Saptamana trecuta, Senatul a dat avizul pentru inceperea urmaririi penale impotriva ministrului muncii, Paul Pacuraru. Conform Constitutiei, presedintele statului poate sa-l suspende pe acesta din postul pe care il ocupa in guvern. Ar trebui oare sa o faca? Pun intrebarea strict din perspectiva normelor unui stat democratic, ar fi normal sa fie suspendat ministrul Pacuraru?, scrie Doc, pe blogul lui.
Un prim raspuns la aceasta intrebare este ca e fara noima. Presedintele are puterea data de Constitutie sa suspende un ministru urmarit penal, fara sa aiba in textul legii fundamentale constrangeri pentru aceasta decizie. Prin urmare, o va face sau nu, dupa cum considera el insusi de cuviinta. E un raspuns pe care il resping categoric.
Doar o lipsa de intelegere a modului in care functioneaza un sistem democratic poate produce ideea ca un demnitar are dreptul sa ia anumite decizii fara nici un fel de constrangeri. Acestea exista mereu, chiar daca nu apar in textul legii, chiar daca nu exista decat la un nivel informal.
Fie si in cazul votului politic – pe legi, de exemplu - acolo unde parlamentarii au garantata constitutional libertatea de a vota cum vor, ei trebuie sa-si respecte mandatul primit de la electorat. Nu e o impunere formala (mandatul nefiind imperativ) dar asa ar decurge lucrurile normal intr-un sistem democratic.
Decizia de a suspenda un ministru nu poate fi ceva numit, cu o expresie confuza, "o decizie politica"; chiar daca nu exista prevederi legale trebuie sa existe un set de reguli in functie de care sa fie luata. Pentru a le afla, si odata cu ele raspunsul la intrebarea din titlu, trebuie sa explicam noima pentru care aceasta prerogativa exista in Constitutie intre cele oferite presedintelui. In opinia mea, sunt doua motive principale pentru care legea trebuia sa prevada posibilitatea suspendarii unui ministru ajuns in situatia de a fi urmarit penal.
Citeste restul articolului si comenteaza pe Inventarul stricaciunilor politice.
