Știrea pronunțării de către Curtea Supremă a SUA a deciziei în cauza Dobbs vs. Jackson Women‘s Health Organization (24 iunie 2022) a fost prezentată în presă prin titluri, articole și comentarii care oscilează de la adevăruri parțiale până la dezinformare crasă.
Ce s-a întâmplat de fapt? În anul 1973 Curtea Supremă a SUA a stabilit în cauza Roe vs. Wade faptul că dreptul de a decide asupra întreruperii sarcinii intră sub protecția oferită de dreptul la intimitate, astfel că are caracterul unui drept fundamental și nu poate fi interzis. În același timp, Curtea a ținut totuși să precizeze că nu avem de-a face cu un drept absolut. Această distincție juridică este foarte importantă, pentru că una din caracteristicile drepturilor absolute (cum ar fi dreptul la viață, la libertate, la proprietate etc.) este imprescriptibilitatea, iar prin decizia sa, Curtea Supremă atrăgea atenția că dreptul la avort – sau dreptul femeii de a decide, cum mai este denumit acesta – intră în coliziune cu dreptul statului de a lua măsuri pentru protecția vieții prenatale, motiv pentru care exercițiul său ar putea fi limitat în timp. Ținând cont de acest considerent, Curtea a constatat dreptul statelor de a adopta legi prin care să interzică avortul în al treilea trimestru al sarcinii (începând cu a douăzecișicincia săptămână). Acest termen limită a fost ales de Curtea Supremă ca fiind cel în care – potrivit științei medicale de la acel moment - fătul devine viabil, adică ar putea trăi în afara pântecelui mamei, cu sau fără ajutor artificial. Acea hotărâre a fost binevenită, pentru că dezincrimina de principiu utilizarea actului medical al avortului, care putea fi înfăptuit deja fără pericole pentru femeia care purta o sarcină nedorită. În urma acestei decizii, cele mai multe state au adoptat legi prin care au interzis avortul în ultimul trimestru, impunând și anumite condiții pentru efectuarea acestuia în primele două trimestre (de ex. termene de gândire, acordul soțului, obligația vizionării imaginilor fătului înregistrate cu ultrasunete, efectuarea operației numai de către personal medical, etc.).
Cu trecerea timpului, știința medicală a evoluat, astfel încât prin hotârârea pronunțată în cazul Planned Parenthood vs. Casey din 1992 Curtea Supremă a modificat parțial cele stabilite prin decizia Roe vs. Wade, stabilind că viabilitatea fătului nu se poate prezuma ca existând doar în al treilea trimestru al sarcinii, ci chiar și mai devreme, de exemplu la 23 de săptămâni de sarcină, în funcție și de evoluția tehnicii medicale. Consecința a fost că statele aveau de-acum dreptul de a reglementa problema avortului raportându-se la un nou termen limită.
Societatea americană se obișnuise cu ideea că orice sarcină nedorită poate fi oprită printr-un avort și că în mod normal persoana în cauză apelează cât mai repede la această procedură medicală. Cu timpul însă s-au conturat două tabere extreme în această problemă: una militează pentru interzicerea totală a avortului, iar cealaltă pentru instituirea unui drept absolut al avortului, care ar putea fi exercitat inclusiv în momentul premergător nașterii copilului, moment în care medicul ar putea întreba pacienta dacă dorește avort sau naștere.
În acest climat, Parlamentul din Mississippi a adoptat o lege prin care permite actul medical al avortului doar până în a cincisprezecea săptămâna a sarcinii. O primă observație care se impune este aceea că această lege este mai permisivă decât cea actuală din România, care incriminează avortul deja după a paisprezecea săptămână ca fiind infracțiune (art. 201 alin. 1 lit. c din Codul penal). Dacă împotriva legii din România nu există în societate – până la acest moment – voci critice, în schimb în SUA legea din Minnesota a fost contestată prin diverse mijloace juridice, ajungându-se în final la Curtea Supremă a SUA, care a fost chemată să se pronunțe asupra caracterului constituțional al acestei legi, prin raportare la decizia Roe vs. Wade.
Prin decizia sa din 24 iunie 2022 Curtea Supremă a SUA a stabilit în cauza Dobbs vs. Jackson Women‘s Health Organization faptul că dreptul la avort nu se află înscris în Constituția SUA, motiv pentru care nu se poate impune o conduită la nivel federal, peste care statele să nu poată trece prin reglementările proprii. Ca efect al acestei soluții, decizia Roe vs. Wade este considerată abrogată, iar competența de reglementare a dreptului la avort este transmisă către parlamentele statelor.
Prin urmare, Curtea Supremă nu a interzis avorturile, ci a stabilit doar că fiecare stat are asigurat propriul drept de apreciere asupra modului în care reglementează această problemă.
În presa română această decizie a fost comentată din diverse perspective, prin raportare la trecutul și tradițiile românești.
Este Decizia Curții Supreme a SUA echivalentul Decretului nr. 770/1966 al regimului Ceaușescu? Nu. Din punct de vedere juridic Decretul regimului Ceaușescu sancționa ca infracțiune avortul, cu anumite excepții, în timp ce decizia Curții Supreme a SUA nu impune și nu interzice nimic. Ea stabilește doar că legea din Mississippi - care așa cum am arătat mai sus este mai permisivă decât cea actuală din România – nu încalcă dispozițiile Constituției SUA.
Nici din punct de vedere temporal comparația nu rezistă, deoarece la momentul apariției Decretului nr. 770/1966 în România socialistă nu exista practic nici un mijloc anticoncepțional, în timp ce acum în SUA există în afara celebrei pastile anticoncepționale, prezervativul, steriletul, injecțiile hormonale, diafragma, pastila de a doua zi, vasectomia, etc., dar și educația sexuală în școli. Practic avortul este și trebuie să fie ultimul mijloc la care să se apeleze în privința împiedicării sau întreruperii sarcinii.
Este problema avortului una religioasă, mai precis una a creștinismului?Nu. Fiind vorba despre un act medical, problema avortului este în primul rând una de natură etică și ea a apărut la momentul la care această intervenție a devenit tehnic posibilă. Celebrul Jurământ al lui Hippocrates din Kos (460 – 370 î. Chr.) conținea și expresia „Tot așa, nu voi da unei femei un remediu abortiv”, iar potrivit cercetătorilor acest document a fost redactat cândva în perioada sec. V-III î.Chr., deci cu mult înaintea apariției creștinismului. În vremea lui Hippocrates, era de la sine înțeles faptul că medicul era chemat să salveze vieți, nu să le pună capăt. Între timp, societatea a mai evoluat, iar acum se apelează la medic și în cazul avorturilor, și în cel al sinuciderii asistate.
Avortul nu este nicidecum singurul caz în care etica pune limite progresului științei. Aceeași situație o întâlnim și în cazul clonării umane, al manipulării genetice, și recent al vaccinării obligatorii. Prin urmare, nu avem de-a face cu o problemă religioasă – pentru că nicăieri în Biblie nu se vorbește despre clonare, avort, vaccin sau ADN – ci despre una etică. Este interesant de observat în acest context, faptul că actualul Președinte al Curții Supreme a SUA, dl. John G. Roberts, s-a raliat opiniei majoritare în cazul deciziei Dobbs vs. Jackson Women‘s Health Organization, cu mențiunea că în opinia sa decizia Roe vs. Wade nu ar fi trebuit complet abrogată, ci doar eliminată stabilirea termenului limită de opțiune prin raportare la momentul viabilității fătului, urmând a fi garantat un termen rezonabil de opțiune, după expirarea căruia avortul să fie ilegal. Cu alte cuvinte, în opinia Președintelui Curții nu avem de-a face cu o problemă științifică de supraviețuire a fătului, ci cu una etică, motiv pentru care termenul limită trebuie să existe, dar poate varia în timp și în spațiu în funcție de moravurile sociale.
Avem de-a face cu o nouă situație în care bărbații vor să reglementeze în propriul lor interes drepturile femeilor? Nu. Nici legea din Minnesota, nici decizia Curții Supreme nu au fost adoptate în exclusivitate prin votul unor bărbați. Ironia sorții face însă că decizia din cazul Roe vs. Wade fusese adoptată printr-un vot exclusiv masculin!
De altfel, nici nu există vreun raționament logic pentru care bărbații s-ar opune actului medical al avortului pentru a opri o sarcină nedorită. Este foarte probabil că dimpotrivă, în astfel de cazuri bărbatul este cel care propune primul această soluție, pentru a scăpa de o viitoare responsabilitate, plasând problema etică în sarcina femeii (pun intended).
Totuși, când începe viața? Din punct de vedere biologic viața fiecărui om care a trăit sau trăiește acum pe pământ a început la momentul concepțiunii, al fecundării, indiferent dacă aceasta a avut loc în mod natural sau artificial. Citeste articolul pana la sfarsit pe Contributors.ro
