Ieri a ars o școală din București. La fel ca majoritatea școlilor din capitală nu avea autorizație de funcționare din partea Pompierilor; doar 44 dintre cele 642 de școli din cel mai bogat oraș al României corespund normelor.[i] Situația este cunoscută de ani de zile. Și ce dacă? În loc să rezolve problemele, primarii se plîng de “intransigența” ISU, de faptul că multe clădiri sînt vechi și greu de refăcut și… dau banii pe borduri, panseluțe și iepurași gigantici din polistiren. Sau îi “donează” BOR-ului pentru Catedrala Jefuirii Neamului sau alte bazaconii… Un singur exemplu: primarul Sectorului 6 se plîngea acum două luni că pentru toate școlile din sector costul lucrărilor necesare obținerii autorizației de securitate la incendiu este de 30-40 milioane de lei.[ii] Este mult? Este puțin? Aceeași primărie își propune în schimb să cheltuiască in următorii doi ani 150 de milioane de lei pentru… “modernizarea parcurilor şi amenajărilor peisagistice”.[iii]
La fel se întîmplă în toată țara. 80% dintre clădirile folosite în învățămînt nu au nici un fel de autorizație sau aviz privind securitatea la incendiu.[iv] Noroc cu soluția genială găsită de “competentul” Guvern al României: ce-ar fi dacă am rezolva problema îngropind-o sub preș? Dacă am renunta să mai cerem unei bune părți din unitățile de învățămînt să se autorizeze? În felul acesta, de la o zi la altă, numărul școlilor cărora le lipsește autorizarea ISU va scădea dramatic. Uluitoare victorie![v]
Din fericire ieri a fost zi liberă, așa că Școala 124 din București a ars într-o zi în care copiii nu erau la cursuri. Credeți că nu vor mai fi și alte incendii? Luna trecută au fost două incendii în spitale: pe 11 aprilie la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iaşi (nu avea autorizație ISU)[vi], iar pe 24 la Spitalul Judeţean Slatina.[vii] Anul trecut, un alt incendiu pe 1 noiembrie la Spitalul Judeţean din Craiova [viii], iar cu o luna mai devreme focul distrugea în București un cămin de bătrîni (din nou, fără autorizație ISU)[ix]…
Chiar credeți că nu vor mai fi și alte incendii? Dacă nu facem nimic, mai devreme sau mai tîrziu se va întîmpla o altă tragedie (cuvîntul Colectiv vă mai spune ceva?). Le punem copiilor în penare iconițe cu Arsenie Boca și ne bazăm pe “pronia cerească”?
România se dezagregă, se macină, se desface pe la toate încheieturile. Ad litteram; nu este o simplă figură de stil. Podul Constanța care se poate prăbuși în orice moment, plăcile din beton ale autostrăzii A2 care au “înflorit” peste noapte, căderile de curent care paralizează județe întregi – asta este imaginea reală a României la 100 de ani de la întemeiere.
Este facil (și corect) să-i invinuim pe “politicieni” că am ajuns aici. Incompetența și corupția majorității conducătorilor pe care i-am avut după 1989 sînt evidente, dar reprezintă, din păcate, numai vîrful aisbergului.
A învinui “clasa politică” este corect, dar facil, mult prea facil. Această “clasa politică” nu există într-un vacuum. Cum au ajuns acei politicieni incompetenți și corupți în funcție? Cine le permite de zeci de ani să fure?
Răspunsul este neplăcut. Politicienii incompetenți și corupți au fost aleși. De noi. Dacă ei (reprezentanții Statului: politicieni, funcționari, profesori etc.) sînt corupți, cine sînt corupatorii? Noi, cei care dăm șpagă, pentru un contract cu primăria, pentru a obține o autorizație, pentru anularea unei amenzi sau pentru înscrierea copilului într-o școală “mai bună”.
Se creează astfel un lanț al slăbiciunilor sau un lanț trofic, depinde cum te uiți. Eu îi dau șpagă profesorului să-i mărească loazei de copil nota la bac, profesorul “cotizează” la director ca acesta să închidă ochii; directorul dă și el “mai sus”, la partid, ca să fie menținut în funcție; totul merge că uns. Cine e vinovatul? Toți, deci nimeni; dacă pui sub semnul întrebării procedeul ți se explică rapid că “așa se face la noi”, “asta-i obiceiul, n-ai ce să faci…”.
Mai există un lanț al slăbiciunilor, dar care merge în sens invers. Spuneam că politicienii incompetenți și corupți au fost aleși de noi. Cum? De această dată, noi sîntem cei corupți. Votează-mă și îți voi mari salariile, îți voi reduce taxele și îți voi da mai multe zile libere. La prima vedere nu este nimic rău în a mari salariile și a reduce taxele, dar, vorba bancului cu Alinuta, la vîrsta la care capeți drept de vot tot mai crezi în Moș Crăciun? De unde “dă” Statul salarii mărite? Din taxe, ce surpriză! Și dacă scad taxele? Mmmm… Să-l întrebăm pe Moș Crăciun!
Săptămîna trecută Liviu Dragnea anunța cu justificată mindrie patriotică îndeplinirea cincinalului înainte de a începe: pînă în 2020 vor fi reduse TVA, impozitul pe profit, impozitele pe proprietate, va crește salariul minim, va crește pensia minimă ș.a.m.d.[x] Cum va face toate astea? Nu-l întreabă nimeni; ce contează? Doar trăim în țara Minunii de la Maglavit!
Iar cu un astfel de mesaj aceeași politicieni incompetenți și corupți care ne-au menținut în subdezvoltare zeci de ani vor cîștiga din nou alegerile, vor fi votați de noi. Pe de o parte îi vor vota boiernașii de stat, fericiți că-și păstrează locsoarele călduțe și vor mai primi ceva bani în plus la salariu; pe de alta, vor fi votați și de bravii libertarieni mioritici, fericiți, la rîndul lor, că reducindu-se taxele Statul cel rău le va “fura” mai puțini bani din venit.
Nu este nimic rău nici în măririle de salariile și nici în reducerile de taxe, cu condiția ca aceste măsuri să fie sustenabile. A cheltui mai mult decît îți poți permite este o rețetă sigură pentru dezastru. Iar România cheltuiește deja bani cu nemiluita, bani pe care nu îi are…
Anul trecut am avut deja unul dintre cele mai mari deficite bugetare din Uniune[xi]; anul ăsta s-ar putea să trecem pe primul loc. Prognoza oficială indică un deficit de peste 34 miliarde de lei în 2018 (la cum arată situația actuală probabil că va fi și mai mare); asta înseamnă o datorie suplimentară de aproximativ 400 de euro pentru fiecare dintre noi. Deja plătim circa 3 miliarde de euro în fiecare an pe post de dobînzi pentru împrumuturile anterioare, iar această sumă tot crește de la an la an.[xii]
Și mai este un aspect, foarte rar discutat. Reducerea peste un anumit prag al taxelor ne condamnă la subdezvoltare. De vreo 15 ani reducerea taxelor a devenit mantra tuturor politicienilor, întîi a celor (auto identificați) de dreapta, apoi și a celor (auto identificați) de stînga. Din păcate, dacă la început această idee a fost lansată că o soluție pentru stimularea economiei și pentru creșterea încasărilor bugetare prin încurajarea conformării fiscale voluntare, între timp s-a transformat într-un simplu instrument de mituire a electoratului.
De ani buni, România este pe ultimul sau penultimul loc în Uniune la ponderea cheltuielilor bugetare în PIB. De ce? Pentru a se cîștiga alegerile s-au tot promis scăderi de taxe și creșteri de salarii, iar deficitul bugetar fiind, de bine de rău, limitat strict de regulile UE, soluția găsită a fost de reducere masivă a investițiilor. Mai țineți minte cum printre primele măsuri luate de guvernul Ponta au fost sistarea lucrărilor la metroul din Drumul Taberei și la șoseaua de centură a Bucureștiului?
Capcană pe care ne-o întind politicienii de teapa lui Dragnea se rezumă la un troc simplu: în schimbul iluziei că noi vom avea cîștiguri mai mari pe termen scurt și că ceva mai puțin din banii noștri vor ajunge in mîna unor incompetenți și corupți, ei primesc întreagă țară pe tavă și dreptul de a fura nestingheriți. Minunat, nu?
De ani de zile se vorbește de alocarea a minimum 6% din PIB pentru educație; tot de ani de zile educația primește doar jumătate din această sumă. Anul acesta bugetul educației este de doar 2,8% din PIB. Din nou, sîntem pe ultimul loc în Europa. Polonia alocă 5% (și a ajuns în evaluările PISA să se măsoare cu Germania și Canada), Estonia și Letonia, peste 6%.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
