Guvernul si Parlamentul se afla plasate parca in Paradoxul lui Ellsberg. Sufera de o preferinta pentru riscuri cunoscute in fata riscurilor necunoscute. Chiar daca unul risca, celalalt vine si anuleaza riscul primului. Ellsberg zice cam asa: lumea prefera sa parieze pe o cutie cu 50 de bile rosii si 50 de bile albastre, decat pe una cu 100 de bile dar in care numarul de bile rosii sau albastre este necunoscut. Probabilitatea de a castiga la un pariu ramane neschimbata in ambele cazuri, insa oamenii prefera pariul pe un scenariu familiar. Procesam nesiguranta cu privire la risc si la timp in mod asemanator. Pe scurt, nu gandim rational cand viitorul este nesigur, si cand anumite aspecte legate de timp (reintoarcerea la siguranta) sunt neclare. Asta este esenta strategiei de criza a Guvernului, combinate cu cea populista din Palament. Toti stiu ca oamenilor le trebuie o speranta. Speranta aduce incredere, iar increderea se manifesta prin achizitii (consum). Cand omul e nesigur, tine strans de bani, iar sangele economiei - banii - nu mai circula, amenintand cu infarctul economic.
Sa luam un caz: domnul Ionescu. Are 3 copii, pentru care primeste o alocatie de 100 de lei pe luna (cifra a fost aleasa pentru usurinta exemplului). Familia Ionescu are un venit net lunar de 1000 de lei, sa presupunem. Oare cum e mai bine pentru buget. Sa-i reducem din impozit cu 10%, lasandu-i astfel un venit net de 1100 de lei si sa ii taiem suta de lei de la alocatie, sau sa continuam in acelasi fel ca si pana acum?
- Ce spun cifrele?
Trebuie sa te incadrezi intr-un deficit bugetar. Sa nu te intinzi mai mult decat iti e plapuma, pe romaneste. Drept este ca plapuma asta ti-o confectionezi tu. De regula, Guvernul isi comanda o plapuma uriasa, dar materialul cu care se trezea la poarta ii ajungea cu greu de o batista. Asa ca de trei ani incoace se fac calcule. Cum sa ne marim plapuma? Cum sa ne crestem veniturile, ca sa avem de unde cheltui? O solutie pe care o tot aud in ultimele zile e legata de scaderea cotei unice de la 16 la 10%. Idee care merge intr-un an pre-electoral, dar care este o aberatie fiscala.
Consiliul fiscal zice insa că o asemenea reducere aduce riscuri „semnificative” pentru îndeplinirea ţintelor bugetare pe termen mediu. Mai mult, ar fi pusă în pericol respectarea termenului limită 2012 pentru corectarea deficitului excesiv în conformitate cu recomandarea Consiliului ECOFIN din 16 februarie 2010. O eventuală nerespectare a angajamentelor de consolidare fiscală asumate ar fi sancţionată de pieţele financiare internaţionale, mai ales având în vedere contextul european actual. „Propunerea nu este însoţită de masuri de compensare a impactului financiar asupra bugetului general consolidat, desi consecinţele asupra echilibrului bugetar sunt majore”, mai precizeaza acestia.
- Ramane sa taiem din alte taxe, ori sa marim niste impozite. Care insa?
Sa fie CAS-ul platit de angajatori? Si aici se fac calcule, se dimensioneaza scenarii. Sa fie cu 10? Sa fie cu 5? Ce impact va avea asupra bugetului? Dar asupra somajului? Practic, in numai 18 luni, de la jumatatea anului 2008, numarul somerilor a crescut cu mai mult de 100%. Cauza este diferita fata de cea existenta in cele doua episoade, oarecum similare, anterioare, 1997-1998 si 2001-2002. Atunci, cresterea somajului s-a datorat cu precadere efectelor politicilor pre-electorale si/sau crizei financiare autohtone. De aceasta data, cauza este cu preponderenta externa, efectul crizei economice mondiale reducand puternic cererea externa cu repercursiuni asupra productiei autohtone.
Mai trebuie sa tinem cont ca la nivel regional exista disparitati majore in ceea ce priveste numarul de disponibillizati. Comparatia facuta intre situatia existenta pe piata fortei de munca in august 2008, cand rata somajului s-a aflat in jurul unei valori minime istorice, si aprilie 2010, confirma acest lucru. Aceste variatii se datoreaza structurii economiei locale (sectoarele economice au fost afectate in mod diferit de criza, fapt care se observa si la nivelul economiilor locale/regionale), influentei lucratorilor cu domiciliu flotant. (orase precum Iasi sau Bucuresti au atras forta de munca din judetele adiacente) sau faptului ca tinerii sunt afectati cel mai puternic de criza. (de exemplu, in Bucuresti si Ilfov, intre august 2008 si aprilie 2010 numarul somerilor a crescut cu 2,5%. In schimb, in Vaslui acesta a crescut cu 14,1%.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
