Întrebări
Comunitățile locale și regiunile sunt ca și oamenii. Diferă mult, din multe puncte de vedere. Pe această logică a toleranței la diferențieri, ar trebui sau nu ne îngrijoreze diferențele mari dintre comune, orașe sau regiuni sub aspectul ratelor de vaccinare anti-COVID-19? Indiferent de tipul de atitudine adoptată, pe temă, rămâne importantă descrierea și explicarea. De ce așa? Din simplul motiv că vaccinarea are multiple consecințe. O rată redusă de vaccinare azi, într-o comunitate, poate aduce sau favoriza rate mari de infectare COVID-19, tot acolo, sau acolo și în comunități învecinate, în perioada următoare.
La începutul lunii august 2021, Bulgaria și România aveau cele mai reduse rate de vaccinare împotriva COVID-19 din Uniunea Europeană, sub 30% (https://ourworldindata.org/covid-vaccinations ). Situația respectivă se traducea, pentru România, într-o relativă omogenitate a vaccinărilor la nivel de localități ? Nu. Tot la începutul lunii august 2021 cele mai reduse rate de vaccinare, de sub 10%, erau în comunele din trei județe ale Moldovei (Suceava, Bacău și Botoșani) și, în apropiere, în ruralul județelor Covasna și Brăila. Situația de maxim pozitiv, cu peste 30% rate de vaccinare anti-COVID-19, se înregistra , în medie, în orașele din județele Cluj, Sibiu, Timiș în Transilvania, în orașele din Ilfov și Dolj, plus în București. Pe total țară, rata de vaccinare în orașe (28%) era dublă față de cea din comune (14%). Dacă „stai de vorbă” cu datele despre vaccinarea din localitățile țării afli că diferențele puternice nu sunt numai între rural și urban ci și cele structurate pe mărime a localităților, nivele de dezvoltare, apropierea de orașele mari, județe, arii culturale ca subregiuni ale regiunilor istorice, rate de infectare cu COVID-19 etc. Pentru a putea alege linii strategice de acțiune este important, însă, să obținem estimări specifice ale impactului diferiților factori anterior menționați asupra vaccinării împotriva COVID-19. Este ceea ce vom face în continuare, într-o prezentare simplă.
Modelul de analiză
Prima ipoteză de la care pornim este că ratele de vaccinare tind să fie mai ridicate în localitățile mai dezvoltate, mai bine integrate în sisteme de comunicare cu alte localități și afectate în mai mare măsură de infectări anterioare prin COVID-19. Pentru fiecare dintre aceste categorii de factori determinanți am dispus de măsurători specifice prin unul sau mai mulți indicatori (Figura 1). Cea de-a doua ipoteză a analizei susține că dincolo de acești factori, ratele de vaccinare locală se află și sub influența unor factori cultural-regionali, asociați cu apartenența localității la una dintre cele 15 arii culturale (Sandu 2020a). Fără a intra în detalii , menționăm că aceste arii sunt grupări de județe apropiate, asemănătoare din punct de vedere cultural.
Figura 1.Modelul conceptual al analizei
Toți cei patru factori menționați în grafic si măsurați ca atare la nivelul unităților teritorial-administrative de bază (comune și orașe) condiționează ratele de vaccinare prin intermediul unor factori referitori la oportunități de vaccinare, încredere/neîncredere în vaccin și/sau în agenți instituționali asociați cu vaccinarea (medici, primării, administrație, cercetare medicală, guvern, ministere etc.) și, în al treilea rând, cu nivelul de conștientizare personală sau comunitară a consecințelor sociale ale (non)vaccinării.
Vom prezenta în continuare principalele constatări ale aplicării modelului de analiză menționat la nivelul celor 2757 unități teritorial administrative (UAT - comune și orașe) pentru care am dispus de date. Detaliile tehnice sunt incluse în tabelul 1. În continuare interpretăm aceste rezultate ale analizei.
Experiența infectărilor COVID -19 și dezvoltarea locală contează
În conformitate cu prima ipoteză, ratele de vaccinare sunt influențate cel mai mult de istoria infectărilor locale și de dezvoltarea localităților (Tabelul 1, model 1, coeficienți beta). În localitățile pentru care s-au înregistrat rate ridicate de infectare COVID-19, populația s-a vaccinat mai mult, în număr mai mare, independent de alte caracteristici ale localităților. Similar, comunele sau orașele mai dezvoltate au înregistrat rate mai mari de vaccinare. Pentru estimarea nivelului local de dezvoltare am utilizat mai mulți indicatori. Cel mai puternic dintre aceștia este indicele dezvoltării umane locale calculat pentru fiecare UAT, pentru 2018. Am considerat că o localitate este cu atât mai dezvoltată cu cât are o rată mai mare de penetrare a internetului în gospodăriile populației , o situație materială mai bună (infrastructură de locuire de bună calitate și surse mai mari de venituri din surse proprii în bugetele locale) și o rată mai redusă a mortalității standardizare (Sandu 2020b).
Tot în seria factorilor de dezvoltare intră și statutul urban/rural al localității și mărimea demografică a acesteia. Ratele reduse de vaccinare COVID-19 se înregistrează în special în comunele mici. Prin opoziție, localitățile mari, urbane, tind să aibă rate sporite de vaccinare.
Aceste constatări trimit la interpretarea că deficitul de oportunități de vaccinare a contribuit și contribuie substanțial la înregistrarea unor rate reduse de vaccinare în special în localitățile rurale mici. Nu dispunem de o măsurare directă a încrederii în instituțiile ai căror agenți influențează aplicarea politicii sanitare de vaccinare. Foarte probabil, însă , că lipsa de oportunități, mai mult decât neîncrederea, a contat în relația dezvoltare-vaccinare.
În localitățile mai puțin dezvoltate, ratele de infectare au fost mai mici (Tabel 1). Acest fapt a putut favoriza, mai ales în localitățile sărace, opinii de tipul „la noi nu au fost infectări prea multe și nici nevoia de vaccinare COVID-19 nu este prea mare”.
Localitățile dezvoltare sunt, în același timp, și localități cu un mai mare stoc de educația. La nivelul lor a fost favorizată, în mai mare măsură, opțiunea pro-vaccinare ca reflex al credinței că practicile medicale bazate pe cunoaștere științifică sunt eficiente și actorii instituționali care le susțin merită încredere (OECD 2021)
Table 1. Predicting vaccination against COVID-19, at local level
Izolarea local-regională a adus rate reduse de vaccinare
Aceeași analiză prezentată în Tabelul 1 argumentează clar faptul că distanța redusă față de orașele mari a favorizat rate sporite de vaccinare. Izolarea teritorială - situarea la periferia unor regiuni urbane- a redus oportunitățile de vaccinare și , implicit, accesibilitatea la vaccinul anti-Covid-19.
Un rol semnificativ l-a avut și experiența comunitară de migrație în străinătate. În localitățile cu ponderi sporite de emigranți temporar în străinătate s-au înregistrat rate sporite de vaccinare coronavirus. Faptul poate fi interpretat cel puțin sub două aspecte. Pe de o parte , cei plecați în străinătate au constituit un mediu de convingere a celor rămași acasă că este bine să se vaccineze. Pare să fi fost un proces similar cu cel de la vot când emigranții au influențat semnificativ comportamentul de alegere politică al celor de acasă (Sandu 2020c). În al doilea rând, o parte din migranții temporar veniți în țară au folosit oportunitățile locale de vaccinare și din simplul motiv că un certificat de „vaccinat” COVID-19 le poate fi de folos direct în circulația internațională.
Dincolo de efectul de dezvoltare și cel de comunicare teritorială este probabil că în diferențierea locală a vaccinării au acționat și alți factori. Cultura local-regională este un astfel de factor. A mai contat aceasta ca factor specific în influențarea ratelor de vaccinare? Și dacă „da”, la nivelul căror regiuni? Cele istorice, de dezvoltare, urbane, geografice, județene? Cum lucrăm cu date agregate la nivel de localitate, cele 15 arii culturale, ca subregiuni ale regiunilor istorice, sunt cele mai indicate ca termen de raportare (vezi tabelul 1 și pentru fundamentarea lor Sandu 2020a).
Efectul de arie culturală
Răspunsurile pe care le dau datele la analiză sunt mai nuanțate decât așteptările teoretice. Ne-am fi așteptat, spre exemplu, ca ariile culturale în care s-au înregistrat niveluri ridicate de infectare COVID-19 să fie, în același timp, și cele care au ratele de vaccinare cele mai mari. Regiunile culturale puternic urbanizate precum cele formate din Brașov-Sibiu-Timiș-Cluj sau Ilfov-București, cu puternice rate de infectare COVID-19 să înregistreze și rate de vaccinare de nivel ridicat. În fapt, analiza cu care lucrăm este similară cu un experiment care ne permite să vedem dacă efectul de regiune sau arie culturală asupra vaccinării este semnificativ, dacă ținem sub control factorii de dezvoltare și de comunicare intercomunitară. Așteptarea teoretică anterior menționată nu se susține cu rezultate de analiză decât pentru aria marilor orașe transilvănene Brașov-Sibiu-Timișoara-Cluj. Acolo, da, și ratele de infectare și cele de vaccinare au fost foarte mari. Prin contrast, în aria sudică București-Ilfov înregistrăm o situație contradictorie în sensul că localitățile componente au înregistrat, în medie, rate sporite de infectare dar media ratelor de vaccinare în aria respectivă a fost sub nivelul așteptat. În schimb, în gruparea județelor din vestul și sudul Moldovei, Neamț-Bacău-Vrancea-Galați, înregistrăm concordanța așteptată: localitățile cu rate mici de infectare COVID-19 au și rate reduse de vaccinare. De ce în aria transilvăneană și în cea din Moldova apar situații concordante cu așteptările teoretice dar în aria sudică, din jurul capitalei apare o discordanță flagrantă? Analize suplimentare sunt necesare pentru a putea răspunde argumentat.
