Semnarea unui acord cu Fondul Monetar International are semnificatia ratarii integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Departe a reprezenta o garantie de independenta, girul Uniunii pentru acord nu face decat sa accentueze statutul de victima a istoriei, la care ne-am intors, scrie Arthur Suciu pe blogul sau.
Rezolvarea crizei mondiale pe seama unor tari ca Romania nu este insa direct imputabila statelor occidentale. Ea arata cat de putin pregatiti am fost sa ne integram, cat de fragila a ramas situatia noastra, cat de putin contam in Europa si in lume. De ce ni se intampla asta? Pentru ca n-am stiut niciodata sa facem lucrurile la timp. La cea mai mica adiere, castelul de carti care este Romania se darama, in primul si in primul rand din vina noastra.
Acordul cu FMI este un instrument de ajutor acordat occidentalilor, pentru iesirea lor din criza si nu o „centura de siguranta” pentru noi. El va conduce la stoparea proiectului de integrare si la reintoarcerea in tranzitie. Este zidul de care se loveste economia emergenta a Romaniei. Caci nu mai poate fi vorba despre asumarea unui proiect de modernizare si reformare a tarii, cata vreme unica preocupare va deveni plata celor 19 sau 20 de miliarde de euro luate ca imprumut. Plata datoriei va deveni, in urmatorii 7 ani, prioritatea Romaniei.
Logica acordului cu FMI, in fapt logica de gandire a tarilor din vestul Europei este aceea de ajutor prin subordonare. Ajutand institutiile private straine, Romania este ajutata sa-si mentina echilibrul economic intern. Pretul este insa reintoarcerea la pozitia umila de dinainte de aderare, la statutul unei tari de mana a doua si, in interior, la filosofia supravietuirii.
Criza economica mondiala risca sa schimbe abordarea relatiilor din Uniunea Europeana si, in mod special, felul in care sunt tratate tarile din estul Europei. Daca extinderea a fost un reflex pozitiv al Uniunii lui Schuman si Adenauer, Uniune amenintata pe atunci de pericolul bolsevic, criza ar putea readuce marile natiuni din vest la egoismul arogant de odinioara si la indiferenta fata de est. Daca Romania putea vedea in actuala situatie mondiala o oportunitate de recuperare a decalajelor fata de vest, vestul vede in aceeasi situatie momentul introducerii unei ierarhii, considerata legitima, intre vest si est.
Nu este greu de aflat cine va castiga partida. Amanarea la nesfarsit a reformelor interne, iresponsabilitatea si coruptia guvernantilor, complexele noastre postcomuniste, ca si complexele noatre eterne de tara mica si saraca au amanat la nesfarsit constructia unei economii solide si asumarea demnitatii nationale. Faptul ca integrarea in Uniunea Europeana s-a facut nu din vointa noastra, ci la presiunile Bruxellesului se deconteaza acum.
Deceptia este cu atat mai mare cu cat, in ultimii ani, aparuse o raza de speranta. Romania incepuse sa devina o tara in care puteai sa locuiesti. Dupa aderarea la Uniunea Europeana, parea ca evolutia spre mai bine este ireversibila si ca, intr-un termen rezonabil, vom ajunge sa traim ca in vest. Intoarcerea la tranzitie va afecta moralul cetatenilor, spulberand toate iluziile legate de integrare. Este de asteptat ca in urmatoarea perioada sa apara primele manifestari eurosceptice in Romania.
Esecul aderarii trebuie sa fie asumat de cineva. Cand actualii guvernanti acuza fostul guvern de ineficienta, au o referinta mult prea ingusta. In realitate, responsabilitatea apartine clasei politice in ansamblu, aceeasi clasa care a integrat Romania in Uniunea Europeana. Politic insa, incheierea acordului cu FMI va fi platita de cei care-l vor incheia. Abia aici va trebui sa gasim o identificare concreta. Nu exista un consens in ce priveste oportunitatea acestui acord si inca nu am hotarat daca trebuie sa-l inghitem sau, mai bine, sa murim de foame.
Citeste si comenteaza peblogul lui Arthur Suciu.
0
3
