Informațiile de vineri, de la Curtea de Apel Bucuresti, în dosarul CNSAS versus Guvernatorul BNR, au fost preluate în mass-media. Comentariile s-au referit la decizia Instanței de judecată, care a admis obiecțiile apărării în legătură cu neconstituționalitatea unora dintre dispozițiile legale în baza cărora a fost deschis acest proces, hotărând sesizarea Curții Constituționale. Despre acest caz se discută în spațiul public de exact două decenii. Din 2001, când Evenimentul zilei a cerut CNSAS-ului verificarea dosarului de securitate al Guvernatorului BNR. De atunci, au intervenit evenimente care au făcut lumină în acest dosar. Omiterea lor, în unele relatări din presă, lipsește opinia publică de date esențiale pentru o interpretare corectă a situației de fapt. Între anii 1999-2000, în situații cerute de lege, Guvernatorul BNR a fost verificat de SRI, de SIE si de MApN. Toate cele trei instituții i-au dat decizii de necolaborare cu fosta securitate.
Decizia de necolaborare din 2002, dată de CNSAS după verificări făcute timp de un an, este cea mai relevantă. Pentru că, în motivare, CNSAS a invocat respectarea unei dispoziții din Legea 187/1999, care obliga la extinderea verificărilor dincolo de propria arhivă, la SRI, SIE, MApN si peste tot acolo unde se găseau documente si informații provenite de la fosta securitate. Există asadar dovada, sub semnătura președintelui de atunci al CNSAS, că au fost verificate si analizate toate datele, toate documentele si informațiile referitoare la guvernatorul BNR. Se subînțelege că au fost analizate si cele două note care fac acum obiectul judecății de la Curtea de Apel Bucuresti. Si că, după verificările din 2001-2002, Colegiul din 2002 a considerat irelevante documentele invocate astăzi. Irelevante pentru un verdict de colaborator, din punctul de vedere al legii.
Din 1999 si până în 2008, CNSAS a avut, prin lege, prerogative speciale proprii instanțelor de judecată. Prin urmare, verdictul de necolaborare dat în 2002 Guvernatorului BNR a dobândit putere de lucru judecat. Semnificativ, în acest sens, este si faptul că OUG 24, din martie 2008, aprobată de Parlament în toamna aceluiași an, a făcut imposibilă orice reverificare în toate cazurile prevăzute de art.3, lit.q, poziție în care se încadrează si demnitatea de Guvernator al BNR, indiferent de cine o deține.
Legea 161, din 2o19, dispune că, în cazul în care apar documente ce nu au mai fost analizate de Colegiul CNSAS, pot fi reluate, la cerere, verificările.
CNSAS din 2019 învocă faptul că a găsit două note noi într-un lot arhivistic primit de la SRI în 2008. CNSAS în nota din 2002, indică sub semnătura președintelui de atunci si cu trimitere la lege, că a luat în considerație toate documentele ce-l privesc pe guvernatorul BNR. A apărut, deci, o problemă de constituționalitate si Instanța Curții de Apel Bucuresti a decis sesizarea judecătorilor constituționali.
Fac aceste sublinieri, în completarea informațiilor de presă, de după decizia de vineri a Instanței Curții de Apel Bucuresti, pentru mai bună înțelegere a temei. Dar si a situației intervenite; si anume, că Legea 161/2019, art. 12^1 si art. 2, litera b) din OUG 24/2008 vor fi analizate de Curtea Constituțională sub reflectorul Legii-legilor
6
5
