Vizita recentă a ministrului de afaceri interne al Austriei nu prea ne dă mari speranțe în privința aderării la spațiul Schengen prea curând. În declarațiile făcute presei, nu există un calendar și nici o deschidere foarte mare pentru a indica concret măsurile care pot fi luate pentru a permite aderarea României în acest an.
România și Bulgaria sunt elevii care au fost primiți în clasa europeană la pachet, însă mai mereu au fost corigenții clasei, cu teme europene nefăcute și se pare ca această imagine și reputație rămâne încă prezentă, cum foarte bine se observă în cazul dosarului aderării la spațiul Schengen. Desi Croația s-a alăturat mai tărziu construcției europene, în 2013, în 10 ani a reușit să adere și la zona euro și la spațiul Schengen. România și Bulgaria au fost din nou corigente la acest capitol, pe 8 decembrie 2022, colegii de clasă Austria și Olanda s-au opus României și Bulgăriei să intre în clubul Schengen.
Ce înseamnă Schengen pentru români?
Pur și simplu, să nu mai stea la coadă. Pentru milioanele de români care lucrează în străinătate, pentru muncitorii sezonieri, pentru transportatorii români, și în general pentru economie, Schengen înseamnă fară controale la frontieră, timp câștigat și mai presus de toate exercițiul deplin al liberei circulații.
România și piața unică pierd miliarde de euro anual, din cauza timpilor și costurilor așteptării la vamă. Oare câte miliarde de euro a costat firmele românești și europene în acești ultimi 12 ani?
Până recent, problemele din justiție și lupta anticorupție a fost motivul invocat de celelalte State, cu precădere Olanda, pentru a se opune aderării României. Între timp, în clasa europeană, elevii mai rebeli precum Polonia și Ungaria, care fac parte din spațiul Schengen, au arătat că se poate și mai rău. MCV este acum istorie, însă acesta oricum a intrat în umbră, odată cu raportul pe statul de drept făcut pentru fiecare stat membru, și mai ales cu regulamentul privind conditionalitatea nerespectării statului de drept, care poate conduce la suspendarea fondurilor europene în statele în care interesele financiare ale UE sunt puse în pericol din cauza nerespectării statului de drept, cum este cazul Ungariei astăzi.
Problemele din justiție rezolvate doar pe hârtie nu au șters cu buretele neîncrederea celorlalte țări. Atunci când au fost scoși la tablă, Croația a fost notată bine, România și Bulgaria în schimb au fost din nou trecute la corigențe.
Deși în catalog România și Bulgaria au primit note de trecere și avize pozitive, se pare că la popularitate în clasă nu prea se descurcă la fel de bine. Votul din JAI a arătat încă reticența statelor membre în a se încrede în promisiunile decidenților. Desigur, motivele Austriei sunt cunoscute, guvernarea actuală a încercat să câștige puncte politice electorale pe tema controversată a migrației, găsind țapi ispășitori România și Bulgaria.
Cine se opune?
În mod direct Austria, care a anunțat că va vota împotrivă, și care în continuare se arată reticentă, în vizita recentă a ministrului austriac Karner nu a fos transmis un calendar al aderării. Indirect, și Olanda se opune aderării României, sau în orice caz votul dat împotriva Bulgăriei are același efect și pentru Romania.
Dincolo de aceste două țări, nu știm cu adevărat cât de mult ne susțin statele celalte și dacă Austria și Olanda nu sunt de fapt paravanul altor state membre. În orice caz, niciun stat european major nu pare să facă eforturi deosebite pentru a debloca situația. Dincolo de declarațiile politice publice, pare că Austria și Olanda nu au mișcat niciun centimetru în a rezolva situația deocamdată.
Motivul actual invocat de Austria este problema migrației și sistemul Schengen care nu funcționează și care ar trebui îmbunătățit. Desigur, această scuză nu a fost invocată în cazul Croației.
Ba mai mult, cancelarul Nehammer cere construcția unui zid în Bulgaria. Deși pe masă există un pachet detaliat de a reforma politica migrației și azilului încă din 2015, nu prea există un consens pentru a avansa cu negocierile. Ba mai mult, subiectul migrației va reveni și mai în forță în 2024, în timpul alegerilor.
Unde suntem?
Președinția rotativă a Consiliului UE din a doua parte a anului 2023 va fi condusă de Spania. România crede că, dacă aderarea României și Bulgăriei la spațiul Schengen vă fi pusă ca o prioritate a președinției spaniole, problemele se vor revolva. Însă am văzut deja că problemele nu se rezolvă dacă temele diplomatice nu au fost făcute înainte. Deocamdată din presă vedem că România intensifică discuțiile pe toate planurile, cu Bulgaria, Spania, acum vizita ministrului de interne austriac pentru a încerca să creeze un moment oportun pentru a doua parte a anului. Vizita ministrului Austriei poate fi văzută ca un început al dezghețului. Declarațiile acestuia însă nu prea lasă loc de foarte multă interpretare pozitivă, deși vizita s-a încheiat cu semnarea unui plan de acțiune pe migrație.
Ce nu au făcut autoritățile române în ultimii ani 12 ani?
De la avizul pozitiv dat în 2011 de către Comisia Europeană, despre îndeplinirea tutuor criteriilor tehnice, nu foarte multe acțiuni diplomatice au fost întreprinse de autoritățile române pentru a adera la spațiul Schengen.
În primul rând, nu am pregătit toate scenariile posibile pentru a ajunge la acest obiectiv. De la căile diplomatice, la schimbarea reputației României în Europa. Acesta este marele elefant în clasa europeană. Imagine care nu dă încredere celorlalte State că aceste țări ar putea să asigure frontierele externe ale UE. Căci dincolo de beneficiul de a nu mai sta la coadă, România și Bulgaria ar trebui să asigure frontierele externe ale UE.
Călcâiul lui Ahile: Bulgaria
Romania și Bulgaria sunt luate la pachet în procesul aderării. Asta înseamnă că un vot împotriva unei țări, o pune în eșec pe cealaltă. Versiunea decuplării acum, din scurt, dincolo de teorie și juridic, este una care necesită un efort considerabil pentru România în ceea ce privește sistemul de apărare al granițelor dintre România și Bulgaria. Dincolo de acest aspect, politic o decuplare în acest moment nu ar rezolva situația, dacă Bulgaria ar decide să-și folosească veto-ul.
Cu toate acestea, versiunea decuplării nu poate fi complet ignorată, dacă singura vulnerabilitate a aderării va rămâne Bulgaria, autoritățile din România trebuie să pregătească atunci terenul pentru decuplare. Întrebarea este de ce nu s-a pregătit acest scenariu în toți acești ani? Este vorba despre o viziune stoică, nu ne putem preocupa de probleme externe nouă pe care nu le putem controla. Bulgaria rămâne o vulnerabilitate externă pe care nu o putem controla, dar care afectează și procesul de aderare al României. Poate România să convingă Olanda să-și schimbe părerea?
Ce ar putea face România pentru a accelera procesul de aderare?
Autoritățile române trebuie să treacă la etapa superioară a diplomației europene. De exemplu, anul acesta se va cere o revizuire a bugetului multianual al UE, CFM, la jumătatea anului. Este vorba despre un dosar în care votul în unanimitate este necesar. Statele mari europene își doresc această revizuire pentru a da mai multă flexibilitate actualului buget, care este prea rigid și a fost negociat înainte de pandemie și război. România poate să anunțe că nu va vota această revizuire, dacă dosarul Schengen nu va fi deblocat până la acel moment. Chiar dacă această poziție nu i-ar fi favorabilă din punct de vedere bugetar, această poziție ar putea determina statele mai mari și Comisia Europeană să depună eforturi mai considerabile pentru a convinge Austria și Olanda să deblocheze aderarea României și Bulgariei.Citeste intregul artiol si comenteaza pe Contributors.ro
