Sunt o admiratoare a celor care cred în ideea europeană și spun asta din capul locului pentru a nu fi înțeleasă greșit.
Este însă Europa un loc unde ideea europeană trăiește un vis sau o realitate?
Am să vă povestesc o întâmplare ca să vedeți de ce îmi pun această întrebare.
Așadar, am fost într-una din serile trecute la Urgente cu copilul. Nürnberg, buricul târgului, spital specializat. Triaj: ne-au triat, ulterior înregistrării de la intrare, în funcție de gravitatea simptomelor. Oare? Copilul (1 an și 7 luni) avea ochii umflați cu mult puroi, abia și-i putea deschide (în câteva ore evoluase boala cu o viteză incredibilă)-deci era clar că putea fi contagios. Conjunctivită, probabil bacteriană. Ne-au repartizat în holul de la intrare unde erau urgențele ”mai mici”, în realitate aici erau doar sugarii care aveau febră și plângeau cât îi ținea gura. Am așteptat inițial două ore și jumătate. Copii, așa bolnavi cum erau, încercau să se joace unii cu alții. În acel perimetru nu se găseau jocuri. Între timp nu s-a mișcat absolut nimic, nici cu noi, nici cu ceilalți pacienți. Apoi ne-am dat seama, uitându-ne de jur împrejur, că ne aflăm în altă dimensiune fiind înconjurați numai de turci, albanezi, greci și am început, cu scepticismul omului trecut prin multe, să ne punem întrebări. Ne-am dus și la cealaltă secție să vedem care era situația. Acolo unde erau ”urgențe serioase” ce să vezi: numai fețe blonde cu ochii albaștri, copii mari, cuminți.În apropiere zone încălzite, goale, pline de jucării. Fiecare aștepta cu mult mai puțin decât noi, ceilalți. Regula fiind aceea că după ce se termină acei copii de consultat, doctorii își fac vreme și pentru pruncii aștia mai mici. Să menționăm oare și faptul că acea secție unde stăteam noi era o gheretă improvizată chiar în holul de la intrarea în spital, unde curentul îi îmbolnăvea și pe micuții sănătoși, darămite pe cei deja bolnavi. Tratamentul pacientului în cealaltă secție: laborator, analize, ecografie, etc. După 3 ore și jumătate ne-a venit și nouă rândul. Ne-au băgat într-o cameră unde era o targă, un birou, un computer și câteva ustensile firești unui cabinet, care se găsesc și la noi prin cabinetele de comune și sate românești: spatule, stretoscop. După 45 de minute de așteptare în acel cabinet- era deja 12 noaptea, copilul era obosit și flămând (cine se așteptase că vom petrece atâta timp acolo)-apare o doctoriță tânără, ne întreabă ce are copilul, îi povestesc, ea scrie, apoi se ridică, îi bagă o lampă în ochi pruncului, ne dă niște picături și o dovadă de prezență la spital și gata. Pe foaie îmi scrie să-i dau o picătură la 3 sau 4 ore-după cum am eu dispoziție probabil- dar nu scrie pentru ce perioadă de timp-deduc eu că este pentru 24 de ore-apoi urmează: ”ulterior de 3 sau 4 ori pe zi”. Kanamicina asta o fi un fel de paracetamol-ar fi zis cineva care nu știa despre ce este vorba. Doctorița era o rezidentă, evident, foarte tânără, foarte obosită și foarte nemțoaică. Am atras atenția faptului că nu este corect să tratezi diferit oamenii, dar am primit următorul răspuns: ”Vă înșelați, vă jur că nu este așa”. M-am uitat pe net la pagina spitalului în speranța că aș putea găsi vreun loc unde să fac o plângere. Nicăieri. Dar cu plângerile în Germania..hm..mai bine uiți. În Germania reacționează cineva doar când spui că îți suni avocatul. Atât. Pentru că asta înseamnă pentru ei costuri suplimentare, negociere, judecată. Evident, sigur există un soi de CNCD sau protecția consumatorului sau asociația pacienților. Dar sentimentul este că se acoperă unii pe alții.
Acesta este doar un exemplu de discriminare. Doar unul mic. Nu știu dacă la acel spital așa se procedează frecvent sau dacă am avut noi ghinion în acea seară. În acel spital fusesem anterior internată și am trăit altă experiență șocantă: o adolescentă tot blondă și cu ochii albastri, venise în spital cu dureri foarte mari. După controalele de rutină și un pic atipice ( de exemplu la ea venise un medic cu ecograful mobil, noi ceilalți nu am avut parte de tratamente similare) a sosit o asistentă cu vizibil accent străin, care i-a spus să se hotărască dacă îi este rău sau nu că acolo nu este hotel de cinci stele. Lupta era pentru patul bolnavei, evident. Bulversant.
Da, aceasta este Europa în realitate: o luptă a naționalilor contra străinilor, a străinilor contra naționalilor.
Este cert că Europa face eforturi de a-și respecta tratatele, și tratează, conform principiilor, la nivel de stat, Guvern, implementare a directivelor, stat de drept, fraude europene, toți membrii la fel.
La nivelul fiecărei țări, Uniunea Europeană se vede altfel, Europa însăși supraviețuiește cu greu tendințelor de discriminare ale vreunui șef mic de clinică, de depozit, de firmă, de tot ce vreți. Știrile la nivel național de acest fel (cel puțin în Germania) aproape că nu există. Nu sunt date exemple, deși acestea sunt în fiecare firmă, pe fiecare stradă, în fiecare instituție. Din ce motive nu există? Pentru că: fie oamenii nu au curajul să se impună și să-și câștige drepturile, să își facă poveștile cunoscute, fie pentru că este o politică de stat ”ascunderea sub preș” a formelor de discriminare, mass media nefiind ”interesată” în aceste ”mărunțișuri”. În realitate, Germania se teme de discriminare pentru că nu are puterea de a o gestiona.Vorbim totuși despre Germania. Există foarte multă cenzură aici în mass media. Oricum programul lor de știri la programul lor național seamănă cu programul nostru de 15 min de la știrile din vremea dictaturii. De acord că nu trebuie să pui la știri toate porcăriile pe care le fac oamenii în ograda lor, dar să găsești 5 știri naționale plus internaționale pe seară la peste 80 de milioane de locuitori, 16 landuri, e mult prea puțin ca să afirmi că poporul este informat. La nivelul presei scrise situația este cam la fel.
Situații de discriminare sau de tratament inegal există sigur în mai toate țările din Vest. Viața oamenilor a devenit o luptă individuală pentru propria existență pretutindeni.
În plus, numărul votanților sau simpatizanților partidelor extremiste sau de dreapta din Europa este în creștere tocmai pentru că situațiile acestea se bazează pe ura crescândă, directă sau mocnită față de străini, dar nu față de toți străinii. Adică să ne înțelegem: un englez, un francez, un belgian, un finlandez sau un suedez nu înseamnă că este tot atât de străin ca un bulgar, un român, un sârb, un rus. Există ierarhii la nivelul fiecărei societăți și locul din care faci parte este expresia gradului de civilizație și dezvoltare economică a țării de unde vii. O țară de proveniență care are probleme, îți asigură ție ca emigrant un dezavantaj consistent. De exemplu, în mod categoric ungurii, croații, grecii, estonienii au alt statut față de români, bulgari (deși bulgarii, dacă vor intra în Schengen vor câștiga un loc în fața noastră evident).
Europa nu era pregătită pentru această globalizare, pentru acest exod de populații dintr-o parte în alta și în orice caz nu atât de intens și pentru o perioadă atât de mică de timp. Evident că toate condițiile de aderare au vizat tocmai înscrierea într-un anumit stadiu de dezvoltare, tocmai pentru a evita aceste migrații, dar standardele Europei au scăzut după anul 2000, pe măsură ce prioritățile economice ale țărilor din EU, priorități exprimate în râvna pentru găsirea de piețe de desfacere, au fost mai mari decât firescul economic, goana după câștig i-a împins probabil aici.
Ideea Europeană este poate una dintre cele mai îndrăznețe dintre cele pe care le-a cunoscut vreodată istoria Terrei în evoluția sa. Pentru o Europă unită trebuie să luptăm toți, dar ”toți”înseamnă și membrii formațiunilor extremiste, care trebuie convinși că ideea europeană înseamnă stabilitate și pace, putere economică, dar înseamnă și o fortă comună capabilă a asigura siguranța cetățenilor europeni, măcar din toate colțurile Uniunii, dacă nu cumva de pe întreg continentul european. Discursul formațiunilor extremiste nu doar că distruge politic Europa, dar distruge toată construcția europeană, o dinamitează. Probabil că acesta este scopul lor, de a distruge pacea. Iată, Brexit-ul este pentru toți un exemplu de cum manipularea extremistă împotriva străinilor, distruge o țară. Anglia și-a dat singură seama că nu poate alunga străinii din țară, a realizat faptul că ajutorul lor, ajută la funcționarea economiei.
Așa cum este construit de peste 50 de ani acest continent, o distrugere a ideii europene înseamnă război în toate micile și marile comunități, înseamnă colapsul economic, deoarece economia acum este globalizată, ea fiind susținută deopotrivă de toți cetățenii Europei în Germania, în Belgia, în Italia, în Slovacia, în toate țările cu potențial economic.
În plus, discriminarea este unul dintre cele mai periculoase fenomene sociale, cu atât mai mult în sisteme globalizate. Primul pas pe care trebuie să-l facă Europa pentru a contrabalansa discursul extremist este tocmai lupta cu toate mijloacele adecvate împotriva discrimininării.
Ideea Europeană trebuie construită în continuare pe ideea de siguranță, de comună dezvoltare și pe respectul față de toate națiile pământului.
Siguranța cetățenilor pleacă de la corecta și suficienta informare, de la transparență, și înseamnă o viață cu cât mai puține pericole controlabile, înseamnă controlul asupra traficului de droguri și al traficului de persoane, înseamnă asigurarea unui nivel de siguranță al muncii, care trebuie corect remunerată, înseamnă controlul traficului cu arme, înseamnă o educație corectă și interdisciplinară a copiilor care trăiesc în Europa, înseamnă toleranță zero la corupție, sisteme totalitare, atac la statul de drept, toleranță zero la fraude de orice fel. Numai în aceste condiții am putea reuși să realizăm cu adevărat ideea europeană atât în teorie cât și în practică. Și mai înseamnă ceva: un minim standard de cunoaștere al sistemului european din partea celor care vin în Parlamentul European pentru a fi plătiți din banii tuturor europenilor ca să muncească în interesul lor, nu împotriva lor, același standard fiind necesar și la nivelul tuturor statelor membre pentru fiecare funcționar din statul respectiv.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
