Piata Marii Frustrari Nationale

Miercuri, 8 aprilie 2009, 18:58 Actualitate | Opinii

Inainte de a ne bucura, lauda sau blama ce se intimpla la Chisinau, in Piata Marii Adunari Nationale, inainte de a comenta pumnii dati si primiti, bolovanii aruncati si bastoanele aplicate peste fete si spinari, inainte de a interpreta rezultatele unor alegeri, inainte de a arata cu degetul, inainte de a turna sare pe rana cu solnita, poate ar trebui sa ne punem alta problema: cum se va termina?

Sintem in 2009. 1989, intrat in istorie drept anul in care a picat comunismul (si nu doar la noi), a aratat ca se poate schimba ceva, chiar daca a fost nevoie de forta, de gloante incasate si de multe inmormintari. In 2009, gloantele si mortii s-ar putea sa nu mai aiba acelasi efect. S-au schimbat mentalitati, oamenii au gustat un minimum strop din dulceata sau amarul democratiei, problema nu se mai pune la fel.


Pseudo-comunistii pseudo-democratiei

Relatiile dintre state nu se mai transeaza la fel, asa-zisa pseudo-democratie din Republica Moldova este vazuta ca democratie, iar comunistii de la putere sint reprezentantii unui partid al unui stat democratic in care comunismul nu este interzis. Ma insel? N-as crede. Ei bine, aici e problema: cum se uita un roman la TV cind vede ca intr-un stat european, membru sau nu al Uniunii Europene, se pune de-o revolutie? Cam asa: jumatate de curiozitate si de dragul de a comenta, jumatate pentru a fi informati, dar in acelasi timp indiferenti.

Cum se va uita lumea la un stat mic precum Republica Moldova? La fel. Ca la un fapt divers. Ca la un film oarecare, in lipsa unuia mai bun. Pentru ca degeaba se spera la interventii internationale, la interdictii, embargouri, la manifestari si manifestatii impotriva comunistilor sau la luari de pozitie fata de regimul mai mult sau mai putin discretionar ori dictatorial.


Unirea frustrarilor

Cel mai bun exemplu este Romania. Cei care cred ca vor schimba ceva iesind in strada scot in evidenta frustrarea mostenita din generatie in generatie: “pamint romanesc”! Poate, doar ca dupa ‘89, cind a picat comunismul, locuitorii tarii de peste Prut au hotarit altceva: “pamint moldovenesc!”. Sau “pamint basarabean!”, dupa preferinte.

De ce spun exemplu romanesc? Uitati-va la romani. Probabil ca 98% dintre locuitorii Romaniei, cu cetatenie romana, habar n-au cum stau lucrurile din punct de vedere politic si economic in Republica Moldova. Si nu doar ca nu stiu, dar nici nu le-a pasat pina acum. Insa acum, cind basarabenii se revolta, frustrarea genetica a romanilor se manifesta prin posesivitate: “E al nostru! Sint ai nostri!”. Asa o fi, dar de ce n-au fost si pina acum?

Romanii vorbesc de unire. Frustrarea isi spune cuvintul, dar nimeni nu sufla o vorba despre falimentul Romaniei ca tara in cazul unei potentiale uniri. Nu isi pune nimeni problema unei posibile autonomii, nu isi pune nimeni problema unei monede unice, nu coreleaza nimeni trecerea la un leu comun cu adoptarea euro, cu toate implicatiile si problemele care ar putea sa apara. Situatia este similara cind vorbim de aceeasi moneda, indiferent care ar fi ea. Plus ca o tara - teoretic - mai instarita, dar totusi saraca, nu poate prelua una si mai saraca.

Pe de alta parte, daca e sa vorbim de frustrari, moldovenii de peste Prut ne-au dat, probabil, cea mai importanta lectie din ultima vreme: cind te-ai saturat si nimeni nu face nimic, in ciuda comentariilor, promisiunilor, pumnilor in piept pe post de luari de atitudine, cineva trebuie sa faca ceva. Au avut curaj sa se ia la trinta cu un sistem, un curaj care a lipsit romanilor atunci cind li s-a demonstrat - si vorbim de nenumarate cazuri - ca sint luati de prosti. Uneste cele doua frustrari si vezi ce rezulta: manifestatii la Bucuresti, Craiova, Bacau si asa mai departe. Care ce rezultat vor avea? Pai… probabil niciunul.


Romania e de vina, comunistii sint cei mai buni, da?

Voronin iese cu declaratii oficiale in care spune ca e vina romanilor pentru ce se intimpla la Chisinau. Subit, si-a gasit un tap ispasitor pentru proasta gestionare a propriei tari. Stirneste rusofilii impotriva cetatenilor de buna credinta. Manipulare? Da. Strategie tipic comunista. Adauga in ecuatia lui servicii secrete romanesti, oficiali romani, ca sa-si acopere bubele. Frumos, n-am ce spune. Dar intrebarea logica este: de ce si-ar bate capul Romania cu o tarisoara in care economia e praf, traficul de persoane, de droguri si de armament este o ocupatie serioasa, Transnistria vrea independenta si scoate armele sub umbrela armatei ruse?

De ce ne-am complica existenta? Poate ca politicienii romani ar putea raspunde la aceasta intrebare mult mai bine. N-am de unde sa stiu, poate chiar o exista vreun interes, desi n-as crede. Cu toate astea, intoxicarea se practica. Atentia trebuie mutata catre fictiune. Comunistii sint baietii buni, restul sint doar niste anarhisti.


Si daca ploua cu singe?

Inainte de a ne gindi la faptele de vitejie, curaj si patriotism ale oamenilor din Moldova carora le-a ajuns cutitul la os, poate ar trebui sa ne gindim la repercusiuni. Daca n-o sa iasa cel putin un conflict diplomatic major pentru Romania, tare mi-e teama ca revolta de la Chisinau va fi innabusita in singe.

Vremurile sint altele, lucrurile s-au schimbat, influenta comunista e mult mai restrinsa, cui ar pasa ca mor mii de oameni pe strada? In fond, e un conflict la scara mica in comparatie cu ‘89, cind s-a implinit dorinta popoarelor de a avea democratie. Acum, in ciuda “civilizatiei”, a influentei occidentale, americane sau de orice natura, n-are importanta, este mult mai simplu sa faci o balta de singe in piata publica. Conflictul e unul intern intr-o tara mica, nu unul major cu efecte asupra celorlalte. Presupun, in fond nu sint vreun analist politic ori geo-strategic.

Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau este, intr-ul fel, Piata Marii Frustrari Nationale. Sau a frustrarilor. Nu doar a celor ale oamenilor din Republica Moldova, cit si a celor pe care le au romanii. Vrem, nu vrem, asta e adevarul. Ramine de vazut care tip de democratie va triumfa. Cea cu adevarat democratica sau cea comunista?

PS: Reiau ce scriam pe Twitter ieri. Stiu ca sint cinic, dar e buna si revolutia din Republica Moldova la ceva: in sfirsit, romanii au uitat de Becali.


Citeste si comenteaza pe Subiectiv.