"Cred că șansa Moldovei de a supraviețui ca democrație este doar în cadrul UE și trebuie să fim realiști cu privire la ceea ce se va întâmpla în regiunea noastră în următorii 10-15 ani. Desigur, cu toții sperăm într-o victorie rapidă a Ucrainei și acest lucru se va întâmpla, dar nu putem vedea Rusia devenind o țară democratică foarte curând, ceea ce înseamnă că provocările pentru regiune vor fi în continuare prezente."
Maia Sandu, declarații la Forumul Economic de la Davos (euronews.ro)
Republica Moldova este o țară mică, săracă, divizată și mereu în pericol să fie destabilizată, mai ales cu un război atât de dur, cu mize atât de mari cum este cel dus de Federația Rusă în Ucraina. Populația țării a scăzut dramatic, ajungând sub 3 milioane de locuitori înregistrați la recensământul din 2014, față de ceva mai mult de 4 milioane la obținerea independenței. Chișinăul nu a redobândit (încă) controlul asupra teritoriilor din stânga Nistrului (așa-numita republică transnistreană) și păstrează doar un control simbolic asupra Găgăuziei autonome.
Majoritatea populației se declară de etnie "moldovenească" și foarte mulți "etnici moldoveni" sunt vorbitori de rusă ca primă limbă și abia apoi vorbesc limba oficială a statului, adică "limba moldovenească". Doar circa 7% dintre rezidenții din Republica Moldova s-au declarat români la recensământul din 2014, deși circa 620 de mii au primit acte de identitate românești; se pare că două treimi dintre aceștia continuă să se declare, inerțial, "moldoveni" și nu "români".
IPP a realizat în 2022 un sondaj de opinie privind poziția moldovenilor față de subiectul unirii Republicii Moldova cu România și, conform Deschide.md, sunt favorabili ideii ceva mai mult de o treime dintre respondenți. În anul 2011, un sondaj de opinie realizat de centrul de investigații sociologice CBS-AXA arăta că circa 40% dintre cetățenii republicii ar dori să revină sub umbrela Federației Ruse, cam o treime și-ar dori aderarea la Uniunea Europeană și doar 5% și-ar fi dorit unirea cu România. (hotnews.ro)
Un sondaj foarte recent, derulat de Centrul de Studii Sociale și Marketing CBS-Research și Comunitatea pentru advocacy şi politici publice WatchDog.MD, arată că, în cazul unui referendum, 53,5% dintre cetățenii republicii ar vota pentru aderarea la Uniunea Europeană și 23,8% ar fi în continuare favorabili aderării la Uniunea Economică Eurasiatică, al cărei lider este Federația Rusă. În privința aderării la NATO, însă, doar 26,9% ar vota pentru aderarea la această alianță, în timp ce 55,5% se declară împotrivă. (cdn.g4media.ro)
Guvernul proeuropean de la Chișinău, condus de premierul Natalia Gavrilița și președintele Maia Sandu, sunt în situația de a gestiona o țară divizată și temătoare, cu o populație puțin dispusă să își asume poziționări eroice (la fel ca vecinii lor ucraineni), într-o perioadă dură, de criză, generată de războiul din Ucraina, care a scumpit de 7 ori prețul gazelor naturale și aproape a dublat prețul alimentelor.
Criza generată de războiul din Ucraina a adus cu sine și anumite oportunități, unele probabil nesperate. În primul rând, s-a creat oportunitatea ca Republica Moldova să depună cererea de aderare la Uniunea Europeană (3 martie 2022), primind invitația de aderare aproape imediat (23 iunie 2022), apoi războiul a închis frontiera estică a Transnistriei și a stopat, practic, contrabanda extinsă, via Odessa, care a permis liderilor de la Tiraspol să sfideze Chișinăul timp de trei decenii.
Republica Moldova, care timp de 30 de ani a fost șantajată de Moscova și de Tiraspol pentru că era dependentă de livrarea gazelor naturale de către Gazprom și de energia electrică produsă la Cuciurgan, în Transnistria, a reușit în numai câteva luni să devină membră a Comunității Energetice Europene și a început să importe gaze naturale și din alte surse decât Federația Rusă, iar în ce privește energia electrică să nu mai fie complet dependentă de livrările din stânga Nistrului.
STAREA REPUBLICII PE FOND DE CRIZE COMBINATE
După 24 februarie 2022, este prima dată în istoria Republici Moldova, de la obținerea independenței, când Chișinăul poate controla ce se importă pe malul stâng al Republicii Moldova, respectiv în regiunea separatistă, pentru că toate importurile se fac pe frontiera vestică, cu România.
Până acum un an, contrabanda la frontiera cu Ucraina - infrastructura portuară ucraineană de la Marea Neagră (un hub logistic important), permiteau inclusiv contrabanda cu diferite bunuri, țigări etc. prin teritoriul Transnistriei, de acolo treceau Nistrul, penetrau pe teritoriul Republicii Moldova fără taxe, iar contrabanda cu țigări avea direcția România și mai departe spre Europa.
S-a reușit stabilizarea situației politice din republică, asigurarea de resurse energetice, cu gaze, cu electricitate, cu păcură, cu lemn, în baza unui pachet de asistență de 5 miliarde lei moldovenești destinat cetățenilor, pentru compensații la factura la gaze și electricitate.
S-a reușit aducerea aeroportului internațional Chișinău în proprietatea statului, un element de infrastructură critică foarte important și s-a adus proprietatea statului rețeaua de autogări care fusese preluată, ca și aeroportul, de grupări criminale organizate. Au fost demarate proiecte de infrastructură: podul de la Ungheni, podul de la Leova-Bumbăta, aprovizionarea cu apă potabilă de la Iași pentru patru raioane limitrofe României.
"Pe securitatea energetică" – declară Igor Grosu, președintele Parlamentului de la Chișinău - "am diversificat sursele de aprovizionare cu gaze. Pentru prima dată în 30 de ani, noi am reușit să cumpărăm și să facem rezerve de gaze din alte surse decât din Federația Rusă. O dependență care era omniprezentă, o vulnerabilitate enormă, călcâiul lui Ahile, în orice moment – și noi am trăit experiența câțiva ani, când în plină iarnă îți găsea câte o invenție și își reducea volumele de gaze. O dependență totală. Acum stăm mai bine, lucrăm asupra interconexiunilor cu România, am devenit țară membră a Comunității Energetice, împreună cu Ucraina, în plin război (...), putem să alimentăm sistemul nostru cu energie electrică din România, de pe piețele UE."
Igor Grosu recunoaște presiunea foarte mare pusă pe guvern, asupra premierului Natalia Gavrilița, precum și faptul că în cadrul principalului partid de guvernare – PAS – sunt discuții și opinii diferite, unele divergente, legate de performanța guvernării și pe soluțiile de îmbunătățire ale actului de guvernare.
Dar președintele Parlamentului neagă că s-ar fi format în coaliția de guvernare o sciziune între o clamată partidă care ar fi susținută de președintele Maia Sandu și o altă partidă constituită în jurul premierului Natalia Gavrilița. De asemenea, neagă orice discuție privind o posibilă schimbare a premierului, care ar fi cerută de președintele republicii:
"Nu văd la moment necesitatea de schimbare de premier. Eu am lucrat și în executiv, am lucrat și în Parlament. Pe executiv, presiunea este mult mai mare, este domeniul în care trebuie să intervii, permanent se întâmplă ceva în țară. Dacă va fi nevoie la un moment dat, va fi o decizie politică în cadrul partidului care va fi anunțată și explicată oamenilor." (G4Media)
ADERAREA REPUBLICII MOLDOVA LA UNIUNEA EUROPEANĂ
Ținta Chișinăului, a declarat președintele republicii, Maia Sandu, este să încheie negocierile de aderare la Uniunea Europeană până în 2030.
În același timp, așa cum o confirmă Igor Grosu, președintele Parlamentului de la Chișinău, autoritățile moldovenești au sistat participarea la activitățile Comunității Statelor Independente, la reuniunile la nivel de președinți de țări, premieri, parlamentari, miniștri etc.; în plus este în curs o evaluare a tuturor tratatelor care au fost semnate de Republica Moldova cu statele membre sau pe platforma CSI, pentru a se lua anumite decizii legate de cele care vor fi menținute și cele care ar trebui denunțate.
Același Igor Grosu crede că fereastra de oportunitate a aderării Republicii Moldova este mult prea importantă, unică chiar, așa că Chișinăul nu-și permite să o rateze. Nu se întrevede, în același timp, existența unei probleme reale în ceea ce privește aderarea la Uniune, doar pentru că există teritoriul separatist transnistrean – consideră același politician moldovean - în condițiile în care: "în cadrul UE mai avem precedente de state care au aderat, vorbim de Cipru, care se află cumva într-o dispută și acum, cu Ciprul de nord, Turcia".
Europarlamentarul Theodor Stolojan, într-un op-ed publicat de Ziarul Bursa, consideră că este posibil ca Republica Moldova să își atingă ținta de a încheia în 6 – 7 ani negocierile de aderare la Uniunea Europeană, dacă vor fi respectate câteva condiții:
•configurația politică aflată la guvernare în Republica Moldova rămâne favorabilă aderării la UE și continuării reformelor necesare în acest scop, atât în anul 2023, cât și în următorii 6 ani;
•Republica Moldova îndeplinește criteriile de aderare la UE, respectiv criteriile politice, cele economice și cele ale capacității administrative de a-și îndeplinii obligațiile de stat membru al UE;
• folosește experiența pozitivă în procesul aderării al statelor membre vecine, în primul rând al României.
Ritmul procesului de aderare depinde hotărâtor de durata negocierii celor 35 de capitole care acoperă întreaga legislație și standardele UE, precum și a Tratatului de Asociere care va fi ratificat de fiecare stat membru al Uniunii și de Republica Moldova. Procesul de aderare va fi susținut financiar de către Uniune, atât prin fonduri nerambursabile, cât și prin împrumuturi acordate de către UE și Banca Europeană de Investiții, la costuri favorabile comparativ cu băncile comerciale.Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
