Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Programul Național de Rateuri și Regrete – capitolul energie. (și câteva explicații științifice)

de Cosmin Gabriel Pacuraru     Contributors.ro
Joi, 17 iunie 2021, 9:44 Actualitate | Opinii


Cosmin Gabriel Pacuraru
Foto: Arhiva personala

Două realități punctuale

  1. Într-un minister câțiva funcționari mai răsăriți, directori de birou sau serviciu, adică șefii informali, pun pariu cât va sta în funcție un ministru (sau secretar de stat) abia numit. Sumele nu sunt mari, dar nici mici. Perioada minimă pentru care se pun bani în joc este de 6 luni. Urmarea: cei care au mizat pe maximul de 6 luni fac tot posibilul ca să câștige pariul sabotand des și hotărât persoana vizată.
  2. În alt minister, secretarul de stat (sau ministrul) este numit după ce i s-au ales consilierii / consilierele de către partid. "Numiții" sunt "tufe de Veneția", adică nu știu nimic, primind recompensa dupa cine știe ce "fapte de vitejie" în campania electorală sau în patul cine știe cărui "capitan de județ".

Urmarea: Admitem că printre cei care au primit funcții sunt și persoane de bună credință. Imaginați-vă că aceștia nu au nici un fel de sprijin din partea celor cu care lucrează și după regula "dacă un lucru începe prost, se va sfârși prost" vor eșua lamentabil.

Să trecem la "oaia noastră neagră", adică la energie!

Rateuri și regrete

"Moda de azi" este PNRR-ul. Un cunoscut l-a rebotezat "planul național de rateuri și regrete". Un alt conoscut de la Bruxelles a povestit cum unul din ministri noștri s-a dus "să negocieze". Cutuma este: discuțiile tehnice se poartă de către consilieri, aceștia informează ministrul, care hotărăște dacă se acceptă sau dacă se negociază în continuare până ce se ajunge la un acord. "Al nostru" s-a dus singur, a "negociat" singur. Este evident ca în hățișul de probleme ce apar nu poate să se descurce. Specialiștii comisiei nu s-au putut înțelege cu el pentru că pur și simplu habar nu avea. Ministrul nostru a așteptat pe "comisarul X" cu care trebuia să-și facă poza de Facebook și s-a intors cu mutra învingătorului. Rezultatul îl știm: PNRR-ul românesc a înregistrat primul eșec. Probabil că va fi rescris de adevarații specialiști bruxellezi și însușit de habarniștii noștri.

Am scris de mai multe ori despre faptul că "ai noștrii" nu știu decât "hidrogen în amestec cu gaz natural în conducte" și "cetrala de la Halanga" (mai nou și cea de la Constanța). Mi-am exprimat consternarea că investiția în regenerabile și hidrogen din regenerabile nu este altceva decât o infuzie de bani proveniți din taxele și impozitele plătite de noi în economia chineză și tehnologiile disponibile pe plan local sunt total necunoscute. Alții și-au exprimat consternarea asupra faptului cum o companie nouă (și privată) poate primi câteva sute de milioane de euro din acest program.

Noutate pentru unii, pentru alții o tehnologie de un secol

De mai multe ori am scris despre obținerea de energie (electrică și termică) și hidrogen din gunoiul solid municipal. Culmea este că sunt căteva zeci de astfel de instalații în Europa (chiar Sofia își face una pe banii UE) și câteva sute în lume.

Dar nu este singura cu tehnologie matură și cu aplicabilitate directă și care se circumscrie conceptuluir de economie circulară.

Un specialist în energie, ar trebui să știe de procesul Fischer – Tropsch, descoperit în anii '20, pus la lucru în anii '30-'40 și dezvoltat pe parcursul timpului. Din acest proces se obțin hidrocarburi din cărbune (inițial), din agrobiomasă dar și din gunoi menajer solid. Nu mă leg (încă) de problema gunoaielor … Culmea este că Franța deja a început un program de investiții în astfel de instalații de gazeificare și pirolizare a agrobiomasei. De ce? Combustibilii obținuti sunt ecologici, adică carbonul din aceștia nu provine din subsol ci din ecosistem.

Pentru a fi cât mai clar, mai jos este schema Centralei de la Dunkerque de capacitate 5000 barili / zi (aici mai multe detalii).

O rezolvare a problemei energetice

România deține 12,5 milioane de hectare. Doar 9 milioane se cultivă. De pe fiecare hectar se pot obține câteva tone de agrobiomasă, după cum urmează:

(figura realizată cu date obținute de la Ministerul Agriculturii)

Specialiștii au calculat că media potențialului energetic pe un hectar este de 37 MWh.

Dacă ar fi să înmulțim această medie cu numărul de hectare cultivate, mulți ar râde de mine că undeva am greșit, că ceva este în neregulă. Chiar dacă cel care a calculat potențialul de mai sus a greșit, chiar dacă nu sunt atâtea tone / ha de agrobiomasă, chiar dacă nu sunt atâtea milioane de hectare cultivate, tot se pierd câțiva TWh / an din această resursă naturală.

Acești TWh sunt în special din mixul energetic primar, putând înlocui lemnul de foc din cele peste 4 milioane de gospodări, combustibilul necesar tuturor lucrărilor agricole, sau combutibilul din transportul greu.

Ce se obține dintr-o tonă de agrobiomasă cu umiditate 15%?

71 litri de syndiesel (adica o motorina cu cifra hexanică 100, fără compuși de sulf), 34 l de kerosen, 33 l de combustibil nafta și C5 și 9 l de parafină.

Putem afirma că rămâne pe camp un potențial energetic imens.

Motorina am spus că se folosește pentru lucrările agricole, dar mai rămân câteva zeci de litri de combustibili dintr-o tonă de agrobiomasă uscată. Kerosenul este cât se poate de fiabil a se folosi în mici centrale (chiar pe cogenerare) pentru a se produce energie electrică. (Aici găsiți și utilajul care ar putea face acest lucru.) Combustibilii de slabă calitate Nafta și C5 pot fi folosiți la încălzirea caselor sau instituțiilor, înlocuind sobele pe lemne. (să nu uităm că ceea ce se elimina în atmosferă nu conține un carbon provenit din subsol!) Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro







Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















779 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by