Acum vreo cinci ani, după alegeri câștigate neașteptat de clar de reprezentantul opoziției, scriam că asta riscă să ne orbească la problemele grave din sistem: folosirea sistematică a OUG-urilor ca armă împotriva democrației și statului de drept, cu concursul unui AvP cumpărat, și încercarea fățișă de a sabota votul categoriilor ostile puterii (diaspora). Mai spuneam acolo că instituția parlamentului nu reprezintă comparativ o problemă și că „pedepsirea” ei ritualică nu rezolvă nimic, în ciuda țăcănelii populiste care o promovează insistent.
Suntem după alegeri câștigate neașteptat de clar de reprezentanții opoziției, cu un rezultat excepțional al Alianței USR Plus, asta deși am avut o sabotare fățișă a votului din diaspora. Suntem după cinci ani în care OUG-urile au continuat să fie folosite sau încercate pentru tot felul de abuzuri împotriva statului de drept și democrației, cu concursul unui AvP cumpărat (același). Ce credeți că e promovat insistent ca „soluție”? Aceeași pedepsire ritualică a parlamentului. Între timp, același AvP e în post, și OUG-urile continuă să vină netulburate, pe același tipic. Oroarea, notată cel mult pasager, a Ordonanței de Urgență privind Codul Administrativ este că pune în vigoare o lege respinsă(!) de acest parlament, conținând prevederi declarate deja neconstituționale. Eh, dar ce contează, am câștigat alegerile, nu-i așa? Viitor luminos ne așteaptă, mai ales dacă trecem la parlament unicameral, și obligatoriu sub 300 de parlamentari, problema cheie a sistemului nostru politic, nu știm exact de ce.
Știți ce se întâmplă cu un om căruia îi trec de două ori la rând gloanțe pe la urechi? Veți fi tentați să credeți că își pușcă toți adversarii, în mod foarte spectaculos, și câștigă tot ce e de câștigat, dreptate, faimă, pământ și pe domnița inimii sale, trăiește fericit până la adânci bătrâneți, iar după câteva decenii se naște un actor american care-i seamănă leit. În realitate, un om căruia de două ori la rând îi trec gloanțe pe la urechi are toate șansele să crape când îi trece al treilea prin frunte.
Undeva în celula lui, Liviu Dragnea se căinează amar. Dacă l-ar fi suspendat pe Klaus Iohannis când a refuzat prima propunere de premier, în decembrie 2016. Atât. Două zile i-ar fi luat, cel mult, după precedentul încercat cu succes în vara lui 2012. Un strălucit exemplu de eficiență a unui parlament unicameral, dacă-l va fi înregistrat ca atare dl Băsescu și epigonii. Iar premierul Shhaideh și ministrul Iordache ar fi trecut apoi toate Ordonanțele ca să desființeze toate dosarele trecute și viitoare, plus unele care să se asigure că nu mai pățește așa ceva. Pereat justitia ruat caelum. Sau, măcar să nu fi pierdut atâta timp după, prin parlament. Să fi trecut toate legile rapid printr-un legislativ mult mai mic, mult mai ușor de capturat și controlat. Și foarte, foarte eficient, păcat că au profitat nenorociții ăia de la USR de toată procedura aia de acolo, și încă și cu repetiție la cele două camere. Undeva în celula lui, Liviu Dragnea suferă în tăcere. Undeva, viitorul Liviu Dragnea, nu-l știm și poate nu se știe nici el, învață. Ar putea s-o facă și alții, pe moment loviți de aceași orbire. Când ți-au trecut două gloanțe pe la urechi, ai putea măcar să nu-i dai adversarului arma cu care să-l tragă pe-al treilea.
Citeste intreg articolul si coemnteaza peContributors.ro
