Am așteptat cu nerăbdare luna trecută să se mai dezumfle balonul de știri care au inundat mass media internă și internațională după discursul d-rei Greta Thunberg ținut la Davos pe 21 ianuarie. Am sperat ca un alt eveniment, petrecut cu doar patru zile înainte, să primească la fel, dacă nu chiar mai multă, atenție din partea acelorași mijloace de comunicare în masă care ne-au detaliat toți pașii și toate vorbele d-rei Greta. Pentru că așteptările mele au fost în zadar, aș vrea să prezint cititorilor români cronica unui proces juridic eșuat despre schimbările climatice și vinovații de producerea lor.
Pe 17 ianuarie 2019, un panel de trei judecători ai Curții Federale de Apel din San Francisco (United States Court of Appeals for the Ninth Circuit) a avut pe rol procesul Juliana v. USA. Despre ce este vorba?
În luna august 2015, un ONG din Oregon, Our Children’s Trust, a recrutat 21 copii și adolescenți, cu vârste cuprinse între 8 și 19 ani, care l-au dat în judecată pe președintele Statelor Unite ale Americii și pe mai mulți înalți oficiali federali. Pârâții au fost acuzați că violează drepturile constituționale ale celor 21 prin acțiuni care exacerbează schimbările climatice, afectând implicit viitorul lor. Concret, grupul de copii și tineri, având ca lider o altă domnișoară, Kelsey Juliana (Fig. 1), au acuzat președintele și guvernul american că oferă subvenții industriilor energetice convenționale și permite închirierea unor terenuri federale pentru explorări de petrol și gaze, măsuri pe care guvernul federal le consideră necesare în vederea menținerii sistemului energetic național și a asigurării independenței energetice naționale. Copiii acuzatori au cerut ca justiția să ordone executivului federal și Congresului „pregătirea și implementarea unui plan național obligatoriu de eliminare a emisiilor produse de combustibilii fosili”, motivând că, în caz contrar, drepturile lor constituționale la viață și libertate vor fi serios afectate.
Fig. 1 Kelsey Juliana (Sursa)
Timp de aproape cinci ani, procesul s-a judecat la diverse niveluri juridice, ajungând de două ori chiar și la Curtea Supremă a Statelor Unite. În cele din urmă, pe 17 ianuarie 2020, cu un vot de 2-1, Curtea Federală de Apel din San Francisco a respins acțiunea intentată de cei 21 copii și tineri, coordonați de ONG-ul pomenit mai susi. Curtea a găsit că acuzatorii – care nu plătesc taxe și nici nu votează încă – nu au calitatea (standing) de a da în judecata Statele Unite și guvernul federal. Motivând decizia majoritară, judecătorul Andrew D. Hurwitz a scris că „este dincolo de puterea Curții să ordone, să conceapă, să supervizeze sau să implementeze cerințele acuzatorilor”. Cei trei judecători au recunoscut că, deși amenințările schimbărilor climatice sunt reale, ele trebuie discutate cu ramurile executive și legislative ale guvernului, nu cu instanțele juridice.
Hotărârea Curții Federale de Apel din San Francisco a venit ca un duș foarte rece peste așteptările înfierbântate ale mass mediei liberale și activiștilor încălziriști. Ziare, precum The New York Times, posturi de televiziune naționale, precum CBS, bloguri etc. au prezentat repetat, luni la rând, cazul Juliana v. USA ca fiind procesulcare ar putea opri guvernul american să suporte combustibilii fosili, ori cel mai mare proces din lume etc., etc.
Lovitura mediatică a fost și mai dură pentru că a venit în contrast cu hotărârea Curții Supreme din Olanda din luna decembrie 2019 , care a aprobat o decizie anterioară de a ordona guvernului național să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 25% comparativ cu nivelurile din 1990 până la sfârșitul anului următor. Așa numitul caz Urgenda a fost a adus în fața justiției olandeze cu șase ani în urmă de grupul ecologist Urgenda cu scopul de a forța guvernul să meargă dincolo de limitele adoptate de UE.
De remarcat, ca o curiozitate, că toți cei trei judecători federali americani, care au decis majoritar respingerea acțiunii copiilor și tinerilor, au fost numiți de președintele Barack Obama. Nici nu vreau să-mi închipui ce tărăboi mediatic, cu înroșirea blogosferei, s-ar fi produs, dacă măcar unul dintre ei ar fi fost numit de actualul președinte american…
Eșecul procesului Juliana v. USA pune, totuși, o întrebare importantă:
Care este rolul justiției în politica schimbărilor climatice?
Dat fiind gradul extrem de polarizare a schimbărilor climatice actuale, cu actanți și cauze diverse, apare firească întrebarea dacă nu cumva instanțele juridice ar putea un rol activ pe scena politică a dezbaterilor și deciziilor legate de variabilitatea climei. Deja părerile sunt împărțite printre juriști:
Unii argumentează că o adjudecare legală este inevitabilă și esențială în implementarea forțată a politicilor ambițioase dedicate schimbărilor climatice. Ei susțin că instanțele de judecată au un rol esențial în livrarea politicilor climatice într-un mod corect și juridic responsabil, în deciziile asupra litigiilor juridice inevitabile, precum și în exprimarea declarațiilor simbolice ale comunităților referitoare la schimbările climatice.
Alți juriști susțin că, având în vedere complexitatea și incertitudinea științei climatice și numeroasele interese afectate de politicile de reducere a emisiilor, instanțele nu sunt echipate și nu au dreptul să înlocuiască procesul decizional politic. Nivelul reducerii emisiilor într-o anumită țară și căile de realizare a acestor reduceri sunt în primul rând chestiuni politice, nu juridice.ii
Michael Gerrard, directorul lui Sabin Center for Climate Change at Columbia Law School, a declarat publicației TIME că nu a fost surprins de decizia Curții Federale de Apel din San Francisco:
Curțile sunt bune să acționeze ca scuturi împotriva încercărilor de a încălca legile existente. Curțile nu trebuie să vină cu noi tipuri de reguli. Acestea sunt apanajul alegătorilor în cabinele de vot. Ar fi un act foarte îndrăzneț dacă o curte ar permite unui judecător districtual să dicteze dezvoltarea energiei naționale și politica climatică.
Procesele, plângerile ori reclamațiile climatice, nu puține, sunt adesea văzute ca „victorii” sau „înfrângeri” în bătăliile pentru schimbările climatice. Prin prisma deciziilor lor, judecătorii înșiși pot fi văzuți incorect ca activiști salvatori sau negaționiști demolatori ai cauzelor climatice.
Există apoi și riscul ca o adjudecare climatică să fie prost înțeleasă sau să devină obiectul de adorație a prea multor speranțe politice. Fostul student de la Brooklyn College, actualmente senator și candidat prezidențial socialist, Bernie Sanders, a lansat recent Climate Justice Alliance, cu tineri aliniați pe liniile de luptă contra schimbărilor climatice (29 ianuarie 2020).
Mă aștept ca, de-a lungul campaniei sale electorale, Sen. Sanders și ceilalți care gândesc ca el (de ex., suporterii New Green Deal) să aducă în discuție și ideea schimbărilor climatice văzute drept injustiție globală. În acest cadru, schimbările climatice vor fi (probabil) prezentate ca rezultat al inegalităților istorice și structurale privind accesul la bunăstare și putere, generând, prin urmare, șanse inegale de viață. Schimbările climatice vor fi apoi puse în seama celor bogați și privilegiați care exploatează săracii și defavorizații. În aceste condiții, orice soluții la schimbările climatice care nu abordează și injustiția globală va fi considerat un eșec judiciar.
Concluzii
Justiția se confruntă cu numeroase provocări când încearcă să aplice principii și doctrine legale în adjudecarea disputelor privind schimbările climatice. De multe ori, acestea sunt disruptive din punct de vedere legale din cauze naturii lor dinamice și policentrice, a conținutului de contestare socială și incertitudini științifice.
Unii juriști consideră că orice caz climatic prezentat în curte trebuie adjudecat indiferent cât de complex, nou sau dificil ar fi. Decizii legale trebuie luate dacă politicile climatice trebuie introduse.
Dar există argumente la fel de puternice și contra ideii că instanțelor judecătorești ar trebui să devină factori-standard care determină procentajele de reduceri ale emisiilor de carbon și ordonă căile prin care aceste reduceri să fie executate de guvernele naționale. Instanțele trebuie să se abțină de la luarea deciziilor politice.
