De numele lui Gheorghe Pop de Băsești se leagă idealul Marii Uniri, lupta pentru drepturile românilor din Transilvania, dar și apărarea școlii românești.
A făcut parte, alături de Ion Rațiu și Vasile Lucaciu, din Miscarea Memorandistă – al carei scop era autonomia Transilvaniei, cerută chiar împăratului austro-ungar, Franz Iosef de Habsburg. Cererile au avut ecou în rândul opiniei publice europene, dar liderii Miscării au plătit cu libertatea. Lupta pentru idealul unirii Transilvaniei cu Regatul României l-a adus pe Gheorghe Pop de Băsești în fruntea Adunării Naționale de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia. Peste mai puțin de o lună sărbătorim Ziua Națională, iar numele acestei mari personalități trebuie să rămână indisolubil legată de istoria Unirii.
În acest scop, e un prilej bun să ne amintim că avem un loc dedicat memoriei acestui erou. Prin restaurarea Casei Memoriale „Gheorghe Pop de Băsești”, proiect finalizat recent, la 101 ani de la moartea celui care avea să-și lase numele să dăinuie prin faptele curoajoase săvârșite acum mai bine de un secol, este redat circuitului istoric și memoriei istorice un important simbol al țării.
Casa Memorială „Gheorghe Pop de Băsești” este amenajată acum în conacul care a fost ridicat acolo în perioada 1885-1890, când a devenit reședința familiei marelui patriot român.
Casa Memorială este acum administrată de către Primăria și Consiliul Local din comuna Băsești. Restaurarea ei a fost posibilă după ce a beneficiat de finanțare guvernamentală - 2,6 milioane de lei au fost alocați pentru consolidare și reabilitare, fiind considerat monument istoric de importanță națională. „Reabilităm trecutul pentru a-l face cunoscut viitorului” – sub acest motto a fost demarat și finalizat procesul de restaurare al casei, care dincolo de importanța istorică, poate fi admirată și pentru valoarea arhitecturală.
Sigur că valoarea acestui muzeu memorial o reprezintă în primul rând simbolul national de care este legat, dar prin procesul de restaurare el a căpătat și o mai mare valoare turistică, mai cu seamă prin implicarea Muzeului de Istorie și Arheologie din Maramureș. Prin acest aport a fost posibilă aducerea unor piese valoroase care fuseseră găzduite de muzeu. În plus, au fost achiziționate piese noi, pentru a reda cu o cât mai mare fidelitate specificul și spiritul epocii în care a trait Gheorghe Pop de Băsești. Și pentru că această moștenire istorică și turistică are valoare pentru întreaga regiune, la acest efort de consolidare au contribuit și muzeele din Sălaj, Cluj și Satu Mare, care au făcut posibilă recuperarea unui număr cât mai mare de materiale relevante pentru muzeul proaspăt redat istoriei, în fond.
Simplitatea și eleganța Casei Memoriale sunt copleșitoare. Timp de trei decenii, acest conac boieresc a fost un punct de referință și de întâlnire a multor personalități, cum ar fi: Vasile Lucaciu, Vasile Goldiș, Ion Rațiu, Nicolae Iorga, Nicolae Filipescu, Iosif Vulcan, Vasile Braniște, Iuliu Maniu și alții. De numele acestor personalități se leagă o mare parte din eforturile pe care Gheorghe Pop de Băsești le-a dedicat idealului national. Merită amintit aici faptul că a preluat Partidul Național Român, al cărui lider a devenit în 1902, de la Ion Rațiu, pentru ca înainte de moartea sa să îl încredințeze lui Iuliu Maniu.
După ce Gheorghe Pop a murit, în casă a locuit fiica sa, Elena Pop Longin, alături de soțul ei – Francisc Hossu Longin. Casa a fost confiscată în 1948, a devenit sediu CAP, iar apoi a urmat o perioadă sumbră, construcția fiind la un pas de demolare pentru că pentru comuniști memoria lui Gheorghe Pop nu reprezenta nimic altceva decât numele unui moșier, ca atare el nu trebuia reținut de istorie. Numele lui nu a putut fi însă șters din memoria oamenilor din Băsești, care l-au reținut pentru multă vreme ca “Badea George”, cel care a citit Proclamația Marii Uniri de la Alba Iulia. In fine, din 1976 casei i-a fost atribuit rolul de drept: a devenit Muzeu Memorial „Gheorghe Pop de Băsești”.
Gheorghe Pop de Băseşti are un loc bine ancorat în istorie, întrucât numele lui este legat de Marea Unire, ideal căruia el și-a dedicat o bună parte din viață. A apucat să se bucure de împlinirea lui doar un an. Este descris, în mod just, ca fiind cea mai proeminentă figură a intelectualității laice din nord-vestul țării în perioada dintre a doua jumătate a secolului al 19-lea și începutul secolului 20.
De altfel, biografia lui stă mărturie acestei descrieri. Începând din 1881 a fost vicepreședinte al Partidului Naţional Român din Transilvania, iar din 1902 până în 1918 este președinte al partidului. A fost și deputat în parlamentul din Ungaria (1872 - 1881), reprezentant al cercului electoral Cehu Silvaniei. În toată această periodă, a reprezentat acolo interesele burgheziei românești din Transilvania.
Așa cum aminteam la început, unul dintre cele mai importante roluri pe care le-a jucat în istorie a fost acela de lider al Mișcării Memorandiste. Cererile politice formulate de politicienii români atunci includeau autonomia Transilvaniei și sporirea drepturilor românilor din Transilvania, regiune aflată atunci sub controlul Austro-Ungariei. Sacrificiul său de după acest episod a dat măsura curajului său în idealul de unificare: a fost arestat la scurt timp după, în cadrul procesului memorandiştilor de la Cluj, care a avut loc în 1894.
Punctul culminant al rolului său în istorie a venit la 1 decembrie 1918, ziua-simbol care a dat răsplata eforturilor depuse de Gheorghe Pop pentru emanciparea națiunii române din Transilvania. A fost atunci încredințat cu onorabila sarcină de a prezida lucrările Adunări Naționale de la Alba Iulia, fiind ales apoi și președinte al Marelui Sfat Național al Transilvaniei, organul legislativ provizoriu.
Fără îndoială, momentul a fost trăit la adevărata lui însemnătate de către marele patriot, însă pe drumul făcut înapoi spre casă s-a îmbolnăvit grav și a decedat pe 23 februarie 1919.
Ca un ultim gest de dăruire, Gheorghe Pop de Băsești a ales să-și doneze întreaga avere Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului. Pe terenul donat Mitropoliei a fost ridicată noua biserică greco-catolică din Băseşti, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, sfiinţită în anul 2005.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
