Într-un articol publicat în revista științifică PNAS (detalii aici) se arată că studenții n-au încredere în profesorii de gen minoritar. În lumea civilizată respingem discriminarea la adresa minorităților și știm de mult că femeile pot fi prof. univ./dr./orice, cel puțin la fel de bine ca bărbații care deocamdată domină în lume multe meserii unde prestigiul contează. Din păcate însă, discriminarea încă există și merge de sus până jos în societate, de la cea mai fragedă vârstă până la cea mai înaintată. Creștem cu acele prejudecăți și ne e apoi greu să ne dăm seama că ele ne controlează. Prejudecăți nu doar despre egalitatea de gen în vreo meserie, ci despre minorități de orice fel în general.
Am privilegiul să lucrez într-o facultate unde cele trei funcții de conducere principale – decan, prodecani – sunt de ani buni ocupate cu succes de colege. Unde limba maghiară sună la fel de „acasă” ca limba română. Puține locuri sunt mai libere de discriminare ca acesta. Dar am și norocul să am pielea ceva mai închisă la culoare, să am un nume românesc cu ceva sonoritate ungurească și, în plus, să fi umblat destul prin țări mai bogate ca a mea. Asta mi-a permis să aflu cum e să facă un profesor glumițe despre „țigani” pe lista de email de la locul de muncă, cu adresă la tine sau la cei apropiați ție. Cum e să auzi de la unii „afară cu ungurii din țară”... când tu ești un pic așa, ungur. Cum e să ți-arunce unii bere în față pe stradă din senin, că nu arăți suficient de alb și de creștin. E foarte puțin față de ce au de simțit alții/altele, dar suficient cât să înțeleg cât de mare e distanța dintre cum percepi tu ca majoritar că „e egalitate deja, gata cu tevatura”... și cum e să fii de partea cealaltă a prejudecății.
Studiul din PNAS oferă însă o surpriză majoră pentru mulți dintre noi: studenții nu au încredere în profesorii de genul minoritar din facultate în general, indiferent care e acel gen. Dacă majoritatea profesorilor sunt bărbați, studenții dau evaluări în medie mai mici pentru femeile care predau în acea facultate. Dacă majoritatea profesorilor sunt femei, atunci notele mici din partea studenților le primesc profesorii bărbați. Nu mai e vorba pur și simplu de vreo discriminare adânc înrădăcinată împotriva femeilor – ci în general o neîncredere adânc înrădăcinată împotriva minorității dintr-un grup – și încă nici măcar din propriul grup, ci într-un grup la care te uiți din afară (în cazul de față, studenții uitându-se la grupul profesorilor).
Autorii articolului din PNAS au început prin a analiza evaluările făcute de către studenți în situații reale. Dar apoi au mers mai departe și au creat site-uri fictive de facultăți, invitând studenții să spună care dintre profesorii de pe site le inspiră încredere. Doar pe baza imaginii – fără a avea vreo interacțiune directă cu acei profesori fictivi– studenții au arătat aceeași discriminare: dacă pe site predominau profesorii de gen masculin, atunci ei erau priviți mai cu încredere decât profesoarele; dacă pe site predominau profesorii de gen feminin, atunci neîncrederea studenților mergea către profesorii de gen masculin.
Discriminarea demonstrată în articolul din PNAS pare așadar una foarte de bază și simplă: pare că în general oricând ne uităm la un grup de oameni instinctul nostru e să privim mai cu neîncredere persoanele minoritare din acel grup. N-avem încredere în femeile dintr-un grup în care sunt majoritari bărbații, n-avem încredere în bărbații dintr-un grup în care sunt majoritare femeile. De aici putem învăța ceva despre cum și cât putem preveni discriminarea. În privința egalității de gen, rezultatele din PNAS sugerează că impunerea de cote egale de gen e calea cea mai rapidă pentru eliminarea discriminării: altfel, dacă așteptăm „să se așeze totul de la sine”, în unele zone ale societății s-ar putea ca lucrurile să nu se îmbunătățească decât foarte lent. În privința tratamentului minorităților, lucrurile vor fi mai complicate: chiar dacă minoritățile vor fi reprezentate în orice post/meserie/funcție în mod echitabil după proporția lor din societate, tot minorități vor fi, deci tot supuse instinctului nostru de discriminare.Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro
