Un fenomen bântuie țara: comedie românească în mall-uri și pe Netflix. Se râde mânzește sau se râde porcește. Românul se râde de-i cad chiloții de pe el. Dar hai să vedem de ce râde românul? Suntem în februarie și avem: “Teambuilding”, „Nunți, botezuri și înmormântări“, “Mirciulică”, “Taximetriști”. Și lista continuă că se produce și se achiziționează de Netflix. Se râde bine că se râde post-pandemic. Se râde tare că râde alt public decât pănă acum. Se râde mult că joacă mai mult influenceri, nu actori. Hai să vedem ce-i cu avalanșa asta de comedii.
Să enumăn înc-o dată: “Teambuilding”, „Nunți, botezuri și înmormântări“, “Mirciulică”, “Taximetriști” și enumăr doar “recordurile de încasări” din Mall-uri și locurile de top vizionări Netflix de pănă acum. Numărăm statistic? Păi, 4 filme din vreo șase lansate în 2023 și suntem în februarie. Să nu-i uităm nici pe proaspătele: “Ramon”, “Romina” și “Ouăle, franceza și ardelenii” care au rupt sau vor rupe, sper, încasările. De unde atâtea filme? De unde atâta bănet? De unde atâta poftă de râs la români. Răspunsuri rapide și simple: avem o reacție post-pandemie. Avem destui bani privați. Și avem poftă de râs. Eu nu cred că-i doar hazul de necaz. Să căutăm poveștile că le-am văzut pe toate “Teambuilding” râde de corporatiști. Uite cronica mea aici
„Nunți, botezuri și înmormântări“ râde de-un înțepenit în proiect: și-a luat un teren aiurea “în natură” dar vecinătatea e a unor mafioți care fac circ: nunți, botezuri, înmormântări cu muzică la maxim. Vor să se distrugă unii pe alții. Și se distrug haios.
“Mirciulică” e de economie ro mică, unde n-ai unde să te angajezi. Și singurul job e să plimbi gagica șefului cu mașina. Și să-i descoperi viciile. Recunosc, tot Bunica mi-a plăcut oricât a făcut “scene” Mirciulică.
“Taximetriști” prinde într-o plimbare prin noapte tot felul de licurici și “rechini” de oraș.
Romina VTM O poveste de la Costinești. Vară, salvarea unei terase și afaceri. Cu cântăreți cu voci mici. Și cu Tzanca Uraganu.
Ramon Ramon visează de soție o blondă superbă și pentru ea se bagă-n buclucuri cum nu te gândești. Ramon-Pavel Bartoș fură și face prostii.
Ouale, franceza si ardelenii Ori te-nsori, ori înebunești. Din această prosteală iese tot buclucul.
Care sunt șmecheriile succesului? ACTORII Bartoș, Micutzu, Tzanca, Bromania, Mirciulică
O idee mi-a dat într-o discuție prietenul Ioan Big de la “Zile și nopți”. Și-i dau dreptate. “Actorii” nu-s actori în sensul de absolvenți de facultate, ci persoane cunoscute din emisiuni de TV sau influenceri de pe Ytube, Instagram, comedianți de stand-up. Bartoș, Micutzu, Tzanca, Bromania, Mirciulică sunt câteva exemple. Lumea râde nu neapărat la ce vede, scene nu-ntotdeauna reușite tehnic, ci se răde ca proasta la personajele pe care le știe din diverse alte instanțe. Mutate în film, chiar dacă n-au mare joc, numele astea fac atmosferă, fac circ. Se râde uneori în amintirea momentelor și replicilor cu mult mai bune dintr-un Ytube sau de pe TV.
Uite altă rețetă de succes: banii din producții sunt în general ale acestor actori
Bromania a vorbit despre faptul că și-a dat toate economiile, “la blană”. Și-n celelalte cazuri e vorba de a investi “pe viață și moarte”. Și uite că asta reușește. Și chiar dacă publicul nu-și pune problema “de unde are ăsta bani să-și facă film?” acest lucru se simte în mișcarea managerială. Mall-uri, turnee în țară și țuști la Netflix. E acoperită formula de scos banu’ instant. În 3-4 luni se scot-storc banii. E rețetă riscantă financiar, dar iată, iese. Filmul produs în luni de zile, cu mii de ore de postproducție se vinde instant în câteva mișcări de plasare de produs, acolo unde-i sigur publicul.
Subiectele sunt de șpriț, de discuții de șpriț
Ia să vedem cât de “serioase” sunt. Un eșec imobiliar (ca-n Nunți, botezuri…). Niște ratați corporatiști (Teambuilding). Niște depresii umblând prin noapte (Taximetriști). Salvarea de la eșecul comercial (Romina). Un infant și visul lui de mărire (Ramon). Obsesia căsătoritului (Ouăle). Sunt filme cu ratați, eșuați, “fixiști”. Cum ar spune teoriile, râsul vine pentru că publicul se crede superior la film și-și vede-se identifică cu povestea cealaltă, a sa sau a prietenilor, a ratărilor de toate felurile. Adică, și eu sunt un ratat, dar acum sunt la cinemau și pot să râd, nu-s primejduit.
Să nu uităm, în sfârșit, faptul că a apărut o nouă generație de “actori” ș-o nouă generație de public
Și asta asigură funcționarea “principiului vaselor comunicante”. Publicul se recunoaște în limbajul și ‘mentalitatea” din filme. Vrea comedii ușurele, vrea chewing gum, nu mari sarcasme mentale, mari rumegări conceptuale. Am mai spus-o ș-o repet. Sunt comedii de râs sănătos nu “de scris istorie”. Nu cât de estetic și înalt e textul comediei contează, ci cine râde. Cine râde, cine plătește, cine se identifică -
toate astea fuzionează în acest 2023, an care va fi al comediilor românești sau nu va fi deloc.
Un an în care putem uita de pandemie, pentru că răcim ușor și zacem des în pat cu ochii beliți ore-n șir pe comedii netflix.
Un an în care avem chef să ieșim în oraș că destul am stat în pandemie.
Repet: “Teambuilding”, „Nunți, botezuri și înmormântări“, “Mirciulică”, “Taximetriști”, “Ouale, franceza si ardelenii”, Romina VTM, Ramon până-n februarie 2023. Pănă-n decembrie nu-i mult. Avem ce număra!
ALTE ARTICOLE "PIAȚA ȘI VIAȚA"
Orgasm cu Emma Thompson, HBO GOOD LUCK TO YOU, LEO GRANDE
Coco de la Obor, Regele fermoarelor. Salvatorul iernii. Autentic: Mi s-a-ntâmplat ieri
4
2
