Amputat, discreditat, pus la stalpul infamiei, tras pe linie moarta si resuscitat pe jumatate, CNSAS continua sa fie in mijlocul disputelor politice. Judecand dupa procesele aflate pe rol - Dan Voiculescu, Rodica Stanoiu, diversi magistrati cu functii si inalti ierarhi, CNSAS trebuie pedepsit pentru deranjul adus securistilor si turnatorilor si anihilat, ca masura de prevedere ca dosariada nu se va mai repeta niciodata. Pe fond, este vorba de victoria restauratiei la care asistam, sustinuta acum chiar de societatea civila marca Ciuvica-Constantinescu.
Reactia la dosariada declansata in 2005, mica dar extraordinar de vioaie in media, a venit mai rapid decat se asteptau idealistii societatii civile. Inca de la inceput - sa ne amintim de lista scurta a celor 29 de parlamentari - a fost clar ca toate partidele aveau "scheleti" bine dositi prin dosare si seifuri, motiv de complicate trocuri politice.
Problemele cu adevarat mari pentru CNSAS au aparut, insa, din momentul in care presedintele Basescu a dispus predarea arhivei SRI si SIE, iar Felix-Voiculescu a primit oficial adeverinta de colaborator. In plus, lupta politica pe tema condamnarii comunismului si a raportarii la deconspirare dintre Traian Basescu si PNL a agravat situatia. Ordonanta 16/2006 pastra toate racilele vechii legi, inclusiv sintagma "politie politica", si parea, mai degraba, un instrument prin care PNL dorea sa recupereze elita intelectuala care parasise barca lui Calin Popescu Tariceanu.
Condamnarea comunismului in plenul parlamentului a fost, insa, cea care a despartit definitiv apele. Circului facut de PRM i s-a contrapus, in acel moment, doar tacerea PSD si PNL, multi dintre membrii acestora fiind surprinsi de camere mustacind satisfacuti. De altfel, campaniei imunde impotriva Raportului Tismaneanu, dusa de ziarul Ziua, i s-au alaturat si atacurile sub centura venite inclusiv din partea guvernului si a reprezentantilor acestuia.
CNSAS si-a semnat, insa, condamnarea prin decizia de colaborare cu Securitatea data lui Voiculescu-Felix. Cel care incerca sa convinga opinia publica de patriotismul, necesitatea, intinderea si implacabilitatea turnatoriei, emanand istorica apreciere ca "toti romanii care lucrau la stat au dat informatii Securitatii", a reusit sa desfiinteze CNSAS. Reactia clasei politice, cu doar cateva exceptii, a aratat ca, pe fond, toata lumea dorea sa scape de incomodul CNSAS. Doar vehementa societatii civile si faptul ca PNL a inteles, in ultimul moment, ca lucrurile ajunsesera intr-un punct de cotitura, au dus la aparitia Ordonantei de Urgenta 24, care i-a mai dat institutiei o falsa gura de oxigen.
Ce a urmat, insa, nu mai lasa loc indoielii asupra viitorului institutiei. Camera Deputatilor a modificat, in punctele esentiale, legea, din care a iesit un Colegiu bun doar sa lectureze documente si sa se taraie ani de zile prin tribunale cu turnatorii, in speranta desarta ca va obtine verdicte de colaborare. Comisia juridica a Senatului ii urmeaza cu bravura exemplul.
In plus, o deosebire importanta fata de primul episod Voiculescu. Reactia societatii civile este mult mai moale de data aceasta. Oboseala, dezgustul, resemnarea isi spun cuvantul. Protestului ONG-urilor care au reusit atunci sa reinvie CNSAS din cenusa lui Felix i se contrapune acum contraofensiva societatii civile marca Ciuvica-Constantinescu-Tariceanu, adica acele ONG-uri fantoma, abonate la bani guvernamentali, care in vara cereau debarcarea lui Daniel Morar. Domnul Ciuvica, in misiune antibasesciana si, probabil, tributar afacerilor pe care le deruleaza cu clanul Voiculescu, tropaie neobosit prin studiourile Antenelor demonstrand inutilitatea CNSAS si stringenta desfiintarii lui.
Asta ca sa dau exemplul cel mai vizibil.
Nici macar progamul de guvernare al PD-L nu contine vreun cuvant despre CNSAS, lustratie sau recomandarile finale ale Raportului Tismaneanu. Nu mai discutam de programele celorlalte partide. Constatarea e amara pentru putinii supravietuitori ai razboiului restauratiei: Securitatea si nomenclatura vor iesi, in final, invingatoare.
Fragment dintr-un text aparut in Revista 22.
0
2
