Masacrul de la Orlando din statul american Florida din noaptea de sambata a dus la uciderea in masa a zeci de persoane apartinand comunitatii gay si trans si nu putea ramane neobservat. E un soc nu doar pentru comunitatea LGBT, cea a persoanelor gay si lesbiene, bisexuale si transgender, ci pentru intreaga natiune americana pentru care valori ca egalitatea in fata legii a tuturor s-au obtinut greu si, adesea, nu cu putine sacrificii umane.

Florin BuhuceanuFoto: Arhiva personala

Atacatorul a lovit comunitatea LGBT intr-un loc care poate parea oarecare, daca nu ar fi unul simbolic. Pentru cei din comunitatea gay si trans americana, barul nu e un simplu bar. A fost locul in care, in iunie 1968, s-a pornit o adevarata rebeliune impotriva intimidarilor si violentelor la care erau sistematic supuse persoanele LGBT. In amintirea acelor momente de razvratire comunitara iesim si azi in strada in multe capitale ale lumii pentru a sarbatori Pride-ul, de asta atacatorul a secerat vieti in acel loc simbolic. Pentru noi, cei de orientare homosexuala, clubul e mai mult decat un loc in care iti bei berea si te invarti pe scena de dans: e un loc in care te deprinzi cu o identitate sociala inca blamata, in care incerci sa fii tu insuti fara teama de a fi interpelat si judecat de moralistii de serviciu ai societatilor noastre, in care dezvolti solidaritati si prietenii. Cei raniti si si cei ucisi in acel club din Orlando sunt parte a familiei noastre extinse, cei care ne ne aduc aminte cat de fragile sunt drepturile si vietile noastre in fata urii.

Presedintele Romaniei a tinut sa-si exprime solidaritatea cu statul american si cu familiile indoliate. E firesc si, mai ales, necesar. In mod surprinzatori si rusinos insa, uita sa isi exprime solidaritatea tocmai cu victimele, cu supravietuitorii si comunitatea LGBT din care acestia fac parte. Cum poti trimite condoleante fara a-i mentiona pe cei secerati de gloante? Cum e posibil ca un presedinte al unui stat membru al Uniunii Europene sa nu poata pronunta cuvantul gay sau lesbiana, fie si intr-o postare de cateva randuri pe Facebook? Ce semnale publice prin omisiune transmit deopotriva presedintele si premierul Romaniei cand uita convenabil sa marcheze, anual, Ziua Internationala Impotriva Homofobiei? Macar in 2016 e cazul ca inaltii nostri demnitari sa iasa din aceasta tacere vinovata si sa condamne explicit ura motivata de homofobie care a facut atatea victime. Nu e niciodata prea tarziu pentru asta.

Citeste intreg articolul pe Contributors.ro