Conform unui sondaj IMAS dat publicitatii saptamana trecuta (in "Adevarul") in ultimii doi ani a scazut atat increderea populatiei in Biserica, cat si in Armata. De la 89,3% incredere in ianuarie 2009, Biserica a ajuns la 81,9% in ianuarie 2011 (increderea in Armata a scazut cam in aceeasi proportie).
La o scadere de peste 7% in doar trei ani, in mod evident lucrurile nu sunt deloc linistitoare. Dincolo de faptul ca perioadele de criza slabesc in general increderea in institutii - ceea ce s-a si petrecut, o arata dramatic intregul sondaj -, macar la nivel de imagine, si Armata, si Biserica Ortodoxa Romana (BOR), majoritara, au comis greseli.
In ceea ce priveste BOR, greselile sunt atat de natura tactica, cat si strategica.
Dar lucrul cel mai ingrijorator pare a fi coruptia. In pofida faptului ca, spre cinstea sa, Patriarhul Daniel a adus un nou stil, iar posturile de preot se pare ca nu se mai iau pe spaga in acelasi procent ca pe vremea Patriarhului Teoctist, in ceea ce priveste marea coruptie, cea din randul ierarhilor, chestiunea ramane neclara. Atata vreme cat domnul care pretinde a pastori credinciosii din Constanta nu va fi domolit sau trimis la onorabila statura initiala, cea de simplu calugar, lucrurile nu se vor astampara.
Iar personajul, in pofida nenumaratelor dovezi evidente din ultimii ani, a fost, inexplicabil, "acoperit" de confratii sai din Sf. Sinod (sa precizam ca BOR este condusa de Sf. Sinod, iar nu de PF Patriarh). Poate fiindca nu este chiar singur, ci doar cel mai mediatizat intru nevrednicii.
Dar si tarifele nesimtite & ambigue, neafisate si, de cele mai multe ori, nefiscalizate, care sunt cerute de unii preoti pentru ceremoniile religioase au rolul lor in scaderea simpatiei romanilor.
Zilele trecute a avut loc o sedinta de bilant pe anul 2010 a Adunarii Nationale Bisericesti. Ar fi pacat de Dumnezeu sa nu subliniem consistenta actiunilor sociale existente deja in BOR, determinarea cu care fiecare episcopie a incercat sa ajutoreze nevoiasii, copii amarati, batranii nemangaiati, bolnavii saraci, sinistratii etc. Problema este ca la aceste bilanturi anuale - care seamana izbitor cu sedintele PCR de odinioara, imi marturisea un participant direct, intrucat nu auzi decat nesfarsite laude - nu se rosteste nici o vorbulita autocritica despre cazurile de coruptie din BOR ori despre alte forme, smintitoare, de deriva.
Si nici despre masurile luate de organismele de control si de decizie ale BOR (care, pe alocuri, chiar isi fac treaba).
O alta problema grava este tupeul cu care clerul si ierarhii, in primul rand, au stiut a stoarce bani de la stat taman in perioada de criza. Daca acesti bani mergeau exclusiv in restaurarea monumentelor istorice era de inteles. Banii au mers insa pe constructii noi ￢ case parohiale, biserici si, desigur, Catedrala Neamului (pentru care initial ierarhii s-au laudat ba ca nu vor lua nici un ban de la stat, ba ca au facut credit bancar).
Sumele nu sunt din cale-afara de mari comparativ cu costul unei autostrazi, se apara oficialii BOR, dar faptul ca aceste sume intra in buzunarul Bisericii in momente atat de grele pentru cei mai multi dintre noi nu lasa indiferent pe nimeni. In pofida celorlalte actiuni sociale, de toata lauda, de altfel, saracia romanilor este prea mare, un "post" financiar al BOR raportat la "meniul" bugetului de stat, pentru care toti am avut de patimit, ar fi fost de dorit.
Cu siguranta, cauzele scaderii increderii in Biserica sunt numeroase si mai complexe, iar BOR nu poate fi acuzata integral, exista si alte culte cu probleme asemanatoare. Dar mai exista o mare problema: gestionarea comunicarii institutiei numite BOR.
Imaginea publica a unei institutii se construieste greu, iar relatiile cu presa sunt determinante. Centrul de presa Basilica inseamna, intr-adevar, o revolutie pentru constructia unei imagini pozitive a BOR.
Dar niciodata nu s-a discutat deschis, pe sleau, nici la Trinitas TV, nici in Ziarul Lumina ce e de facut cu preotii afemeiati sau alcoolici, de pilda, pornind de la cazurile concrete aparute in presa laica, nici despre problemele din justitie ale arhiepiscopului numit (tot de clerici) Spagoveanu etc.
Odata cu instalarea la Bucuresti a PF Daniel, Patriarhia a difuzat constant comunicate catre presa laica.
Multe dintre acestea au fost replici la atacurile neprincipiale ale unor urechisti sau rauvoitori. Problema este ca aceste comunicate au fost si sunt inca prea adesea arogante si mult prea manioase, nu se disting cu nimic de replicile vreunui partid politic de mana a treia. Iar asta se petrece fiindca comunicarea Patriarhiei are - o spun profesionistii - o proasta strategie. Este gresit amplasata in context.
Daca presupunem ca un ziarist este si parte a Bisericii, stiindu-se duritatea traditionala existenta intre un indrumator (duhovnic) si ucenic, lucrurile ar fi cat de cat rezonabile. Problema este ca traim in plina (post)modernitate si, exceptand binecunoscutele trompete din presa laica abonate la coliva cu care-i miluiesc cativa ierarhi, presa din Romania este libera. Cu toate consecintele de rigoare.
Nu discutam acum gradul de libertate acordat de moguli sau de alte cercuri vazute si nevazute. Astfel, unii ziaristi sunt credinciosi sinceri (atata cat intelege fiecare credinta), altii sunt doar toleranti, unii sunt ignoranti, altii de-a dreptul ostili. Comunicatele manioase si inflamate ale Patriarhiei se adreseaza insa pausal, cadelnitand ironii en-gros la adresa ziaristilor incomozi de parca acestia ar fi elevi de seminar teologic sau tarcovnici numai buni de trimis la exersat matanii.
Tonul institutional parintesc si totodata imperial al Bisericii lipseste cu desavarsire din comunicatele Patriarhiei. Inadecvarea aceasta aduce un plus de antipatie in media laica si, implicit, un deficit proportional de imagine al BOR.
...Fragmente din gandurile de mai sus au aparut in rubrica subsemnatului dinsaptamanalul "Timpul". Nu credeam insa sa primesc aproape instantaneu doua exemple care sa reconfirme cele scrise:
(1) Ca urmare a dezvaluirilor facute in presa centrala cu privire la maicile care s-au trezit cantand "Sfanta tinerete legionara" la o manastire din Neamt, Patriarhia BOR a dat un comunicat in care porneste - de unde credeti? - de la acuzarea unuia dintre ziaristii care au scris despre subiect! Pentru un specialist in comunicare insasi titlul artagos al comunicatului "Patriarhia Romana nu este institutie de stat"spune totul - dezvaluind nervozitatea celor care au produs materialul. Altfel se asaza fata de subiect comunicatul Mitropoliei din Iasi: verticalizeaza discutia si aminteste elocvent de spiritul evanghelic,chiar daca admonesteaza fara echivoc clericii aflati in culpa.
De altfel, comunicatul venit de la Iasi are titlul "Misiunea crestinilor este marturisirea, in iubire, a lui Hristos". Parca suna ceva mai bine, in spirit crestin - pronuntandu-se ferm, dar cu inteligenta duhovniceasca intr-o problema deloc facila, cea legata de extremismul ortodox, inca rezidual pe alocuri.
Iata de ce propunem ierarhilor sa procedeze la un schimb de functionari: cei care au produs comunicatul Mitropoliei din Iasi sa fie transferati la Patriarhia din Bucuresti si invers...
(2) Colega noastra Mirela Corlatan ("Evenimentul zilei")a primit, miercuri, o "replica" de la acelasi Birou de Presa al Patriarhiei BOR, o alcatuire plina de insinuari si mizerii demna de revista "Romania Mare": (ziarista) "tradeaza, de fapt, pentru cine lucreaza si, mai ales, ce urmareste" etc.
Chiar adevarat sa fie, si tot nu faci astfel de afirmatii in numele unei institutii publice, cu atat mai putin de la inaltimea sacra a Bisericii!
Personal, nu sunt un fan al performantelor colegei noastre in materie de analize pe teme crestine, insa simt nevoia sa ma solidarizez cu excelenta jurnalista de investigatii Mirela Corlatan in fata autosuficientei si a badaraniei emanate de o institutie care se pretinde divino-umana.
Dar, intrucat am aflat ca exista oameni competenti in comunicare care pregatesc deja o carte mai ampla de studii pe aceasta tema a "profesionalismului" comunicatelor Patriarhie BOR, ma opresc aici.
Atunci cand BOR va avea o alta strategie decat cea a unei cetati asediate, lucrurile s-ar putea imbuna. Un proverb arab spune astfel: singura cetate care nu poate fi asediata este o cetate fara de ziduri.
Si, Slava Domnului, zidurile Bisericii nu sunt vizibile - ceea ce ar putea atrage exprimari publice (fie si prin comunicatele de presa) elegante, atractive intelectual si spiritual, impregnate de fermitate patristica, dar zambitoare.
Adica, indiferent de pacatele destinatarului, replici generoase intru Hristos. Problema este ca prin comportamentul lumesc, prin foamea de constructii de caramida, prin atitudine, unii clerici par sa fi uitat de zidirea cea de Sus.
