Am vorbit mult despre el cu buna mea prietenă, regretata Dorli Blaga Bugnariu. Născut pe 30 iunie 1909, filosoful marxist critic Tudor Bugnariu s-a stins din viața pe 25 iunie 1988. A lăsat in urma sa un model de raportare cinstită la cumplitele realități ale eternului stalinism din România. A devenit comunist in la 30 pentru ca dispretuia fascismul. S-a despărțit, într-o demnă si cât se poate de grăitoare tăcere, de comunismul din România când acesta s-a metamorfozat in stalino-fascism. Nu a fost un disident, dar a criticat in repetate randuri, cu argumente irefutabile, ceea ce el percepea drept o ireversibilă degenerescenta faraonic birocratică si terorist polițienească. In septembrie 1965, decan fiind al Facultății de Filosofie a Universității din București, Tudor Bugnariu a luat partea studentilor contestatari. A fost demis, pus la stâlpul infamiei si a primit vot de blam cu avertisment pe linie de partid. Unul dintre puținii intelectuali ilegaliști era astfel anatemizat de către mizerabilii carieristi, abjectii trepăduși ai dictaturii.
Unde s-ar fi situat profesorul Bugnariu după decembrie 1989? Am destule motive, bazate pe multele discuții cu vaduva sa si pe mărturiile celor care l-au cunoscut, pe propriile mele amintiri si analize, de a crede ca ar fi fost, alaturi de Mihai Sora, de partea forțelor civic liberale. Ii repugnau conformismul, minciuna, duplicitatea. Iubea adevarul si cerea sa fie rostit si asumat integral. Tudor Bugnariu a fost un un exponent al direcției antistalinista din marxismul românesc. S-a cunoscut personal cu unii dintre membrii grupului Praxis din Iugoslavia, Citea cu maxim interes lucrările unor Mihajlo Markovic, Svetozar Stojanovic, Gajo Petrovic, plus cele ale marxiștilor critici maghiari (Agnes Heller, Ferenc Feher, Mihaly Vajda) si polonezi (Leszek Kołakowski, Stefan Morawski, Zygmunt Bauman).. Aici era diferenta dintre Bugnariu, un marxist independent, si, sa zicem, Radu Florian sau Ion Ianosi. Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro
