Cand enormitatile unei horror propaganda fara limite sunt proferate de jurnalistii de partid si de trust, nu este de mirare. Mult mai alarmant este cand oameni cu specializari respectabile in istorie ori in stiinte politice il compara pe Traian Basescu cu Stalin sau Hitler. Cuvintele au consecinte, nu cred ca se mai indoieste cineva de acest lucru. Si atunci ce facem? Le utilizam cum ne convine doar din ratiuni de rivalitati si competitii?
Nimeni nu le poate contesta acestor comentatori dreptul la critica, ceea ce insa putem, avem dreptul sa contestam este deformarea deliberata a realitatii, propunerea unor naluciri oportuniste drept argumente rationale. Citesc, de pilda, cu stupefactie o afirmatie a doamnei profesoare Zoe Petre intr-un interviu din “Romania Libera” in care il acuza, cu indignare patriotica nedisimulata, pe Traian Basescu ca este culpabil de deteriorarea, ori mai grav, ruinarea completa a unei relatii privilegiate cu Franta care dureaza de 160 de ani. In acelasti timp, Victor Ponta il acuza pe Nicolas Sarkozy, “amicul lui Basescu” de injustitiile comise la adresa Romaniei. Inteleaga cine poate…
Cred ca ar merita intr-adevar sa se publice o antologie a variilor acuzatii la adresa lui Traian Basescu (editoriale, articole de opinii, discursuri parlamentare ori de campanie). Campionii ar fi, cred, Adrian Severin (expertul in neo-cezarism), Mircea Geoana, Victor Ponta, Dan Voiculescu, C. V. Tudor, Crin Antonescu, Adrian Nastase si cu voia Dvs, Ion Iliescu. Imi amintesc ca in perioada suspendarii din primavara anului 2007, Mircea Geoana il numea pe Traian Basescu “un deseu toxic care trebuie incinerat”. Quite funny, isn’t it? Or rather sickening.
Un cititor neavizat al acestei imaginare antologii ar putea crede ca in perioada 2005-2011 in Romania a existat o dictatura nemiloasa, lumea supravietuia terorizata de serviciile secrete omnipotente, opozitia a fost amutita, liderii ei au fost molestati, arestati, exilati. Un grup de intelectuali, avizi de sinecuri, masini la scara si alte privilegii pe care nu aveau cum sa le obtina altfel, si-au tradat constiinta, demnitatea, principiile si vocatia, si au devenit servitorii lasi si obedienti ai Printului. Au simulat ca ii intereseaza condamnarea comunismului si statul de drept, ei voiau de fapt sa participe la ospatul puterii. Cativa politicieni (unii fosti colaboratori ai serviciilor comuniste de securitate) au tinut vie flacara rezistentei antidictatoriale, au suferit cumplit neavand acces decat la mai toate sursele de informare publica. Doi fosti presedinti au protestat zi si noapte, riscandu-si libertatea, impotriva statului politienesc pe care l-ar fi instaurat cel de-al treilea. Un lider de partid istoric cu pronuntate aspiratii prezidentiale a spus, cu temeritate, ca a sosit momentul debarasarii de “boschetarul de la Cotroceni”, riscandu-si, la randul sau, viata. Pe scurt, Romania ar fi fost un pseudonim pentru Belarus.
Citeste si comenteaza pe Contributors.ro
