Iată două probleme ale vieţii în Bucureşti: transportul prin oraş şi densitatea foarte mare de locuitori. Cele două probleme sunt strâns legate. Densitatea de locuitori conduce aproape inevitabil, mai ales pe măsură ce bucureştenii devin tot mai bogaţi, la o densitate mare de maşini. De asemenea, densitatea mare de locuitori conduce şi la preţuri mari ale chiriilor, apartamentelor şi terenurilor. Spre comparaţie, densitatea în Bucureşti este de ~8500 persoane/km2 (dublul mediei capitalelor europene) în timp ce, de pildă, în Budapesta este de ~3200 persoane/km2. Cele două oraşe au aproximativ aceeaşi populaţie (Bucureştiul ceva mai mult), dar Budapesta are o suprafaţă de peste două ori mai mare. Bucureştiul este de departe cea mai densă capitală din UE, următoarea fiind Copenhaga cu „numai” ~6000 persoane/km2.
1 – Transportul in comun
Soluţia urbană tipică la supraaglomerarea traficului este transportul în comun. Raţiunea unei asemenea soluţii devine evidentă dacă ne gândim la spaţiul ocupat pe şosea de un autobuz care transportă 50 de persoane comparativ cu spaţiul ocupat de ~40 de maşini. Un autobuz ocupă semnificativ mai puţină şosea chiar şi decât cantitatea echivalentă de biciclete, motociclete sau scutere. Prin urmare, dacă oamenii renunţă la maşini sau scutere pentru a merge în schimb cu autobuzul, tramvaiul sau, evident, metroul, şoselele se eliberează în mod substanţial. Iar dacă şoselele devin mai libere, timpul necesar pentru a ajunge dintr-un loc în altul scade şi el considerabil. Poluarea în oraş scade de asemenea, mai ales dacă mijloacele de transport sunt electrice.
Însă transportul în comun în Bucureşti este atât de prost încât numărul de maşini şi motociclete din oraş a crescut în mod exploziv, practic toate trotuarele devenind spaţii de parcare. Acest lucru are consecinţe grave: conform statisticii Poliţiei Rutiere numărul de accidente grave anuale este în jur de o mie, implicând peste o sută de morţi (140 în 2009, 110 în 2010). După cum se vede, incompetenţa primăriei în a rezolva problema aglomerării traficului are conotaţii criminale. O soluţie posibilă ar fi creşterea accizelor la benzină în oraş, ceea ce ar determina pe mulţi să renunţe la maşină în favoarea bicicletei sau scuterului (care consumă mult mai puţin). Eventualele venituri suplimentare ar putea fi folosite de primărie la creşterea numărului de mijloace de transport în comun. O asemenea soluţie ar fi însă probabil extrem de nepopulară, iar primăria oricum nu a dat dovată de competenţă în materie de cheltuire a banilor (de pildă au fost aruncaţi enorm de mulţi bani pe nişte hărţi electronice absurde în autobuze în condiţiile în care există încă multe autobuze fără aer condiţionat).
Există însă o soluţie alternativă la creşterea preţului benzinei combinată cu încrederea noastră nerealistă în competenţa primăriei de a pune la punct un sistem de transport în comun eficient. Situaţia din Bucureşti începuse de fapt să se îmbunăţăţească odată cu apariţia microbuzelor private care suplimentau oferta RATB. Acestea erau un succes, judecând după faptul că erau pline ochi în ciuda faptului că erau mai scumpe decât RATB-ul şi că nu puteai merge cu ele fără să plăteşti. Această soluţie alternativă începuse deci să dea roade, când a fost interzisă de Adrian Videanu. Dacă primăria ar legaliza la loc microbuzele private, precum şi autobuzele private (care-au fost tot timpul interzise), soluţia aglomerării traficului ar fi rezolvată automat de către antreprenori – cu investiţii pe banii lor şi nu pe bani din taxe. Să mai amintim şi faptul că atunci când a fost greva la Metrorex, primarul Oprescu i-a „ameninţat” pe protestatari că legalizează la loc microbuzele. Cu alte cuvinte, nu este vorba de o lipsă de înţelegere din partea primăriei, ci de rea voinţă și interes.
În afară de RATB, care nu are interesul să-şi piardă monopolul garantat, există şi un alt grup de interes major: lobbyul taximetriştilor. Aceştia sunt probabil principalul motiv pentru care Bucureştiul nu are nici acum transport de noapte (singura capitală europeană aflată în această situaţie). RATB susţine că mai nimeni în Bucureşti nu doreşte un asemenea serviciu. Însă în 2009, Academia Română, Fundaţia TERRA Mileniul III şi Sindicatul Transportatorilor Bucureşti au realizat un sondaj pe această temă, iar la întrebarea „Pentru a îmbunatăţi transportul public de suprafaţă în Bucureşti cât de importantă credeţi că ar fi introducerea transportului de noapte” s-a raspuns „Foarte important”: 50%, „Important”: 30%. Taximetriştii au desigur tot interesul de a fi singurul mijloc de transport noaptea, iar primăria, în loc să aibă în vedere interesele cetăţenilor, are grijă în schimb să supra-reglementeze lucrurile astfel încât să nu fie puse în pericol interesele taximetriştilor.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
