E clar, ProTV nu rateaza nici o ocazie de a transmite stiri cu morti in fiece buletin de stiri. Fie zi normala, fie mare sarbatoare, cel putin o crima trebuie sa fie explicata in primetime. Asa se face ca, uitindu-ma la stirile de aseara, mi-am adus aminte de vremurile in care scriam la un ziar local. Si mi-am adus aminte de ce inseamna, mai exact, sarbatorile la romani: mincare si bautura cit incape. Daca asta e, nu mai conteaza care mintuitor s-a nascut, care a fost rastignit, care ce-a patit. Importanta e ocazia: azi bem, frate!

Nu m-a dat pe spate vreo stire despre vreun roman care s-a rasturnat cu masina sau a cazut in fundul unui put pentru ca a pus un pariu timpit chiar de Pasti. O alta stire mi-a adus aminte despre sarbatori. Una care enumera cazurile ajunse la Unitatile de Primire Urgente ale spitalelor din Bucuresti.

Inainte de a ma muta in mindra capitala, scriind pe Sanatate si, ocazional, si pe Infractional, printre “sarcinile de serviciu” se numarau si apelurile la Ambulanta. La fiecare sfirsit de saptamina faceam cite un soi de statistica a cazurilor transportate de salvari in cele doua spitale din localitate. Daca in weekendurile din restul anului erau cifre “normale”, adica dintre cele cu care eram obisnuit, de sarbatori era prapad.

Daca dadeai un telefon la Ambulanta, aveai toate sansele sa te ingrozesti la aflarea numarului celor care erau adusi in spital in coma alcoolica. Nu era Craciun sau Pasti sa nu ajunga la Urgente cel putin 30-40 de romani beti morti in decurs de doua zile. In unele cazuri, ambulantierii ajungeau sa se gindeasca cu groaza la ce nebunie aveau sa indure. Sarbatori tihnite? Da’ de unde?

Din acelasi ciclu al drumurilor parcurse de salvarile si asa vai de capul lor (cine locuieste in Bucuresti habar n-are in ce jale traiesc statiile de Salvare din provincie, ce masini distruse au din cauza drumurilor de tara si asa mai departe), nu exista sarbatoare sa nu ajunga in spital citeva zeci de cazuri de afectiuni cauzate de indoparea masiva.

Nu regret ca trebuie sa o spun, in ciuda comentariilor rautacioase care vor urma: concluzia este ca, oricit ne-am bate cu pumnu-n piept ca Dumnezeu e sfint, ca de Pasti mincam si bem in cinstea Rastignitului, lucrurile stau altfel. Sarbatorile nu reprezinta decit o dezlegare oficiala la crapelnita si la alcool. Asa a fost si asa va fi. Nu-i pasa nimanui ce s-a intimplat in ziua cutare sau in ziua cutare, important e ca se bea si ca se maninca.

Un profesor de religie explica, la un moment dat, ca postul nu reprezinta doar curatarea sufleteasca - si asa absenta, in contextul in care nimeni nu crede in post, ci in inlocuirea alimentelor “interzise” prin prisma traditiei, nu a credintei (si nu incercati sa ma contraziceti, ca altfel n-ati fi inlocuit carnea cu salam de soia) -, ci si o curatare trupeasca. Explicatia, pe cit de logica, pe atit de simpla, era ca omul trebuie sa mai faca si pauze. Cele citeva saptamini de post nu inseamna obligatia de a nu minca oua, carne si lactate, ci reprezinta o cura necesara organismului pentru a scapa de substantele daunatoare. Practic, reprezinta un ciclu de viata, la fel ca cel al anotimpurilor: dupa ce ai bagat in tine trei luni, o pauza de citeva saptamini curata stomacul si intestinele.

In cazul nostru, postul reprezinta doar o traditie, si nu o convingere, cum ar fi normal. Apoi, dupa atita hamesire, cind e dezlegare, Dumnezeu e cel mai bun prieten al bautelor si a mincatului. Iar dupa atita flaminzeala, cum sa te abtii sa nu bagi in tine de toate, ca un ciine care ar minca orice, numai sa manince, indiferent daca s-a saturat au ba?

Nu cred in religie, nu cred in povestile dumnezeirilor, dar cred ca religia e buna. Scopul ei a fost si va fi, intotdeauna, acela de a-i limita omului instinctele animalice pe care si le neaga cu desavirsire, dar pe care nu si le respinge atunci cind ii da in cap caprei vecinului. Religia este un set de valori, un cod de legi nescrise ale fiintei umane, pe care cei mai multi si le asuma intru bunastarea si bunul mers al societatii. Un Dumnezeu care te bate si un Iad in care vei fierbe pot fi mai convingatoare decit 25 de ani de pirnaie.

Cu toate astea, in bunul mers al lucrurilor de pe tarimurile mioritice, la fel ca mai tot ce s-a intimplat dupa Revolutie, si religia incepe sa fie inteleasa gresit. Sa ne gindim doar la miile de romani ajunsi in spitale din cauza ca au baut si au mincat ca porcii. Ne rescriem seturile de valori in functie de gradul individual de egoism. Nu mai credem in sarbatoarea Pastilor, ci in sarbatoarea bautei de Pasti.

Ma intreb daca nu cumva exista un simbure de adevar in “traditionalul” indemn “Paste fericit!”. Gindit ca o gluma cu potential de enervare a celui urat, “Paste fericit!” este un adevar de sine statator: Romane, paste fericit cit ai ocazia, ca spitalul te paste dupa aia!

Comenteaza pe Subiectiv.