După două săptămâni de grevă, angajații administrației fiscale au ajuns ”la o înțelegere corectă cu guvernul, peste oferta inițială de creștere salarială”. Se întâmpla la început de mai în Canada.
La o înțelegere corectă se așteaptă evident și angajații ANAF -ului nostru, poate chiar fără să fie nevoie de două săptămâni de grevă. Dar și noi, contribuabilii, ar trebui să ne așteptăm la același deznodământ corect. De ce? Pentru că, pur și simplu, avem nevoie de inspectori fiscali care să-și facă bine si corect meseria. Iar la acest ”obiectiv” nu se poate ajunge cu oameni demoralizați, nemotivați.
Guvernul canadian ar fi fost poate forțat să pluseze și mai mult cu salariile, dacă n-ar fi dovedit înainte înțelegere față de nevoile acestei meserii speciale a ceea ce se numea cândva „colectorul de taxe”. În raportul OECD pe 2022 privind administrarea fiscală, Canada este dată ca exemplu de bune practici, despre cum a introdus procese de automatizare a activității administrative repetitive, eliberând timpul angajaților pentru a se concentra pe activitățile cu valoare adăugată, pe obiectivele cu adevărat prioritare.
Unde se vede valoarea adăugată adusă de funcționar? În așa anumita conformare voluntară a contribuabilului. Cum să-l ajuți pe contribuabil să vină singur să-și plătească dările, la timp și corect – asta e noua artă funcționărească. Iar arta se face cu empatie: ”cercetările făcute de Canada Revenue Agency (CRA) au arătat că interacțiunile negative cu clienții (plătitorii de taxe) pot avea un impact semnificativ asupra conformării voluntare. Punând empatie în modul cum sunt proiectate, livrate și susținute serviciile Agenției, se reduc emoțiile negative pe care clienții le pot avea în interacțiunea cu CRA”.
La arta aceasta a empatiei, toată lumea e de acord, se ajunge nu doar cu vorbe frumoase, ci cu investiții sănătoase. Nici chiar republicanii americani – ca să rămânem în același spațiu – n-au mers atât de departe încât să anuleze total fondurile suplimentare pe care IRS urmează să le primească în următoarea decadă pentru modernizarea serviciilor [1]. Sigur, o parte consistentă se va duce în continuare spre ”întărirea corespunzătoare (appropriate, în original) a aplicării legii” – mai ales în ariile de fiscalitate complexă unde, din cauza reducerilor de buget din ultimii ani, s-a înregistrat o scădere a ratei inspecțiilor. Dar de bani e nevoie în primul rând pentru acea interacțiune de care vorbeam mai sus, pentru dezvoltarea serviciilor „pe care contribuabilii le vor și de care au nevoie” – să aibă parte de un sistem informațional ușor de înțeles și aplicat, care, spre exemplu să ofere opțiuni de precompletare a fișelor fiscale, centralizând bazele de date uriașe de care dispune administrația. În același timp, contribuabilul să aibă parte și de un funcționar bine pregătit să le răspundă la apeluri și să le dea explicații, bine pregătit în a respecta drepturile contribuabilului (mai ales în rezolvarea disputelor fiscale). [2]
Cum s-ar zice, tehnologie fără om (încă) nu se poate. Într-o cercetare a IRS din 2021 privind experiența contribuabilului, 60% din respondenți au întâmpinat o problemă în care au avut nevoie de asistență. Dar, dacă te uiți, de partea cealaltă, nu mai puțin de 63% din angajații IRS sunt eligibili pentru pensionare între 2023 și 2028. ”IRS duce eforturi considerabile de angajare și menținere a unui personal suficient, care să aibă competențele și cunoștințele necesare. O explicație stă în limitele de salarizare pe care Agenția le poate oferi, de aceea e nevoie să fie cerute prin buget derogări pentru a oferi salarii mai mari acolo unde există deficit de personal cu competențe critice”.
Cu această imagine în minte să ne întoarcem acasă și să înțelegem noi, contribuabilii, cu empatie, că asupra acestor oameni de la Fisc pe care îi vedem protestând în stradă, în plină caniculă, se pune o mare presiune. Presiune de a aduce mai mulți bani în buzunarul statului (bani inclusiv pentru propriile salarii), presiunea de a gestiona un tăvălug de schimbări legislative, interne, dar și internaționale, într-un context economic plin de incertitudini.
Dar cu aceeași imagine în minte, mă întorc și le spun oamenilor de la Fisc, de data asta, că inclusiv protestele lor trebuie să fie duse în aceeași logică a empatiei.
Încercam să arăt și în cazul grevei profesorilor [3], e irosită o grevă care se oprește doar la salarii. Spuneți-i guvernului-angajator că meseria voastră e să vă asigurați că aveți un ”contribuabil care-și respectă responsabilitățile fiscale, iar în mod eficient de a ajunge la aceasta este promovarea conformării voluntare, precum și identificarea și gestionarea riscurilor asociate neconformării”. [4] Că pentru asta aveți nevoie de sedii curate și decente, aveți nevoie să ieșiți de sub ghișee și de sub maldărele de dosare, pentru a ieși în întâmpinarea contribuabilului vostru; aveți nevoie să puteți explica legea, renunțând la procedurile învechite care nu doar că nu vă lasă să vedeți în plătitorul de taxe un partener, ci mai rău, întrețin suspiciunea, alimentează aleatoriul și abordările agresive, rupte de realitate și de sensul economic. Spuneți-i că aveți nevoie de tehnologie, de sisteme de analiză a riscului extras din uriașele baze de date interne și internaționale, de tehnici de analiză comportamentală, de training-uri moderne și sisteme de salarizare care să vă ajute să păstrați și să atrageți profesioniști. Spuneți-i că fără acestea nu puteți aduce mai mulți bani la buget chiar de s-ar inventa noi taxe, nu puteți lupta cu evaziunea reală, dar nici nu puteți oferi costuri rezonabile de conformare așteptate de contribuabilul corect. Spuneți-i că aici nu e vorba doar de a bifa niște jaloane într-un PNRR, e vorba de investiții concrete care trebuie să se întâmple azi, nu mâine, nu în viitorul apropiat.
În sfârșit, protestați, conștienți fiind că nu sunteți doar actorii, ci și scenariștii unui sistem! [5] Protestați empatizând cu micul și marele contribuabil, cei care nu au la dispoziție aceleași mijloace de a-și striga revolta.
Voi încheia cu un tabel care poate ar trebui pus pe pancarte, sub sloganul REFORMĂ! REFORMĂ! INVESTIȚII și ACȚIUNE pentru REFORMĂ!
Costurile cu salarizarea, ca procent din cheltuielile operaționale ale administrațiilor fiscale [6]
România Germania Bulgaria Canada Polonia SUA UK Ungaria Danemarca 94,8% 88,6% 87,7% 76,2% 75,2% 75% 62,7% 61,6% 45,8%
Sursa – Raportul comparativ privind administrațiile fiscale, OECD, 2022. Date aferente anului 2020. România ocupă primul loc din 58 de jurisdicții analizate, Danemarca, ultimul.
PS. Țin să marchez o știre care mi se pare printre cele mai bune pe care le-am auzit în ultima vreme – anunțul Universității Bucureștie că șapte campioni sportivi și olimpici mondiali s-au înscris la facultățile Universității din București în sesiunea din iulie 2023. Fără cuvinte mari, le mulțumesc unor tineri precum David Popovici, Lucia Râșnoveanu, Mihnea Andreescu, Mircea Munteanu … pentru eforturile lor extraordinare, și de care, într-un fel sau altul, beneficiem cu toții.
Dar în același timp, merită apreciată și Universitatea pentru că arată că are o politică de dezvoltare – pe lângă clasicele burse de performanță, iată că ”fiecare olimpic va avea, la nivelul facultății în care va studia, un mentor, ales dintre cadrele didactice ale facultății, care îi va ghida parcursul pe durata celor trei ani de studiu”. Asta îmi aduce aminte de politica Fiscului britanic (HMRC) care are arondat un Manager de conformare fiecărui mare contribuabil - pentru a înțelege afacarea clientului, pentru a-l ajuta și pentru a-l păstra de bun client (Customer Compliance Manager, pe modelul Customer Relationship Management). Este o abordare care se întâlnește la tot mai multe administrații moderne – învățând să lucrezi cu greii, înveți practic cum să protejezi întregul ecosistem (că e economie, că e instituție etc.). - Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro
