Nu găsesc destule cuvinte spre a recomanda, cu maxim entuziasm, cartea “Cuvânt cu cuvânt. Amintrile unei mari traducatoare despre literatură, politică și supravietuire in Uniunea Sovietică, povestite in filmul lui Oleg Dorman”. Cartea Lillianei Lunghina (1920-1998), mama celebrului regizor Pavel Lunghin, a apărut anul acesta la Humanitas in traducerea Gabrielei Russo. Este vorba de o autentică enciclopedie a vietii intelectuale in vremea lui Stalin și in anii care au urmat. Găsim portrete unice ale unor personalități precum Anna Ahmatova, Viktor Nekrasov, Andrei Saharov, Ilya Ehrenburg, generalui Piotr Grigorenko, Solomon Mikhoels, Anatoli Marcenko, Evgheni Evtușenko si multi, multi altii. Găsim pagini extrem de deprimante despre delatori. Este o carte a suferinței si a rezistenței.
Dar aici si acum vreau să transcriu pasajul despre seismul moral si politic simbolizat de semnarea la Kremlin, sub fotografia lui Lenin, in noaptea de 23 spre 24 august 1939, a infamului Pact Stalin-Hitler, prin interpușii Viaceslav Molotov si Joachim von Ribbentrop.
Deschiderea lui Stalin către Hitler se manifestase explicit incă din luna martie 1939, la Congresul al XVIII-lea al PC (b) al URSS. Hitler a receptat semnalul, a actionat in consecintă. Pactul a fost conditia necesară pentru declanșarea celui mai sângeros carnagiu din istoria omenirii. Pactul a erodat mitul internationalismului proletar si a insemant moartea Internationalei a III-a (Cominternul). Pactul a afectat soarta a milioane de oameni din Europa Centrală și de Est, victimele directe ale liniei Molotov-Ribbentrop, cum a numit istoricul Timothy Snyder condominiul bolșevico-nazist.
Pentru România, Pactul a semnificat dezmembrarea tării, ultimatumul sovietic, răpirea Basarabiei si a Bucovinei de Nord. Ceea ce a urmat este analizat in cartea istoricului Igor Cașu despre represiunea stalinistă in acele două regiuni. Pentru Polonia, a insemnat disparitia ca stat și politicile de anihilare ca natiune. Pentru statele baltice, a dus la incorporarea lor fortata in URSS. Europa Centrală sângerează și astăzi de pe urma efectelor acelui sinistru pact: “Imaginea cu Stalin strângându-i mana lui Ribbentrop a apărut pe prima pagină a ziarelor, iar dedesubt erau reproduse cuvintele lui rostite la toast: ‘Stiu cat de mult il iubeste poporul german pe führerul său, beau in sănătatea lui’. Așa ceva nu ne intra in cap. Cum vine asta? Hitler e acum prietenul nostru? Dar luptătorii antifasciști fugiți la noi? Pactul cu Germania fascistă ni s-a părut o trădare formidabila. Nu ei ne repetaseră ani de-a randul că fascismul e răul cel mai mare?”
