Noul președinte al Ucrainei, învestit în funcție în urmă cu doar câteva zile, la 20 mai, a adoptat deja măsuri care anunță ample reforme politice: a dizolvat Rada Supremă și a convocat alegeri parlamentare anticipate, a enunțat un posibil referendum privind soluțiile de pace în Donbas, a inițiat proiecte de legi cu scopul primenirii conduitelor politice și publice la Kiev etc. Volodimir Zelenski se anunță deja un președinte-jucător, nu neapărat în stilul triumfalist consacrat la nivel mondial de lideri precum Donald Trump.
Foarte probabil, prerogativele prioritare ale mandatului lui Zelenski vor fi restabilirea păcii în Donbass, crearea unei concordii interne între diferitele opțiuni divergente ale populației țării, derularea unor ample reforme de modificare structurală a clasei politice autohtone (restartarea etică a clasei politice de la Kiev, instaurarea unei “democrații populare” – promisă insistent în campanie, combaterea corupției endemice etc.
). Deocamdată Zelenski își arată colții, însă mușcăturile decisive vor veni din toamnă. Din august 2019, odată cu aprobarea noilor mandate ale deputaților Radei (urmare a alegerilor parlamentare anticipate care vor avea loc la 21 iulie a.c.), Zelenski va avea de partea sa și o puternică majoritate parlamentară, grupată în jurul formațiunii sale politice Sluga Naroda / Servitorul Poporului. Nu există nici o îndoială că această formațiune n-ar câștiga primul loc în ierarhia formațiunilor politice care vor intra în noua Radă Supremă și nici o îndoială privind capacitatea acesteia de a-și forma alianțe post-electorale stabile, cel puțin pe termen scurt.
În acest sens, curajul politic asumat de Zelenski încă din prima zi a mandatului său prin dizolvarea Radei Supreme va fi răsplătit printr-o majoritate parlamentară fidelă acestuia, cel puțin pentru o perioadă rezonabilă de timp (cca 2 ani). Prin această decizie curajoasă, Zelenski și-a redus la maximum perioada de confruntare directă cu Rada pro-Poroșenko. Principala problemă a acestuia ține de timpii în care se va eroda actualul rating ridicat al noului președinte (erodarea ratingului său este inevitabilă, pe fondul unei coeziuni actuale ridicate pro-Zelenski de tip artificial și conjunctural).
Este evident că nevoile și așteptările populației Ucrainei privind agenda noului președinte sunt heterogene, adesea divergente, iar acțiunile lui Zelenski vor dezamăgi treptat diferite categorii de populație care vor fi învestit în acesta așteptări utopice, precum instituirea unei păci rapide în raioanele de est ale Ucrainei (Donbass). Deocamdată, mutările de cadre ale noului președinte sunt contradictorii.
Zelenski l-a numit pe fostul său coleg de la Studio Kvartal 95, Ivan Bakanov, actor de profesie, președintele Companiei Kvartal 95 dar și președinte al partidului Sluga Naroda / Servitorul Poporului, în funcția de prim-locțiitor al șefului Serviciului de Securitate al Ucrainei / SBU (cu atribuții pe linia combaterii corupției și criminalității organizate); Andrei Bogdan, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai noului președinte, a devenit șeful Administrației Prezidențiale, iar această numire este văzută de către oponenții președintelui ca fiind o încălcare a Legii lustrației – care prevede nedeținerea unor funcții publice până în 2024 de către persoane din camarila politică a fostului președinte pro-rus Viktor Ianukovici (Andrei Bogdan a lucrat în cabinetul fostului ministru de interne Nikolai Azarov în perioada 2010-2014; totodată, acesta este și avocatul personal al oligarhului Igor Kolomoiski); scenaristul și producătorul/directorul Companiei Studio Kvartal 95, Serghei Șefir, a fost numit prim locțiitor al președintelui Ucrainei.
O numire care a produs ecouri predominant pozitive a fost cea a “eroului de la Ilovaisk” (cea mai sângeroasă luptă din conflictul din Donbass, desfășurată în 2014), Ruslan Homciak, general, în funcția de șef al Statului Major General al Forțelor Armate ucrainene (acesta are experiență tactică dobândită în războiul din Donbass și are o reputație foarte bună în mediile ucrainene de profil). Cu două excepție notabile (Andrei Bogdan și Alexandr Daniliuk, numit în funcția de secretar al Consiliului Național pentru Securitate Națională și Apărare; acesta a fost anterior ministru de finanțe al Ucrainei), persoanele numite în înalte funcții de stat sunt figuri politice noi și provin din mediile apropiate lui Zelenski (cercuri de afaceri, Compania Studio Kvartal 95, echipa de campanie etc).
Principalele numiri în funcții-cheie la nivel statal (procuror-general, miniștrii de externe și apărare, șeful Serviciului de Securitate al Ucrainei etc.) au fost amânate pentru perioada post-electorală, având în vedere imposibilitatea obținerii, în actuala Radă, a unei majorități favorabile cursului reformist al noului președinte. Cum va face Zelenski pace în est fără a se trezi “în pat cu dușmanul” – aceasta este provocarea cea mai dură (și cea mai urgentă) pentru noul președinte.
Pentru celelalte provocări de agendă (reforma clasei politice, democrația populară, reducerea sferei de impunitate și inviolabilitate, măsurile anti-corupție etc.) echipa Ze pare a se fi pregătit îndeajuns, chiar dacă nu are încă experiență politică. Nu se confirmă speculațiile unor experți apropiați lui Petro Poroșenko privind legăturile speciale ale lui Ze cu Kremlinul. Moscova nu se grăbește să transmită semnale de dragoste către noul președinte.
Kremlinul nu va implementa decizia Tribunalului maritim al ONU privind eliberarea de urgență a marinarilor arestați în toamna anului 2018 în acvatoriul Mării Azov, iar declarațiile politice de la Moscova privind relațiile cu Ucraina sunt extrem de prudente. Este numai o problemă de timp până când noul președinte al Ucrainei va înțelege că pacea în Donbass nu este posibilă fără o înțelegere prealabilă cu Moscova, fie și în formatul Normandia.
Însă, cum diavolul se ascunde în detalii, Kievul caută în prezent soluții la un posibil compromis cu Moscova care să nu se traducă prin capitulare politică. Se configurează posibile/viitoare negocieri privind crearea unui model federalist al Ucrainei, cu acordarea unor competențe autonome sporite raioanelor de est din Donbass, simultan cu revenirea de facto a acestora în componența Ucrainei. Unii experți ucraineni menționează un posibil model al fostei Republici autonome a Crimeei (înainte de anexarea Peninsulei) care să funcționeze, adaptat, pentru raioanele din Donbass, în timp ce alții evidențiază riscul ca acest model să genereze periodic sincope și evadări secesioniste precum cele care au condus în 2014 la anexarea Peninsulei.
Relațiile directe cu separatiștii sunt privite ca fiind inutile sau chiar criminale de către numeroase pături ale populației Ucrainei, iar posibilele măsuri de amnistie (fie și parțiale) pentru luptătorii separatiști din regiune provoacă frisoane mediilor naționaliste din Vest (care nu acceptă amnistii și cer răspundere penală imediată pentru cei vinovați de uciderea a peste 13.000 de civili și militari ucraineni în Donbass).
În timp ce o mare parte a populației Ucrainei este obosită de război și cere pace, o alta nu acceptă nici o relaxare externă și nici o conciliere până când Moscova nu restituie Ucrainei Crimeea și nu transmite Kievului prejudicii materiale semnificative pentru anexarea și ocuparea abuzivă a Peninsulei. A împăca aceste opțiuni interne (fără un nou Maidan, fără noi conflicte și fără noi pierderi teritoriale), tăind totodată nodul gordian (restabilind pacea într-o regiune turbulentă), este pariul prioritar al noului președinte.
Nu este exclus ca prima vizită externă a lui Zelenski să fie la Paris, pentru restartarea formatului Normandia. Însă acest format s-a dovedit neproductiv pe linia implementării de facto a Acordurilor de la Minsk, iar Moscova are toate instrumentele pentru a bloca și pe mai departe formatul, în absența unor înțelegeri directe / bilaterale cu Kievul. Vladimir Vladimirovici preferă abordările în duet, duelurile directe, pariurile totale, în timp ce formatele ecumenice și pașnice (Normandia, Grupurile de prieteni, ONU etc.
), supraaglomerate numeric, nu au cheile potrivite pentru ușile ferecate ale Kremlinului. Este de așteptat ca Moscova să iasă din pasivitatea actuală în relația cu Ucraina după alegerile parlamentare anticipate de la Kiev. Până în august 2019, va fi pace în regiune. Părțile se vor tatona cuminte și răbdător, construind scenarii și strategii. Vor exista noi tensiuni bilaterale în marja campaniei parlamentare din Ucraina, însă de natură prioritar/exclusiv retorică.
Marile bătălii bilaterale (ruso-ucrainene) se amână pentru toamna acestui an. România nu există în dosarul de urgențe al lui Zelenski. Fără o politică pro-activă la estul continentului, ratând modest șansele oferite de președinția Consiliului Uniunii Europene pentru consolidarea profilului și acțiunilor în zona extinsă a Mării Negre, cu permanente războaie fratricide pe Dâmbovița, cu un nivel redus al impactului politicilor sale externe (tot mai șterse și mai confuze), Bucureștiul nu va conta în noile exprimări externe ale Kievului.
Citeste intreg articolul si comwnteaza pe contributors.ro
