Când Ceaușescu era împușcat la Târgoviște ca să nu spună el ce știa, de fapt, el, geniul, nu știa mai nimic. Frăția lui Ion Iliescu cu ai săi colegi? El îi marginalizase. Normal că-i știa. În rest, geniul Carpaților era prost ca un cozonac. Nu se pricepea la nimic. Creația lui? O Românie flămândă și care se hrănea cu fabulații. Industria lui genială? O aberație care nu funcționa. Agricultura funcțională? O fabulă cu greierul și furnica. Comunismul lui Ceaușescu era noul ev mediu românesc. ARTICOL dedicat celor 30 de ani de libertate. Dăm de pământ cu mitologia tranziției!
S-a distrus frumusețe de economie națională ctitorită de geniul Ceaușescu? Păi, bine că s-a distrus! Economia lui Ceaușescu tindea să devină insulă. Adică, hai, să producem totul aici, să trăim doar din ce facem noi cu mânuțele noastre. Nex, așa ceva e creație de nebun.
Și să vă spun de ce. Nu aduc toate argumentele, dar uite câteva idei.
Ceaușescu, sau mai bine zis generația Apostol-Maurer, Mănescu, generația care stătea în spatele lui, a zis o chestie bună. Hai să ne modernizăm. Era între 1966-75. Și a cumpărat mașinării, industrii, de prin străinătățurile occidentale.
Bravo, băiatule! Doar că a cumpărat chestii multe second hand, iar după zece ani și industriile astea noi și vechi au început să ruginească/derapeze.
Ceaușescu era incapabil să-nțeleagă că fiarele ruginesc, au nevoie de piese, de materii prime de primă mână.
Nu mergea ca la Dacie unde taică-meu era specialist în a pune elasticul maică-mi de la chiloți în loc de curea de transmisie.
Băi, frate, Ceaușescule, Nicule, și eu am crezut la fel. Când mi-am luat, după Revoluție, prima mea mașină, am strâns bani de mașină, dar nu mai aveam bani de benzină. Așa că am împins-o pe DN1 de la Câmpina până la prima benzinărie, unde m-am împrumutat de bani.
O industrie sănătoasă înseamnă nu doar s-o pui pe picioare, să construiești clădiri și-n ele să doarmă utilaje. Nu, înseamnă piese de schimb, materii prime de calitate.
Repet!
Canci, zero, industria lui Ceaușescu. Prin anii 1980 era deja bună de dus la gunoi.
Simbolic, ea era gândită să satisfacă orice nevoie a românului. Siderurgie, vagoane, lână, cuie, ciorapi, castraveți, cristalin de ochi, fier forjat, industrie grea, care se ocupă cu producerea mijloacelor de producție, și industrie ușoară, care se ocupă cu producerea mărfurilor de larg consum.
Aveam de toate. Ca-n cântecul Planetei Moldova:
Fiecare oraș era cocoșat cu o aberație de industrie, gândită de Ceaușescu. Mizilul avea saltele? De unde până unde? Hahaha.
Oamenii muncii erau fericiți. Se construiau blocuri, în blocuri fiecare om avea frigider, televizor, masă, aragaz.
Or, aceste fabrici nu doar că erau utilate cu fiare ruginite în anii 1980, dar puse în rețea, nu funcționau ca rețea. Se ajungea greu de la furnizor la fabricant. Erau costuri uriașe să duci fier la fabrica de cuie. Miel la fabrica de covoare.
Mai mult, unele fabrici intraseră în derapaj. Produceau rebuturi care stricau celelalte utilaje-fabrici din rețea. Să dai afară, în străinătate astfel de rebuturi? Nu le cumpăra nimeni.
Agricultura? Era la fel, vai de capul ei. În afară poate a conductelor de udare a recoltei, totul era vechi, de comună primitivă.
Așa era comunismul ca o copilărie. De unde știu eu? Uite de la Bogdan Murgescu.
După Revoluție, economia ro era de aruncat la coș. Pe bune, că unii au reciclat și s-au îmbogățit? Bine au făcut! Da, ăștia avea noțiuni de economie de piață.
Da, păi, dacă restul am fost proști? Cine e de vină? Noi și Iliescu, poate!
Dar să fie foarte clar și cu Iliescu ăsta.
În 1989 Iliescu nu avea specialiști ro care să-l lumineze. Apropo, nici măcar Occidentul nu știa ce să facă cu libertatea asta venită din Europa de Est.
Iliescu? Este vinovat. În capul lui economia nu exista decât de stat. Mai grav este că a pus toate piedicile posibile ca această economie să rămână decât de stat. Iliescu era și el un cozonac. Se jucase cu ideologia comunistă în nisip o viață. Habar n-avea de economie de piață.
S-a distrus frumusețe de economie națională ctitorită de geniul Ceaușescu? Foarte bine!
Trebuia tăiată industria țeavă cu țeavă și aruncată-n aer.
Fabricile la ce erau bune? Se fura bine de tot din aceste fabrici. Fură, bă, fură o țeavă, o șaibă, un șurub, o freză. Fură românul.
Cred că din nostalgia după furat a apărut și această drăcie de mitologie. Că s-a distrus economia ro.
Vă spun eu: ce bine-i România furată, asta fără comunism și fără ceaușeștii lui! De ce?
Poate pentru că fiecare putea să-și aleagă destinul. Libertatea năucește și dezmeticește. Libertatea mi-a dat povești despre mine, povești cu care mă pot lăuda. Da, povești despre ruină, povești să le știe toată lumea. Povești despre cum nu m-am priceput la economia de piață. Povești să fie auzite. Povești pentru alții, să facă ei lumea mai bună.
CLICK SI PE
Ceaușescu dădea 100 de lei la salariu/pensie și comunismul trăia și astăzi. Așa este în comunismul ca copilărie?
22
14
