De ce spunem “La Multi Ani Romania!” cu nisip intre dinti? De ce ferestrele cu tricolorul idealist arborat au devenit atat la fel de rare in Bucuresti, precum casul cu gust gras prin piete? Ce sarbatorim noi astazi: o tara din versuri, Camelotul din Balcani?
Dar Romania nu e facuta din versuri, ci din oameni. Cand intre imaginea din poezii si realitatea din strada se intinde un spatiu viran atat de mare, apare si nisipul dintre dintii nostri de romani fericiti ca avem liber pe 1 decembrie. Suntem liberi sa stam la carnati si caldurica in timp ce oamenii nostri de stat injura sub deja traditionalul dus rece de inceput de decembrie. I-am privit 20 de ani stand acolo, printre tunuri si microfoane, maruntindu-se din ce in ce pana au ajuns sa fie mai mici decat niste sarmale. Dar nu a fost asa dintotdeauna.
