Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Intenții de vot ale românilor la europarlamentarele din 2019: comparații europene și sondaje contradictorii

de Dumitru Sandu     Contributors.ro
Duminică, 26 mai 2019, 19:41 Actualitate | Opinii


Dumitru Sandu
Foto: Arhiva personala

Care era imaginea publică rezultată din sondajele de opinie – naționale sau internaționale, mai vechi sau mai noi, comandate sau nu de partide – referitoare la alegerile românilor din 26 mai , anul acesta? Cum au evoluat așteptările referitoare la rata de participare și la câștigători sau la ierarhia între opțiunile pentru partidele politice? Ce știm despre motivația participării la vot sau a opțiunilor politice în România, în context european? Răspunsurile mă interesează nu pentru a acorda note ci pentru a înțelege rădăcinile sociale ale votului . Politicienii nu intră în ecuația pe care o reconstituim pentru că ei, oricum, lucrează pe logica ”declarației politice” adică în virtutea interesului de partid. Votul în sine este alt termen al ecuației și va putea fi adăugat la tabloul pe care îl reconstituim la nivelul așteptărilor de dinainte de data votului. Oricum, la momentul la care scriu textul, rezultatele votului nu sunt cunoscute.

Procesul de vot nu poate fi redus la rezultate. Înțelegerea lor poate fi mai bună dacă se au în vedere și predicțiile electorale anterioare. Sper ca exitpoll-urile și sondajele care le-au precedat , produse în firmele acreditate pentru sondajele de la urne, vor furniza date suplimentar pentru o mai bună înțelegere a procesului electoral. În plus, o analiză a votului la europarlamentarele din mai 2019 ar fi de dorit să se facă, pe modele anterior aplicate, la nivel de comunități locale[1].

Participarea la vot

În 2014, prezența la vot la EP în România a fost de 32%, cu aproximativ zece puncte procentuale sub media Uniunii Europene. În cadrul noilor state membre ale UE România avea o rată de participare foarte apropiată de cea Ungariei și Letoniei, mai mică decât în țări precum Bulgaria (36%), dar superioară față de cea din Polonia (24%)[2]. În seria vechilor state membre ale UE, rata de participare cea mai apropiată se înregistra în Portugalia.

În februarie 2019, 30% dintre românii intervievați în Eurobarometrul (EB) 91.1 apreciau că este foarte sigur că vor merge la votul pentru EP din mai și 15% considerau că prezența lor la vot va fi sigură sau de probabilitate ridicată (Figura 1). În context european România reapare tot în proximitatea modelului de participare din Letonia și Ungaria, ca și în 2014. Lucrând cu exact aceeași scală de măsurare ca și Eurobarometrul, sondajul INSCOP din aprilie-mai a.c. indică o tendință puternică de creștere a celor pe deplin deciși să meargă la vot (39%). Este plauzibil să interpretăm tendința ascendentă de participare la EP ca fiind un răspuns la un context electoral marcat de controverse publice puternice. Dezbaterile prilejuite de Consiliului European informal de la Sibiu din 9 mai și de organizarea referendumului pe teme de justiție în aceeași zi cu EP au contribuit, se pare, la accentuarea tendinței menționate. În plus, din același context fac parte și efectele de durată ale mișcărilor sociale din România, în seria celor marcate prin protestele din 10 august 2018.

Am reconstituit motivația individuală a votului la EP așa cum era structurată cu aproximativ șapte luni înainte de vot, pornind de datele EB 90.1 din septembrie 2018. Desigur, ar fi fost preferabil ca această reconstrucție să fie făcută cu date la nivel individual (microdate) cât mai apropiate de momentul votului. Din păcate, EB91.1 din februarie-martie 2019 nu a publicat încă decât date agregate care nu permit analiza adecvată la nivel individual. Am adoptat soluția de a lucra cu estimările din septembrie 2018 în ipoteza că nivelurile fenomenului de vot au o mare variabilitate în timp și spațiu dar relațiile între variabilele de interes au o stabilitate mult mai mare .

Figura 1.Probabilitatea autoestimată de a participa la votul EP din mai 2019

Sursa de date: Eurobarometrul 91.1. Subiecții au estimat probabilitatea de participare pe o scala de la 1 (improbabil) la 10 (foarte sigur). Categoriile specificate în grafic rezultă din regruparea valorilor de scală. Exemplu: în februarie 2019 când a fost realizat sondajul, 30% dintre românii intervievați apreciau că este sigur că vor merge la vot (scor 10) sau ca există o mare probabilitate (scor 8-9) pentru 15% din intervievații din România.

Datele din tabelul 1 au caracter tehnic și sunt destinate numai specialiștilor și, în plus, sunt menite să transmită cititorului obișnuit ideea că estimările pe care le voi formula în continuare nu sunt pure opinii personale ci rezultate solide de sondaj, referitoare la motivația și determinații votului la EP pentru alegătorii din România comparativ cu cei din Polonia, restul noilor state membre ale UE (fără cele două țări anterior menționate), și electoratul din vechile state membre ale UE. De ce am ales Polonia drept termen de comparație? Din simplul motiv că procesele de comunicare electorală au, foarte probabil, și o determinare care ține de mărimea demografică a spațiului național. Sub acest aspect, Polonia este un termen de comparație relevant pentru România în spațiul Central și Est European. Similar, așa cum rezultă din datele efective de vot din 2014 dar și din sondajele de tip EB, ratele de participare la EP tind să fie mai mari în vechile, comparativ cu noile state membre ale UE.

Participarea la votul pentru EP în România tinde să fie cu atât mai probabilă cu cât imaginea pozitivă despre UE este mai puternic consolidată. Așa se întâmplă și în Polonia, și în restul statelor membre care au fost primite în UE după 2004, și în vechea UE. Diferă numai intensitatea impactului pe care această evaluare o are asupra probabilității de participare la vot. În România efectul în cauză pare să fie mai redus decât în restul noilor state membre sau al vechii UE. Similar, până la un punct, stau lucrurile și cu rolul pe care îl are evaluarea beneficiilor aduse țării de apartenența la UE. Cei care cred că țara a beneficiat de calitatea de membru al UE tind să fie mai determinați să participe la vot. Numai în Polonia evaluarea respectivă nu pare să aibă un impact semnificativ asupra propensiunii de prezență la vot. Ar putea fi vorba de faptul că Polonia face parte din gruparea celor șapte țări în care peste 80% din populația de peste 14 ani este mulțumită de beneficiile aderării la UE ( Irlanda, Malta, Estonia, Lituania, Polonia, Luxemburg, Danemarca). La momentul sondajului în discuție (septembrie 2018) România se afla la un procent de 64% mulțumiți de beneficii, sub media UE de 68%.

Tot în seria aspectelor pozitive legate de UE, cu impact asupra prezenței la vot, este și gradul de satisfacție cu lupta anticorupție la nivelul UE. Românii și polonezii care au o atitudine pozitivă , cristalizată puternic din acest punct de vedere tind să fie orientați în mai mare măsură să meargă la votul pentru EP din mai. Și mai simplu spus, percepția pozitivă a UE ca instituție continentală care promovează reducerea corupției contribuie nemijlocit la implicarea lor în votul de la EP, cel puțin pentru cazul votanților din România și din Polonia. În conștiința publică din România și din Polonia, indiferent de ce spun unii sau alții dintre politicieni, mediul instituțional european este unul perceput ca fiind favorabil luptei anti-corupție.

Unul dintre elementele care dau specificul în profilul motivațional al participării la vot pentru români este optimismul, sentimentul că în anul următor cel chestionat va trăi mai bine. Impactul acestui sentiment asupra intenției de participare la votul pentru EP este de departe mai mare în România decât în Polonia, în restul noilor state membre sau în vechile state ale UE. Fără a dispune de detalii putem admite, ipotetic, faptul că mulți dintre români își vad viitorul în legătură cu soarta UE. Într-o țară în care aproape o cincime din gospodării au pe cineva plecat în străinătate și aproximativ 17% dintre adulți au locuit pentru mai mult de trei luni de zile în afara țării[3] este normal ca viitorul personal să fie strâns legat de percepția UE și de alegerile europarlamentare.

Orientarea politică de dreapta, așa cum este ea autoasumată de către cei intervievați favorizează mai mult decât cea de stânga participarea românilor la votul pentru EP. Tendința este specifică pentru noile state membre ale UE, nu și pentru Polonia unde ambele orientări politice par să susțină cu influență egală tendința de participare la vot.

Din aceeași analiză comparativă din tabelul 1 rezultă că românii cu situație materială bună, care nu au probleme frecvente cu plata facturilor, sunt orientați în mai mare măsură spre participarea la EP. Tendința pare să fie mult mai puternică decât în restul țărilor din gruparea Central-Estică a UE, dar similară cu cea din vechile state membre ale UE. Altfel spus, raportarea românilor la UE, inclusiv prin participarea la votul pentru EP, este puternic dependentă de poziția pe scala stratificării sociale.

În privința condiționărilor demografice sau sociodemografice ale votului am constatat că românii cu mai mare probabilitate de prezență la vot sunt cei cu educație universitară, nu foarte tineri și cu rezidența mai ales în orașele mari. Faptul de a locui în orașele mari favorizează votul EP în România mult mai mult decât în cele trei unități teritoriale alese pentru comparație (Polonia, noile state membre fără Polonia și România, statele din UE15). Constatarea de sondaj trimite la ideea că votul în marile orașe va fi determinant pentru EP din România.

Este surprinzătoare constatarea că propensiune de vot la tineri este mai redusă pe tot teritoriul UE. Efect de structurare a unei mentalități continentale de exprimare a atitudinilor politice la EP mai ales în spațiul virtual decât în cel real[4]?

Tabelul 1. Predictori ai probabilității de fi prezent la votarea pentru europarlamentarele din mai 2019

Controversa asupra ierarhiei intențiilor de vot

Identificarea intențiilor de vot pe partide sau alianțe politice a dat naștere unei puternice controverse între institutele de sondaj și, implicit, în spațiul public.

În aprilie, 2019, CURS comunica un sondaj în care PSD era câștigător detașat, la 32%, urmat de PNL cu șapte procente mai puțin (Tabel 2). O distribuție foarte apropiată dădea și AVANGARDE cu trei luni anterior. Să îl denumim, după numele principalului câștigător, modelul PSD. Contrastiv, în mai, IMAS publică un sondaj pentru Europa FM în care votul majoritar era pentru PNL (29%), urmat la opt puncte procentuale mai jos de PSD. Ilustrare clară pentru modelul PNL. Intermediar, între cele două modele apare în aprilie modelul parității PNL (28%)-PSD (26%) , pus în circuit de INSCOP[5].

Tabelul 2. Patru institute, trei modele de intenții de votare

Sursa de date: raportări ale celor patru institute în media. Cifrele din ianuarie puse în circuit de AVANGARDE prezentau separat USR cu 10% și PLUS cu 3%.[6]

Schimbări în intenția de vot

Cum să alegi între cele trei modele de predicție? Singura modalitate de a lua o decizie pentru cel obișnuit cu domeniul este să ai acces la microdate, așa cum a fost pentru EB90.1, sau, pe teren românesc, la ultimul barometru de gen din 2018 (menționat deja în notele de final) sau, cu ani mai devreme, la Barometrul de Opinie Publică realizat de Fundația pentru o Societate Deschisă, în perioada 1997-2007. În lipsa microdatelor[7], pentru toate cele patru sondaje, rămâne numai soluția estimării indirecte de validitate: acorzi mai mare credit sondajelor care vin pe linie de continuitate lunară, sau similar, ca realizare, au fost publicate , conțin elemente de descriere metodologică (tip de eșantionare specificat în limbaj adecvat domeniului, mod de culegere a datelor, specificare beneficiarului , ponderare etc.) și prezintă analize cât mai dezagregate (minimal tabele care intersectează opțiunea de vot cu caracteristici de condiționare). Din perspectiva acestor criterii, incomplete, desigur, dar relevante, situația cea mai bună sub aspectul validității probate metodologic o au sondajele IMAS și INSCOP.

Un element suplimentar de credibilitate a rezultatelor de sondaj este dat de interpretabilitatea schimbărilor în intenția de vot raportate de către aceeași unitate de sondaj. Din păcate, frecvent, rezultatele de sondaj ajung în spațiul media și sunt interpretare numai de către jurnaliști sau comentatori nespecializați în sondaje. Fără a intra aici în detalii tehnice menționez câteva din concluziile analizei pe care am întreprins-o asupra tendințelor în intenția de vot raportată de IMAS, INSCOP și Novel Research[8]:

  • Datele IMAS prezintă evoluții relativ monotone, de scădere a opțiunilor pro-PSD ( de la 22.7% în februarie a.c la 21.1% în mai) și de creștere constantă a opțiunilor favorabile PNL (de la 22.6% în februarie, la 28.5% în mai 2019). Sondajul din martie indică preluarea votului majoritar de către PNL.
  • Datele INSCOP semnalau o predominanță a votului pro-PSD în noiembrie 2018 (27.4%) și o evoluție în zig-zag astfel încât se ajunge la 25.5 preferințe în aprilie. Modelul este însă unul de egalitate între PNL și PSD pentru că , începând din ianuarie 2019 diferența de procente în intenția de vot pentru cele două partide nu este mai mare de un punct procentual.
  • Rezultatele Novel Research sunt foarte apropiate de cele de la INSCOP, între februarie și mai 2019, cu numai două puncte procentuale diferență între preferințele de vot pentru cele două partide.

În condițiile în care prezența sigură la vot pentru români a crescut de la 30% în februarie 2019 (EB91.1) la aproximativ 39% în aprilie-mai (INSCOP) este puțin probabil că structura votului s-a menținut identică . Cu acest argument înclin să acord o validitate sporită sondajului IMAS care raporta schimbări semnificative în intenția de vot, de trecere de la modelul predominanței PSD în opțiunile electoratului la cel al trecerii în prim plan a preferințelor pentru PNL.

De unde vin schimbările în intenția de participare și de vot?

Nu poate fi vorba de un răspuns complet la întrebarea din acest subtitlu. Voi alege , însă, exemple pentru care dispunem de date. În analiza anterioară a motivației de participare la vot (tabelul 1) am constatat că o percepție pozitivă asupra beneficiilor nete ale apartenenței la UE mărește semnificativ, și pentru români, probabilitatea de a fi prezent la urne. Dacă această percepție a câștigat aderenți în perioada pre-electorală este legitim să ne așteptăm și la o creștere a probabilității de a participa la vot. Dacă nu, evident, consecința ar fi o reducere a probabilității de participare. Pentru a afla răspunsul am apelat la compararea datelor dintre Eurobarometrele din septembrie 2018 (EB90.1) și cel din februarie-martie 2019 (EB91.1)[9]. În mai puțin de jumătate de an procentul românilor care percep ca fiind predominante beneficiile aderării la UE pentru România a crescut de la 64% la 72%. Alături de finlandezi , românii au fost cei care au înregistrat cea mai mare rată de creștere a ponderii celor care au perceput beneficii nete ale apartenenței la UE pentru propria țară. Desigur , în această schimbare nu este vorba de o creștere efectivă a beneficiilor în câteva luni ci de consolidarea opiniei pozitive în contextul dezbaterilor prilejuite de alegerile EP. Este un argument empiric din seria celor care justifică așteptarea unei rate foarte mari de participare la vot.

În același sens pledează și o altă măsură a raportării la UE, respectiv indicele atitudinii față de UE. Cu datele EB91.1, Romania se situa în grupul primelor cinci țări cu ponderi maxime (apropiate de 30%) ale celor încadrați în categoria celor cu atitudine înalt pozitivă (Irlanda 41%, Bulgaria 33%, Romania 30%, Portugalia 29% și Lituania 29%). Între septembrie 2018 și februarie-martie 2019 ponderea românilor cu indice de mare favorabilitate față de UE a crescut de la 23% la 30%. Este o creștere maximă în UE.

Concluzii și discuție

1 Intenția de participare la vot a fost în continuă creștere, cu ultimele estimări disponibile din sondaje mergând la peste 40%-45%.
2 Principalul suport motivațional al acestei creșteri a fost dat de o din ce în ce mai bună cristalizare a atitudinii pozitive a populației față de UE. Creștere puternică a indicelui de favorabilitate a atitudinii populației față de UE , măsurată pentru septembrie 2018 și februarie-martie 2019 este un argument convingător în acest sens. Este probabil că declarațiile oficiale eurosceptice au contribuit la accentuarea atitudinii pro-UE a Românilor și implicit la sporirea accelerată a celor cu intenții structurate de participare la vot.
3 Mediul de dezbatere politică din România a fost, foarte probabil, unul dintre factorii importanți care a contribuit la acest proces. În mediul de favorizare a participării la EP și la referendum se integrează dezbaterile dintre putere și opoziție, summitul informal al Consiliului Europei de la Sibiu, organizarea simultană a referendumului pe justiție.

4 În contextul social al structurării intențiilor pentru votul din 26 mai au contat, iarăsi, foarte probabil, nemulțumirile populaței față de funcționarea instituțiilor publice așa cum s-au manifestat în marile orașe ale țării, în diaspora, în 10 august 2018 etc.
5 Tendința de a merge la votul pentru EP în România este specifică celor care

  • au o atitudine pozitivă față de UE,
  • apreciază rolul acesteia în combaterea corupției
  • își judecă propriul viitor în relație cu modul de funcționare a UE,
  • au un nivel de educație peste cel mediu,
  • locuiesc mai ales în orașele mari,
  • au o situație materială ,medie sau peste medie
  • au o orientare politică structurată în termeni de stânga sau dreapta (cu favorabilitate mai mare de participare la vot pentru această ultimă categorie).
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro







Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.
















7843 vizualizari


ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version