Dreptatea lui Theophyle​

de DP     HotNews.ro
Marţi, 19 iulie 2011, 19:37 Actualitate | Opinii

Are dreptate. “Nu trebuie sa ne miram de halul in care a ajuns lumea. Intrat in huzureala epocii contemporane, populismul de stanga sau dreapta a reusit sa anihileze orice incercare de promovare a oamenilor care pot fi repere valorice”, zice Theophyle. Dar treaba sta in picioare nu numai la noi, ci si in Europa si in lume, noteaza Dan Popa pe blogul lui.

Nu mai ai economisti de calibrul celor care au “rezolvat” crizele anterioare. Acum ai institutii. Care nu au vazut ca vine criza, dar pot explica dupa ceea ce s-a intamplat. In 2009 se dadeau asigurari ca totul va reveni la normal intr-un an, ca lumea va fi aproape iarasi ce-a fost. Acum tot ei ne spun ca nimeni nu avea de unde sa stie ca va veni al doilea val al crizei. Se iau decizii pripite care nu au cum sa duca nicaieri pe termen lung. Se amana decizii radicale, in speranta ca se va intampla ceva si problemele se vor rezolva.

Drama a pornit de la nesabuinta sau lacomia unor banci. S-a rezolvat aceasta problema? Nici vorba. S-a ajuns la ceea ce e mai rau- insolventa de stat. S-a remediat acest lucru in asa fel incat pe viitor sa nu mai ajunga vreo tara intr-o asemenea situatie? Sa fim seriosi. Problema nu e doar la nivel local, ci a capatat arii mondiale.

In lume au existat sute de falimente de stat. Am invatat ceva din asta? In fond, imprumuturile de stat nu au aparut acum, o data cu criza. Se faceau bine mersi si in epoca medievala, Italia fiind una din tarile-campioane la astfel de instrumente. In secolele 16-17, Olanda  a „rafinat” acest tip de imprumuturi, instituind pentru prima data un control public al acestor imprumuturi si aducandu-le mai aproape de modul in care le stim astazi. In Anglia medievala, Parlamentul se ocupa de venituri, in vreme ce cheltuielile publice erau la discretia Regelui.

Pentru cele mai multe tari din Europa modernă timpurie, împrumuturile publice erau in mare masura limitate la avansurile pe termen scurt obtinute de la bancheri  (luate de regula de la italieni). Printii medievali sau monarhii nu aveau alt acces la finanţare si acceptau sa se imprumute frecvent la rate ridicate ale dobânzilor.

În unele cazuri, aceste credite au fost contractate de la bancheri cu  reşedinţa în afara jurisdicţiei monarhului, binecunoscute fiind creditele luate de britanici de la bancherii din Italia cu ajutorul carora a fost finantat Razboiul celor 100 de ani (1337-1453). Principalul dezavantaj al respectivelor imprumuturi erau costurile mari; istoricii vorbesc de rate ale dobanzii de 50% pe an, ceea ce ne aminteste de perioada 1994 din Romania “democrata” .

Mai era o forma de imprumut, semi-public. Sefii cetatilor ii obligau pe cei cu averi mari sa se imprumute in numele lor. Statul lua creditele, iar latifundiarii (sa le spunem mogulashii vremii) plateau dobanzile. In conturile nationale, totuil era ok, numai ca de la o vreme, pentru a evita asemenea credite, mogulashii isi ascundeau averile sau si le mutau in alte jurisdictii fiscale.

Si a mai aparut o mizerie. Cand domnitorii vedeau ca nu mai au de unde plati, li se inventau bogatilor diverse culpe penale pentru a li se confisca averea. Cu o parte isi achitau datoriile iar cu ce ramanea, garantau pentru noi imprumuturi. Ca sa dau numai un exemplu, expulzarea evreilor din Anglia de către Edward I a permis confiscarea proprietăţilor lor şi contractarea de noi imprumuturi. In mod similar, Filip al IV al Franţei în 1307 a dizolvat Cavalerii Templieri (masonii de azi), iar Coroana franceza a împrumutat sume semnificative in baza garantiilor luate cu japca de la masoni.

  • Inovaţii în îndatorarea Statelor

Primele inovatii au venit de la italieni. Prin 1262, cand Venetia era in prag de faliment, iar Banca lui Trichet nu exista inca pentru a negocia bailoutul, Marele Consiliu Venetian a decis sa aloce toate incasarile din accize pentru achitarea datoriilor. În sec 14, guvernul veneţian a luat din ce în ce mai multe masuri  pentru a rambursa datoriile, creand pentru prima si intaia oara  o piaţă secundară pentru datoriile sale. Proprietarii datoriei guvernamentale puteau vinde creditele de către părţi terţe cu un anumit discount.

Precedentul Olandez

Olandezii ne-au dat noua nu numai “dutch disease” invocat intr-o vreme de profesorul Daianu, ori morile de vanturi sau ING-ul, ci si primul sistem modern de control legislativ al datoriei publice.  Targurilor locale li s-a permis in urma unor reforme fiscale sa imprumute bani la dobanzi joase, pe termen lung. Aceasta „revolutie” avea in spate o chestiune foarte simpla: apărarea de o posibila invazie militară din Franţa. Împăratul habsburg Charles V se certase prin 1500 (pentru pretentiosi, 1520) cu Franţa, ceea ce a necesitat cheltuieli militare considerabile in vederea constituirii unor rezerve.

Citeste alte amanunte aici

Iniţial, atunci când veniturile s-au dovedit insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, monarhia habsburgică a împrumutat fonduri de pe piaţa monetară la rate care au variat de la 6,25 la sută  pana la 15 la suta pe an. In 1522, căutând un mijloc alternativ de finanţare, Charles V a convins mai multi apropritari sa cumpere titluri garantate de autoritati, purtatoare de randamente frumoase.

Ca urmare a dificultăţilor cauzate de revolta targurilor olandeze, Statul a suspendat plata datoriilor pe scurt în 1575, dar a marit semnificativ nivelul de impozitare pe cap de locuitor. Hart (1997) si altii confirma ca cetăţenii olandezi au fost impozitati mai mult decât omologii lor francezi şi britanici.Experienţa cu împrumuturile publice din Olanda au arată că un ansamblu de mici targuri au fost în măsură să stabilească o mai mare credibilitate ca un debitor cum era formidabila monarhia habsburgică.

Anglia

Anglia a fost un caz mai special. De regula se imprumuta pe termen scurt de la bancheri, dar atunci cand o facea pe maturitati mai mari se obligau sa faca reforme. Garantau cu veniturile viitoare din taxe, pe care se obligau sa le colecteze eficient. După cum am citi prin Fryde şi Fryde (1963), accesul pe termen scurt împrumuturi pentru monarhi a fost mult facilitat de faptul că de la sfârşitul secolului al XIII-lea, Edward a avut stabilit un sistem unificat de colectare a veniturilor vamale. Mai mult decât atât, Anglia a avut incasari abundente datorită veniturilor din taxele vamale la exportul de lână pe continentul european. Despre Razboiul de 100 de ani am mai scris, iar in cazul altor monarhi cum era celebrul Henry al VIII-lea, confiscarea proprietăţilor bisericeşti si a bunurilor unui grup de oameni instariti s-au dovedit a fi un mijloc „convenabil” de evitare a crizei financiare.

PS : Exceptional si acest text al lui Theophyle.Am mai retinut de azi si o veste trista. Parintele Papacioc a murit, D-zeu sa-i aseze sufletul intre cei drepti.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Dan Popa



Citeste mai multe despre   



















1528 vizualizari

  • -3 (7 voturi)    
    hm (Marţi, 19 iulie 2011, 20:10)

    gabriel [anonim]

    cand vom intelege faptul ca oranduirea sociala numita capitalism este anticrestina si distruge orice valoare umana prin lacomia si egoismul pe care-l propaga ??????
    • +1 (1 vot)    
      dreptatea ta (Marţi, 19 iulie 2011, 21:29)

      daroc [utilizator] i-a raspuns lui gabriel

      Ai si tu dreptatea ta. Doar ca orice alta oranduire decat capitalismul are efecte mult mai distructive decat capitalismul. Lacomia si egoismul spui? Oare astea sunt caracteristicile unui sistem social anume sau a caracterului uman?
      Cat despre criza actuala, atata pot sa spun si nu vreau sa insist. Aceasta criza a fost generata de capitalism, dar a fost mult agravata de catre socialism! Socialismul care a secat bugetele nationale (si asa super indatorate) ca sa salveze niste colosi aflati in prapastie (bancile), adusi in prapastie de catre.... nici nu pot sa spun ca lacamia e de vina, adusi acolo de incompetenta si lasitatea, mai ales lasitatea celor aflati in varful piramidei bancare! Care ulterior au santajat intr-un mod cat se poate de ordinar guvernele si.... au reusit! Guvernele au renuntat la capitalism in aceasta privinta. Capitalismul spuner clar: firmele care produc profit, traiesc si eventual prospera, Firmele care produc deficit, mor! Se inchid! Falimenteaza! Si asta e selectia sanatoasa economica! Cei destoinici traiesc, cei neispraviti mor (evident in sens economic mor, firmele, nu in sensul ca moare cineva biologic).
      Cat depre crestinism si capitalism, este indubitabil ca poti fi un crestin bun si intr-o societate capitalista. Si hai sa fim sinceri! Celalt sistem important, candva un concurent teoretic al capitalismului, comunismul a fost oficial impotriva crestinismului, in orice tara a fost instituit. Si doar teama unor revolte populare masive si complet iesite de sub control a facut ca existenta (unor) Biserici sa fie tolerata de catre statele comuniste, altfel radeau de pe fata pamantului taoate bisericile si declarau crestinismul ilegal!
      Gabriele draga, ori esti foarte tanar si ai o imagine idilica si complet nerealista despre comunism ori ai adunat atatea frustrari ca uneori nu mai judeci limpede, cum a fost atunci cand ai scris comentariul de mai sus. Fara suparare.
      • 0 (0 voturi)    
        BRAVO ! (Miercuri, 20 iulie 2011, 2:07)

        pointless man [utilizator] i-a raspuns lui daroc

        BRAVO ! BRAVO ! MAGNA CUM LAUDAE !
      • 0 (0 voturi)    
        in veac (Miercuri, 20 iulie 2011, 13:35)

        Adam Smith [anonim] i-a raspuns lui daroc

        Capitalismul nu poate fi anticrestin, intrucit este protestant. Capitalistul insa poate fi.
        Socialismul este categoric anticrestin, desi se pretinde umanist, din pizma. Consecvent insa in oportunism, a gasit o cale de "convietuire" cu crestinismul.
        Trebuie si incompetentii din capitalism sa isi asigure o felie...
        Crestinismul ca inteles asupra relatiilor economice, a functionat in breslele medievale si mai deplin in distributism.
        Liberalismul si nu capitalismul e anticrestin, pentru ca "elibereaza" capitalismul de "frina" solidaritatii si a oricaror "constringeri" morale, stimulind, pentru profit(evident) tendintele mai degraba nefiresti(specula, camatarie, consumism, mecanisme supply-push, generic denumite azi piata libera sau societate de consum, in loc de productie si mecanisme de demand-pull, generic denumite prosperitate si echilibru). Capitalismul liberal nu e altceva decit activitate economica libera, insa lipsita de criteriile legitimitatii si ale prosperitatii sociale reale.
        Pe romaneste, fara scrupule. Mai nou insa se pare ca si-a dat mina cu socialismul, fiecare facind concesii celuilalt, intilnindu-se in aceeasi lipsa de scrupule, orientata nu impotriva crestinismului, ci in mulgerea cetateanului.
        Un concubinaj nefiresc, intre 2 parintii plini de vicii si resentimentari, care traiesc de pe urma copilului, intr-un soi de vampirism. Adica nici nu-l omori, dar nici nu-l lasa sa traiasca. Niste narcomani care isi asigura doza punind copilul sa munceasca suplimentar, sa stringa cureaua si sa indure austeritate. Exploatarea celor multi de catre cei putini este identica in capitalism, ca si in socialism. La stat se cheama coruptie si masuri fiscale aberante, la privat se cheama profit si sclavagism salarizat.
        Intr-adevar poti fii capitalist crestin, sau socialist necorupt, dar e mai simplu sa devii distributist.


Abonare la comentarii cu RSS



Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi