Scriu asta pe drum, dinspre Hong Kong spre Sydney. De fiecare data cand merg in Asia ma simt inspirat, insa de data aceasta pluteste un soi de amorteala in aer, lucru care ma face sa ma gandesc la noile planuri ale Chinei. Hong Kong si Macao sunt, in opinia mea, marginalizate atat din punct de vedere economic, cat si politic. Aceste state au servit Chinei drept poarta pentru investitorii straini, dar, mai important, au reprezentat si modalitatea prin care banii paraseau China. Clasicul business de import-export, fie prin supra sau subevaluarea preturilor, a fost o sursa de prosperitate pentru oamenii de afaceri din China.
Acum, campaniile anticoruptie ajung in locuri nebanuite, descoperind si inchizand circuite la care nu s-a gandit nimeni. Monitorizarea (a se citi "supravegherea") a crescut, iar Hong Kongul si Macao se simt mult mai putin indragite ca inainte, din punct de vedere politic.
Intre timp, reformele pietei financiare se deruleaza nestingherite, asa cum am vazut in lansarea, anul trecut, a programului comun de conectare a actiunilor din Hong Kong si Shanghai. Programul ofera acces strainilor la actiunile tranzactionate in China, odata cu accesul chinezilor la actiunile companiilor din Hong Kong. E un program restans, fiind folosit in principal de chinezi, dar e o deschidere. Anul acesta, operatiunea se va repeta pe relatia Hong Kong - Shenzen, inclusiv online. Sa nu ne amagim: Shenzen e o piata uriasa, cu o capitalizare de aproape 3 trilioane USD. Indicele actiunilor A de pe piata Shenzen este in crestere 35% anul acesta, iar actiunile tranzactionate sunt majoritatea ale companiilor chineze mici si mijlocii - exact sectorul despre care cred ca va supraperforma in deceniul urmator, la scara globala.
Programul de conectare a pietelor de capital trebuie privit ca fiind exact ceea ce este: o diluare a statusului financiar al Hong Kongului si o confirmare a intentiei presedintelui chinez Xi Jingping de a extinde initiativa lui Deng Xiaoping, din 1979, de "reforma si deschidere".
Versiunea lui Xi se numeste "Noul Drum al Matasii" si tocmai a obtinut statut de "prioritate de top" din partea Adunarii Nationale a Poporului Chinez, eveniment organizat chiar in luna martie. Ceea ce inseamna ca va implementat si prin vointa politica, si prin moneda. In ceea ce priveste aspectul din urma, a fost deja creat un fond al Drumului Matasii in care au fost varsati 40 de miliarde de dolari pentru a sprijini investitiile in infrastructura tarilor implicate in ceea ce chinezii numesc, mai nou, planul "o centura, un drum".
Nu e un Plan Marshall in sensul propriu al notiunii, dar rezultatul ar trebui sa oglindeasca aproape perfect avantul pe care l-au dat SUA Europei dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial cand, prin acces la credite si investitii in infrastructura, SUA au ajutat Europa sa-si revina rapid, cu Washingtonul drept prim beneficiar financiar si geopolitic. Planul a deschis calea SUA sa devina o putere hegemonica.
Viziunea lui Xi este sa creeze Drumul Matasii in Eurasia - o legatura intre vestul Chinei (care este subdezvoltat si instabil politic) si Venetia, in Italia, pana la Cape Horn, in Africa. Planul presupune oferirea de acces la credit si investitii, lucru care ar trebui sa aduca, in schimb, intarirea relatiilor dintre China si Eurasia. China are acum peste 4 trilioane USD in rezerva de capital strain, bani care nu prea produc nimic pe fondul unei evolutii economice globale lente, tensiuni sociale si capital fluctuant. China incepe sa-si piarda pietele de export, deci noul Drum al Matasii va securiza nu doar piete de desfacere pentru Beijing, dar si influenta asupra economiilor din Asia si Europa.
Facand asta, China va oferi o alternativa la FMI si Banca Mondiala
Ceea ce se intampla este un rezultat al faptului ca Asia doreste sa lase o mostenire. Expansiunea economica din ultimele decenii s-a manifestat ca o locomotiva pentru crestere si investitii, dar acum vor si influenta politica. China vrea sa profite de golul creat de criza economica, cu un sistem occidental care se multumeste prin a cumpara timp, evitand reformele cu orice cost.
China si Asia nu-si permit sa ramana pasive
Drumul Matasii nu a captat atentia media occidentale, dar, pana acum, peste 60 de state au semnat intrarea in Banca Asiei de Investitii in Infrastructura. Desigur, SUA, Japonia si India au ramas pe margine. Deocamdata, cel putin.
Ajungem la doua concluzii:
Prima, China va continua sa arate expansiune dupa aceasta incetinire, ceea ce va servi ca platforma in lupta anticoruptie si pentru alinierea intereselor politice din China inainte ca presedintele Xi sa priea puterea pentru mandatul sau final, 2017-2021. O piata chineza bull poate deveni realitate, ceea ce va face pietele si mai volatile.
A doua, lumea are acum doua superputeri egale: SUA si China. Este, evident, win-win pentru China si win-lose pentru SUA. Cea din urma va pierde hegemonia, dar va avea acces la o crestere economica mai accelerata. Ceea ce, din nou, va spori volatilitatea pietelor.
De fiecare data cand istoria a consemnat doua superputeri pe picior de egalitate, am avut parte de instabilitate. Sa nu credeti ca acum va fi altfel. Acesta e pretul pe care il platesti cand eviti cu orice pret reforma si schimbarea.
Devii sclavul istoriei, in loc de autorul ei.
N.Red: Steen Jakobsen a fost numit in functia de Economist Sef al Saxo Bank in Martie 2011. Dl. Jakobsen s-a intors la banca dupa o absenta de doi ani. In acest timp a fost Chief Investment Officer pentru Limus Capital Partners. Inainte de plecarea sa de la inceputul lui 2009, dl. Jakobsen a fost timp de aproape noua ani Chief Investment Officer la Saxo Bank. Dl. Jakobsen are peste 20 de ani de experienta in domeniul tranzactiilor particulare si investitiilor alternative. In 1989, dupa terminarea studiilor de economie la Universitatea din Copenhaga, si-a inceput cariera la Citibank N.A. Copenhagen de unde s-a mutat la Hafnia Merchant Bank ca Director,sef al Departamentului de Vanyari si Optiuni. In 1992, s-a alaturat Chase Manhattan in London ca VP, Head of Scandinavian Sales, si apoi la Chase Manhattan Proprietary Trading Group. Intre anii 1995-1997 a lucrat ca Trader si Head of Flow Desk la Swiss Bank Corp., Londra. In 1997 a devenit Global Head of Trading, FX and Options la Christiania (acum Nordea) la New York pana cand s-a alaturat UBS din New York in 1999 ca Director Executiv la Global Proprietary Trading Group.
0
2
