Dacă există un beneficiar incontestabil al crizei pe care o traversează Uniunea Europeană, acesta este Rusia lui Vladimir Putin. Cu fiecare intâlnire, disperată, dedicată soluţionării impasului grec, Rusia redevine mai puternică şi mai determinată în eforturile ei de promovare a propriei agende imperiale. Subminarea proiectului european şi al celui nord- atlantic este strategia ce îi oferă şansa de consolidare a capului de pod în estul Ucrainei. Perspectiva izolării ei este incertă. La fel de incertă este şi coeziunea europeană, în faţa unei ameninţări ruse ce se deghizează,manipulator, în oferte de afaceri energetice.
Că guvernul de la Atena îmbină, extrem de eficace, un populism iresponsabil şi o înclinaţie marcată pentru curtarea Rusiei, iată un fapt pe care îl putem ignora. Tsipras este expresia acestui nou populism care se hrăneşte nu doar din demagogie resentimentară, ci şi din tentaţia admiraţiei faţă de modelul putinist, perceput ca alternativă la dominaţia europeană. Participarea premierului grec la forumul ruso- occidental de afaceri, recent, a confirmat această capacitate a Rusiei de a deveni alternativa la “ rigiditatea “ capitalistă”. Opţiunile unei Grecii ieşite din mecanismul monedei unice pot fi cele de apropiere de acest pol rus. Turcia lui Erdogan şi Grecia lui Tsipras ilustrează, de pe poziţii diferite, reorientarea agresiv anti-occidentală a două naţiuni membre ale NATO.
Obiectivul central al Rusiei, destabilizarea pe termen mediu şi lung a Ucrainei, pare să fi fost atins. Chiar şi în absenţa unei noi ofensive majore, Ucraina este confruntată cu realitatea apariţiei unei serii de entităţi secesioniste, ca şi cu pierderea , definitivă şi irevocabilă, a Crimeeii. Acest din urmă gest este, in ordinea dreptului internaţional, cel mai important precedent impus de Putin. Actul de piraterie comis impotriva unui stat independent este un fapt acceptat, tacit, de celelalte naţiuni. Fragilizată, Ucraina este redusă la statutul unui actor etatic condamnat să ducă un război de uzură, care îi slăbeşte şansele reformării şi modernizării.
O Uniune Europeană afectată de forţele centrifuge ale populismului şi crizei monetare, iata scenariul ideal pentru o Rusie în expansiune. Tendinţele de conciliere cu Rusia sunt vizibile, iar evoluţiile recente nu face decât să accelereze acest curs al evenimentelor. Derapajele de la Budapesta sau Atena, indiferent de polaritatea lor ideologică, sunt ocazia oferită Rusiei de a intra în acest teritoriu european, spre a dezbina şi reţese noi solidarităţi.
Corupţia este, în această zonă de margine a Uniunii Europene, breşa ce permite infiltrarea rusă. Alianţa dintre discursul suveranist şi protejarea corupţilor este modalitatea prin care se exprima această nouă abordare anti- occidentală. Cazul României este dramatic şi lipsit de ambiguitate. Alternativa la lupta împotriva privilegiilor este apropierea de o Rusie ce face din complicităţi şi concentrarea oligarhică temelia unui model de guvernare. Diatribele lui Călin Popescu- Tăriceanu nu au nimic inocent. Ele sunt piese în acest domino al redefinirii identităţii politice româneşti şi central-europene.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
