Importăm energie electrică dar nimeni nu ne spune de ce
Cu toate că cifra de afaceri a industriei energetice a scăzut dramatic cu aproape 34% în primele opt luni, ceea ce ar înseamna că a scăzut consumul, noi importăm din ce în ce mai multă energie electrică.
Capacitățile de producție electrică fac parte din infrastuctura critică (o spune teoria) deoarece fac parte din acea parte a infrastructurii de care depinde securitatea și stabilitatea statului român. Sunt unicat, de ele depind funcționarea sistemelor și proceselor economice, sunt de neînlocuit, generează vulnerabilități și riscuri ce se pot transforma în amenințări. Mai pe scurt: dacă nu putem produce și importa energie electrică pentru a acoperi necesarul, putem intra în blackout, adică nimeni nu se va mai putea aproviziona cu energie. Cred că realizează toată lumea ce înseamnă să nu curgă apa necesară ... și nu mai refer la cea necesara spălatului ci doar cea necesară toaletelor. Nu avem lumină în casă, nu avem internet, nu putem urca cu liftul! Industria va sta, toate instituțiile administrației vor paraliza. Oare așa arată apocalipsa?
Pentru a avea o aprovizionare constantă cu energie electrică și a fi feriți de căderea sistemului energetic național, este necesar un mix energetic corespunzător, adică să avem posibilitatea de a ne aproviziona din cît mai multe surse de energie ce folosesc tehnologii diferite. (Nu vreau să înfurii admiratorii regenerabilelor!)
Energia electrică este de două feluri de fapt: cea pe care o avem în orice condiții (am numit-o securitară) și cea care depinde de vreme (bate sau nu vântul, avem sau nu secetă) și ciclul diurn – nocturn. Deci sunt două produse diferite! (care nu pot fi tranzaționate pe aceeași piață!) Cu alte cuvinte, totul depinde de capacitățile de producție pe cărbune, gaze sau nuclear. Cărbunele va dispare din mixul energetic electric românesc deoarece poluează. Rămân nuclearul și gazele. Astăzi capacitatea de la Cernavoda este 1400 MW, va scade o perioadă deoarece Reactorul 1 va trebui să intre în modernizare – retehnologizare deoarece îi expiră timpul de viață, deci capacitatea nucleară se va înjumătăți. Se preconizează terminarea investiției în celelalte două reactoare, 3 și 4, împreună cu parteneri din Statele Unite. Încă nu știm cât va mai dura, dar sigur acestea nu vor fi puse în funcțiune până în 2026, anul când va expira timpul de funcționarea a Reactorului 1.
Trebuie să facem o analiză a mixului electric. Problema este că ANRE ne furnizează o situație falsă, multe din capacitățile declarate nu au mai funcționat de câțiva ani. Sigurul loc de unde putem afla situația exactă a capacităților disponibile este Dispeceratul Energetic Național (DEN) de la Translectrica. Din surse deschise nu am aflat.
Fig 1: Situația falsă a mixului electric în funcție de capacitățile disponibile, declarată de ANRE (sursa ANRE)
În data de 14.10.2020 (ora 19.10) s-a atins cea mai mare capacitate de import: 2133 MW la o cerere de putin peste 7600 MW. Capacitatea maximă de import pe linia comună cu Ungaria este 2300, deci dacă se întampla ceva neprevazut, la unul din producătorii care injectau putere în rețea, era dezastru.
Fig 2: Importul de energie electrică în data de 14 oct. 2020 (sursa Transelectrica)
Din poza de mai sus rezultă că Romania nu este în stare să producă în această perioadă mai mult de 8000 MW. Oare ce va face la iarnă când consumul va fi de 10.000 MW?
Rămân gazele orice ar fi!
Se prevăd retehnologizări ale marilor combinate energetice pe cărbune, se dorește inițierea unor noi investiții de capacități noi, dar nu prea multe și care nu pot acoperi necesarul viitor de energie securitară.
Astăzi România produce sub 15% de energie bazată pe gazele naturale și puțin peste 23% de energie bazată pe cărbune. Se discută despre retehnologizarea CEOltenia (și mai puțin CEHunedoara) dar nu se spune un lucru: această retehnologizare se bazează pe vechile tehnologii și utilaje (se schimbă numai arzătoarele!) ce au un randament de sub 36%, neluându-se în calcul adoptarea noilor tehnologii bazate pe ciclul combinat ce pot avea un randament de până la 70%.
În PNIESC (apropo, există un act oficial al guvernului, prin care acest PNIESC este adoptat, sau e doar o hârtie care se flutură în fața UE?) se prevăd doar 2400 MWe capacități noi cu combustibil gaze naturale (pag 117). Într-un articol anterior am spus că în cazul în care România va accesa toți banii de la UE (80 miliarde de euro), necesarul de noi capacități securitare ar fi de maxim 8000 MW. (un comentator al articolului scris săptămâna trecută spune că ar fi necesară o capacitate ceva mai mare)
Sigurul decident care realizează pericolul este Președintele Klaus Iohannis, printr-o declarație cu substrat adresată în primul rând celor de la guvern și mai apoi interlocutorilor de la Consiliul European unde s-a discutat despre mărirea targhetului pentru reducerea emisiilor de CO2: „stabilirea mix-ului energetic trebuie să rămână o competență națională, context în care este necesară adaptarea, la nivel național, a măsurilor de conformare la noile obiective din domeniul schimbărilor climatice”.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
