Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Vis din noaptea de Anul Nou

de Gabriel Liiceanu     Contributors.ro
Vineri, 3 ianuarie 2020, 12:03 Actualitate | Opinii


Gabriel Liiceanu
Foto: Hotnews
Merg liniștit pe stradă. Mi se alătură un cal roib care merge în paralel cu mine, pe lângă trotuar. Din când în când, îmi aruncă câte o privire. E frumos și îngrijit. Deodată, urcă pe trotuar și, din lateral, își urcă brusc picioarele din față pe umărul meu stâng, continuând să meargă în felul ăsta în pas cu mine. Îmi e incomod și nu știu cum să fac să-l conving să-și dea jos picioarele de pe umărul meu. Am nevoie de ajutor.

În clipa aceea zăresc pe trotuarul de vizavi trei polițiști tineri, doi băieți și o fată. Firesc ar fi să vină să vadă ce se întâmplă. Dar am senzația că, deși m-au văzut, îmi ocolesc privirea ca să nu aibă bătăi de cap. Dau să-i strig, dar mi-e teamă să nu se supere calul. Încep o manevră dificilă de traversare a străzii, căci merg greu cu calul atârnat de mine și care acum nu-și folosește decât picioarele din spate. Suport tot mai anevoie greutatea trenului său anterior, care se lasă tot mai tare pe umărul și grumazul meu. În plus, acum, traversând strada, nu ne mai coordonăm bine pașii și ne mișcăm în contratimp. Am senzația că face asta special, ca să mă enerveze și să-și bată joc de mine. Încerc în zadar să-mi potrivesc pașii după mersul lui.

Ajung cu greu la jumătatea străzii și de-acolo încep să-i fluier discret pe polițiști. Se pare că n-au încotro și se uită la noi, la cal și la mine. Îmi dau dintr-odată seama cât de ridicol sunt, așa, trăgând după mine un cal pe umărul stâng. „Ce cal nesimțit!”, îmi spun în gând.

În sfârșit, cei trei polițiști, fata și cei doi băieți, ajung lângă noi. „Vă rog să dați jos calul de pe umărul meu”, le spun, indignat că nu au intervenit mai devreme și că s-au făcut că nu văd în ce situație ingrată mă aflu. Unul dintre cei doi polițiști, își împinge ușor șapca spre frunte și se scarpină la ceafă. „Păi nu e așa de simplu. Trebuie să faceți întâi o cerere și să explicați cum s-a întâmplat totul. Altfel, nu putem interveni.”

Mi-e clar că sunt depășiți de situație și că le e și frică de cal. „Domnișoară, mă adresez polițistei, dumneavoastră nu ați făcut antrenamente la școala de poliție? Nu ați învățat să vă bateți? E de necrezut! Cum de v-au dat uniforma? Sunteți obligată să mă ajutați. Nu mai pot sta mult cu picioarele calului pe umărul meu. Mă doare coloana. Vă rog să i le dați jos imediat!” – „Fără cerere nu se poate, v-a spus colegul meu.”

Citeste intreg articolul si coemtneaza pe Contributors.ro









Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















1541 vizualizari


ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by