Iuliu Maniu s-a născut pe 8 ianuarie 1873 la Bădăcin si a murit pe 5 februarie 1953 in penitenciarul de la Sighet. A simbolizat optiunea politica democratica a majoritatii coplesitoare a cetatenilor Romaniei. Secretarul său politic si urmașul sau a fost Corneliu Coposu. Privesc aceasta fotografie. Nu este doar dintr-un alt secol, dar si din alta lume. Una pe care in cele patru decenii de “dictatura a proletariatului” agentii Moscovei au urmărit sa o distruga. Ii vedem din nou, in plina si nerusinata actiune. La ora actuala opozitia categorica si transanta in raport cu Partida Rusă, cu “pacifismul” rusofil si “neutralismul” occidentofob este datoria de onoare a celor care prețuiesc mostenirea politica si morala a lui Iuliu Maniu.
Agenții Moscovei știau exact pericolul reprezentat de Iuliu Maniu. Era ținta permanentă a presei comuniste. Pamflete imunde, calomnii, amenințări, insulte ordinare, venin, vitriol. Niciun alt lider politic nu era mai credibil si mai energic in consolidarea rezistenței democratice. Era organic legat de valorile si instituțiile statului de drept. Personifica exemplar antiteza imposturii numita “guvern de largă concentrare democratica”. Nu Petru Groza, verosul Quisling balcanic, ci Iuliu Maniu întruchipa Transilvania unita cu patria istorică. Avea un imens respect pentru istoria Statelor Unite, a democrațiilor anglo-saxone, știa ca va sosi momentul cand România își va găsi alianțele firești in Vest, nu in Est. S-a nascut pe 8 ianuarie 1873 la Badacin, într-un imperiu occidental. A murit pe 5 februarie 1953 intr-o temniță a unui imperiu asiatic. Să-i fie amintirea de-a pururi binecuvantata!
Nu s-a scris prea mult despre aniversarea celor 150 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu. Este publicat si citat, in varii locuri, istoricul ceaușist Ioan Scurtu, omul numit de Ion Iliescu sa secretizeze pe veci Arhivele Naționale ale României. Il auzim pe Vasile Pușcaș, membru corespondent al Academiei, fost diplomat iliescan la Washington si ministru pesedist, locotenent al lui Andrei Marga pe vremea rectoratului de la UBB. "Grupul de la Cluj". Vorbe cleioase, scremute, goale de conținut.
Romania este membra in NATO si UE. In Europa de desfășoară o agresiune barbara împotriva unei țări suverane si democratica. O țara vecină cu România. Aici e vorba de doua principii pe care Iuliu Maniu le-a apărat cu prețul propriei vieți: Suveranitatea națională si suveranitatea poporului. Le-a susținut, cum se spune, contre vents et marées. La fel cum propaganda putinistă si cozile ei de topor locale trăncănesc despre "denazificarea" Ucrainei, de-alde Petru Groza, Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Silviu Brucan, Grigore Preoteasa, Leonte Răutu si Miron Constantinescu behăiau macabru si lubric despre "bandele fasciste ale lui Maniu". Da, există o similtudine intre lupta Ucrainei azi si vointa de libertate a romanilor din perioada acaparării puterii de către trimisii/slugile/lacheii Imperiului Ruso-Sovietic. Tocmai din acest motiv, Iuliu Maniu este cu adevărat si fără urmă de exagerare contemporanul nostru.Comenteaza pe Contributors.ro
