La data de 13 august, președintele american Donald Trump anunța încheierea unui acord între Emiratele Arabe Unite și Israel, o înțelegere istorică ce va duce la normalizarea relațiilor dintre cele două state. Acordul a fost încheiat prin intermediul unei convorbiri telefonice între Mohammed bin Zayed, prințul încoronat al Emiratelor Arabe Unite și Benjamin Netanyahu, prim-ministrul Israelului, discuție mijlocită de însuși președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump care a și făcut anunțul prin intermediul contului său de Twitter. Denumit ironic Abraham Accord, ironic pentru că Abraham este personajul cel mai des invocat de Israel pentru a justifica din punct de vedere religios ocuparea ilegală de teritorii palestiniene, înțelegerea ar urma sa pună capăt procesului de anexare în Cisiordania de către Israel si să dea naștere unei game largi de relații bilaterale.
Cum s-a ajuns la un acord?
În luna iunie a acestui an, ambasadorul Emiratelor Arabe Unite la Washington, Yousef al-Otaiba publica un editorial în cea mai mare publicație israeliană, Yedioth Ahronoth, în care pleda pentru un acord de normalizare a relațiilor dintre Emirate și Israel argumentând că acest lucru va permite o susținere directă a cauzei palestiniene. La acel moment, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu plănuia demararea unei campanii de anexare de noi teritorii în Cisiordania. Când planul său a fost amânat, Emiratele Arabe Unite au profitat de această situație și în schimbul stopării anexării de noi teritorii, liderii emirieni au promis normalizarea relațiilor dintre cele două state. Însă diferențele de retorică ne indică pozițiile diferite față de anexare. În timp ce reprezentanții Emiratelor Arabe Unite cereau stoparea procesului de anexare, partea israeliană discuta despre suspendarea acestuia. De altfel, Benjamin Netanyahu însuși a declarat la doar câteva ore după încheierea acordului că anexarea de noi teritorii palestiniene în Cisiordania a fost suspendată, dar nu complet eliminată de pe agenda Israelului.
Contextul încheierii acordului
Chiar dacă Israelul și Emiratele Arabe Unite întrețin relații de o bună perioadă de timp, momentul în care acestea au fost oficializate a fost considerat oportun datorită beneficiilor pe care acordul le aduce în această perioadă atât Israelului cât și Emiratelor Arabe Unite și Statelor Unite ale Americii.
Faptul că cele două state întrețin relații informale nu este o chestiune nouă și reprezintă probabil cel mai prost păstrat secret din regiune. Ceea ce a dus la apropierea inițială dintre Emiratele Arabe Unite și Israel a fost percepția Iranului ca amenințare comună. Opoziția față de programul nuclear al Iranului a făcut ca in 2015 Israelul să înființeze o misiune oficială în Emirate în cadrul Agenției Internaționale pentru Energie Regenerabilă. Cu toate că acest lucru nu a creat o reprezentare diplomatică, din acel moment, oficiali israelieni erau prezenți pe teritoriul Emiratelor.
Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu se confruntă cu o situație internă deosebit de instabilă. Pandemia generată de noul coronavirus a produs o criză financiară în Israel datorită căreia numeroase afaceri au fost nevoite să își închidă ușile și mii de oameni și-au pierdut locurile de muncă. În același timp, premierul se confruntă cu acuzații de corupție și este inculpat, în cadrul unui proces, de abuz de încredere, luare și dare de mită, și fraudă. Toate acestea au dat naștere în ultimele luni unor proteste violente în care segmente ale societății israeliene i-au cerut demisia. Din acest punct de vedere, încheierea unui acord cu Emiratele Arabe Unite, în viziunea sa, va reprezenta o veste bună pentru cei care îl contestă și, posibil, va distrage atenția de la situația internă. Din păcate pentru el, protestele continuă până la ora actuală.
Din perspectiva Emiratelor Arabe Unite, un acord cu Israelul va avea numeroase beneficii. Cooperarea în domenii precum afacerile, economia, turismul, știința, dar și în domeniul militar și de intelligence va genera un profit semnificativ pentru Emirate, în special în contextul în care leadership-ul de la Abu Dhabi caută să reducă dependența țării de hidrocarburi. Nu în ultimul rând, Mohammed bin Zayed urmărea accesul la tehnologie militară înaltă de proveniență americană printre care ultimele modele de drone și avioanele de luptă F-35 cu cea mai avansată tehnologie militară din lume. Un prim eșec al acordului și o primă trezire la realitate a venit atunci când Benjamin Netanyahu s-a opus vânzării de aparate F-35 către Emirate.
Administrația de la Casa Albă mizează și ea pe promovarea acordului dintre Emiratele Arabe Unite și Israel drept o înțelegere istorică, un acord de pace care poate pune bazele securității și stabilității în Orientul Mijlociu. În realitate, nu este nimic istoric în normalizarea relațiilor dintre cele două state deoarece nu reprezintă o chestiune unică în regiune (Egipt si Iordania au încheiat acorduri de pace cu Israel), la fel cum nu există nicio pace deoarece Emiratele Arabe Unite și Israel nu au fost niciodată în război. Ceea ce administrația Trump încearcă să realizeze este câștigarea de capital politic în contextul în care incertitudinea planează asupra probabilității câștigării unui al doilea mandat la Casa Albă în alegerile prezidențiale din noiembrie după numeroasele eșecuri atât pe plan intern cât și pe plan extern.
În concluzie, situația internă instabilă din Israel și poziția dificilă în care premierul Benjamin Netanyahu este pus de criza economica și protestele anti-guvernamentale care îi cer demisia, interesele economice și beneficiile în domenii precum tehnologia militară pe care Emiratele Arabe Unite le-au prevăzut (uneori în mod eronat), precum și nevoia administrației Trump de a acumula victorii politice în condițiile în care un al doilea mandat pentru actualul președinte american este o chestiune incertă au fost factori care au condus la oficializarea normalizării relațiilor dintre Emiratele Arabe Unite și Israel.
Trădarea
Cu toate că acordul de normalizare a relațiilor dintre Emiratele Arabe Unite și Israel a fost primit cu brațele deschise de numeroase state, inclusiv din lumea arabă, precum Bahrain, Oman, Germania sau Marea Britanie, au existat și voci critice care și-au exprimat opoziția față de înțelegerea dintre cele două state în special cu referire la cauza palestiniană și la încălcarea de către Emirate a unei inițiative a Ligii Arabe din 2002.
Inițiativa Arabă pentru Pace (Arab Peace Initiative) din 2002, înaintată Ligii Arabe de către Arabia Saudită cere retragerea Israelului din teritoriile ocupate în timpul Războiului de Șase Zile din 1967, Cisiordania, Fâșia Gaza și Înălțimile Golan (retragerea din Peninsula Sinai a avut loc ca urmare a acordului de pace dintre Israel și Egipt de la Camp David în 1979) și înființarea unui stat palestinian independent în teritoriile ocupate, cu capitala în Estul Ierusalimului. Conform documentului, ratificat de Emiratele Arabe Unite, normalizarea relațiilor cu Israelul va avea loc exclusiv în condițiile enunțate și doar atunci când acestea vor fi îndeplinite de Israel.
Pe de altă parte, acordul dintre Emiratele Arabe Unite și Israel a fost ferm respins de alte state din regiune. Turcia a declarat că istoria nu va uita și nu va ierta „comportamentul ipocrit” al Emiratelor, în timp ce Iranul a categorizat evenimentul drept o „mare greșeală”. Gruparea Hamas, care guvernează Fâșia Gaza din 2006, a respins înțelegerea descriind-o ca o chestiune care nu deservește cauza palestiniană ci, mai degrabă, favorizează narațiunea zionistă.
Din păcate, încheierea unui acord de normalizare a relațiilor dintre un stat arab, Emiratele Arabe Unite, și Israel indică și reafirmă clar un lucru nefericit: cauza palestiniană s-a redus la o chestiune mai degrabă simbolică decât un obiectiv de politică externă a statelor arabe. În timp ce la nivel retoric liderii arabi își exprimă susținerea pentru un stat palestinian independent, relațiile informale cu Israelul continuă să evolueze. În cazul Emiratelor Arabe Unite, prințul încoronat Mohammed bin Zayed a pus interesele naționale, precum beneficiile economice sau posibilitatea achiziționarii de tehnologii militare de proveniență americană, interzise până la acel moment statului din Golf, dincolo de efectele pe care un acord cu Israelul le-ar putea avea asupra cauzei palestiniene. Iar acest acord pune în pericol poziția Palestinei în negocierile viitoare care ar putea duce la înființarea unui stat independent în teritoriile ocupate.
Cum schimbă acest acord Orientul Mijlociu? Ce urmează?
Este foarte puțin probabil ca în viitorul apropiat să vedem o schimbare semnificativă în regiune datorată acordului dintre Emiratele Arabe Unite și Israel pentru simplul fapt că acesta nu adresează nicio altă chestiune presantă a Orientului Mijlociu și Africii de Nord. Situația regiunii va rămâne, cel mai probabil aceeași. Anexarea de teritorii în Cisiordania își va relua cursul cât de curând deoarece Benjamin Netanyahu nu își poate permite să suspende această chestiune la infinit. Ignorarea anexării de noi teritorii ar însemna abandonarea unei semnificative proporții din electoratul său, și anume segmental de populație israeliană formată din cei care trăiesc în teritoriile ocupate din Cisiordania și care, în marea lor majoritate, se poziționează în favoarea anexării totale a regiunii. În același timp, Emiratele Arabe Unite își vor menține implicarea în conflictele din Yemen și Libia unde se fac vinovate de moartea a mii de civili, copii și femei.
Într-o situație ideală pentru Israel, încheierea acordului cu Emiratele Arabe Unite ar genera un val de normalizare ce ar duce la mai multe înțelegeri de acest gen cu alte state din regiune. Numeroase țări arabe sunt vehiculate drept favorite la îmbunătățirea și oficializarea relațiilor cu Israel, precum Bahrain, Sudan, Oman și Arabia Saudită. Dintre acestea, Bahrain pare să fie principalul candidat dupa ce, recent, regele Hamad a întreprins numeroși pași către normalizarea legăturilor cu Israelul precum invitarea unor oficiali israelieni la diferite evenimente în Bahrain. În același timp, celelate state candidate rămân precaute. În acest context, planul Israelului de a crea un precedent care să atragă mai multe națiuni înspre normalizarea relațiilor s-ar putea dovedi a fi un eșec.
Concluzie
În concluzie, acordul de normalizare a relațiilor încheiat de Emiratele Arabe Unite și Israel, proces mijlocit de Statele Unite ale Americii, a avut la bază și a fost condus de interesele naționale și personale ale țărilor implicate și ale liderilor acestora. Pentru Mohammed bin Zayed acordul va da naștere unor relații bilaterale profitabile caracterizate de o cooperare extinsă în diverse domenii. Din perspectiva prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu, oficializarea relațiilor cu un stat arab reprezintă un succes care ar putea distrage atenția de la problemele cu care guvernul său se confuntă pe plan intern.
