Am cautat sa inteleg logica din spatele mult disputatei reduceri a indemnizatiei pentru cresterea copilului si cum autoritatile ofera, ca de obicei, explicatii si solutii confuze, o sa incerc sa descalcesc problema.
Pornind de la informatiile existente la Ministerul Muncii, constatam urmatoarele:
- conform raportului anual de activitate al ministerului, care se gaseste aici, in anul 2009 au fost acordate indemnizatii pentru un numar de 182.098 de familii, plus aprox. 15,000 care au primit stimulentul pentru intoarcerea la serviciu. Sumele acordate au crescut in anul 2009 cu 30% fata de 2008 datorita schimbarii cuantumului indemnizatiei, respectiv trecerea de la cuantumul fix de 600 lei la cuantum de 85% din media lunara a veniturilor nete realizate de persoana in ultimele 12 luni inainte de nasterea copilului.
- vorbim de o cheltuiala de aprox. 1,75 miliarde lei (410 milioane euro) efectuata de la bugetul de stat in 2009 pentru plata acestei indemnizatii, respectiv 8,2% din totalul cheltuielilor cu asistenta sociala (de 21,2 miliarde lei) sau 0,9% din totalul cheltuielilor bugetare.
- din datele trimestriale pe anul 2010, care se gasesc aici, rezulta ca in primul semestru anul acesta, numarul de beneficiari a crescut la 194.968 de familii, plus 10.259 care primesc subventia pentru intoarcerea la serviciu. Ceea ce inseamna un efort bugetar suplimentar net de 324,5 milioane lei, in plus fata de suma cheltuita in primul semestru 2009, cheltuielile ajungand la 10% din totalul cheltuielilor cu asistenta sociala.
- din totalul de aprox 205,000 de familii beneficiare ale acestei asistente, 66% traiesc in mediul urban, iar restul de 34% in mediul rural.
- media lunara a indemnizatiei este de 953,5 lei/familie, fata de 730 lei/familie in primul semestru 2009.
- marea majoritate dintre mame primesc suma minima de 600 lei lunar.
Voi prezenta acum in paralel evolutia ratei natalitatii, in ultimii 5 ani, motivul declarat pentru care s-a decis initierea si extinderea acestui tip de asistenta.
Din datele INS, reiese ca rata natalitatii, pe intreaga tara s-a mentinut relativ constanta 10,4 copii/1000 loc in 2009, fata de 10,2 copii/1000 loc in 2005. Distributia pe locul de resedinta arata o crestere in mediul urban de la 9.9 la 10.3 copii la 1000 de loc si o usoara scadere de la 10.6 la 10.4 copii la 1000 de loc in mediul rural.
Interesant insa este faptul ca regiunea cu cresterea cea mai mare a ratei natalitatii este Bucuresti-Ilfov, de la o rata de 9.8 copii/1000 loc in 2005, la 11.4 copii/1000 loc in 2009, o rata mai mare chiar decat cea inregistrata in 1990, caz unic intre toate regiunile tarii.
Dat fiind cresterea solicitarilor de indemnizatie anul acesta fata de anul trecut este de anticipat ca rata natalitatii a crescut si in acest an, in special in zonele urbane.
Ce ne demonstreaza toate aceste cifre si ce intrebari ridica?
1. Indemnizatia pentru cresterea copilului in forma ei actuala este o masura care incurajeaza in mod evident cresterea natalitatii in mediul urban, unde si nivelul de trai este mai ridicat. Nu este deci un ajutor de sprijin social, este o masura de politica publica indreptata inspre corectarea unor dezechilibre demografice sau privit din punct de vedere economic, o investitie in resurse umane viitoare;
2. Avand in vedere ca impactul social este unul de incurajare a natalitatii in special in familiile care detin o situatie familiala mai buna, este de asteptat ca o eventuala diminuare a perioadei de acordare a indemnizatiei sau a valorii acesteia sa atraga si scaderea natalitatii in mediul urban, masura de asistenta revenind la rolul de ajutor social pentru familii nevoiase cu multi copii, care traiesc in mediul rural.
3. Ce ne dorim pentru viitor? O Romanie rurala in care copiii sa aiba aceleasi sanse reduse de acces la educatie, cultura si locuri de munca mai bune sau o Romanie construita pe pilonul unor tineri educati, care au beneficiat de sprijinul parintilor, care au cunoscut afectiunea acestora in primii ani de viata si care pot creste cu valori bine dobandite?
4. Este suma de 200 de milioane Euro, cat ar insemna economiile din reducerea indemnizatiei, atat de mare incat sa merite sacrificiul generatiei viitoare?
5. Avand in vedere ineficienta politicii de asistenta sociala din Romania, se justifica sacrificarea singurului tip de asistenta care reprezinta o investitie de viitor?
6. Dat fiind perioada de criza, este de asteptat ca o parte dintre mamele care se intorc la serviciu sa nu mai fie primite inapoi de catre patroni, drept pentru care multe familii se vor confrunta cu o situatie delicata, cu cel putin un copil si un somer aflati in intretinere.
7. Din moment ce multe familii primesc ajutorul de 600 de lei, odata cu intoarcerea la serviciu, cu ce vor putea sa acopere cheltuielile cu servicii de asistenta maternala, care depasesc 800 de lei lunar? Ce solutii ofera statul pentru atragerea in crese a copiilor care vor creste pe la ￢cunoscuti￢, din moment ce numarul locurilor in crese ofera un cadru dramatic?
Avand in vedere toate aceste aspecte mentionate, consider ca reducerea indemnizatiei pentru cresterea copilului de la forma sa actuala este o masura total lipsita de coerenta si argumentare, ca este una din multele masuri luate ￢din topor￢ de catre actualul guvern, care isi dovedeste prin aceasta inca odata incompetenta si inabilitatea administrativa de a discerne intre masuri de criza si masuri anti-criza.
