Prezent în studioul B1 TV, miercuri seara, președintele PNL a povestit cum a fost șocat să-l audă pe Victor Ponta amenințând oameni cu pușcăria. Liderul deputaților PNL a confirmat ulterior întâmplarea; premierul Ponta, pe care dl Scutaru îl acuză că vrea puterea absolută, i-ar fi spus, textual: ”Vezi că poate te luăm noi cu duba!”. La nervi. Dl Scutaru nu are martori, admite el însuși, dar eu personal tind să-l cred. Acum, amenințări de genul acesta s-au mai auzit, ba chiar unele mai grave. Poate că premierul era nervos dar poate a făcut doar una din glumițele lui tâmpite (gen ”aveai chef de inundații?”) care reprezintă modul său de funcționare, alături de minciuna grosieră și pasarea responsabilității.
Dar haide să presupunem că premierul era serios. Haide să presupunem, mai mult, că vorbește despre un plan bine pus la punct care să includă dube și lideri politici care nu îi (mai) sunt prieteni; plan care va fi pus în practică, eventual, după câștigarea alegerilor prezidențiale. Mă întreb, care e exact problema liderilor PNL cu scenariul ăsta? De ce e grav? De ce ar fi un abuz? Întrebările sunt retorice, pentru mine cel puțin: avem un stat de drept și drepturi care să ne protejeze pe toți de așa ceva, avem legi și o Constituție care ar fi grav violate de un astfel de scenariu. Dar întrebarea nu e pentru mine, e pentru liderii PNL și susținătorii lor. Da, am avea o putere politică folosind popularitatea electorală pe post de măciucă. Ce anume îl șochează așa rău pe Crin Antonescu în asta? Hm?
Din vara lui 2012 și până azi se poartă un fel de dialog al surzilor apropo de evenimentele de atunci. Noțiunea de ”lovitură de stat” produce o mulțime de ochi dați retoric peste cap și zero argumente împotrivă. Nu, mint, nu zero, există unul singular care este adus de fapt împotriva oricărui reproș apropo de lanțul de evenimente: subiectul și numărul de votanți de partea ”DA” la referendumul de suspendare, vii sau morți, reali sau multiplicați. Numărul acela repetat ad nauseam și pe post de măciucă.
”Suspendarea ar fi trebuit să fie pentru încălcarea…”
”7,4 milioane au zis altfel!”
”Bine, dincolo de asta, OUG-urile…”
”Milioane de români! Înțelegi?”
”Dar Curtea Constituțională a decis…”
”MI-LI-OANE!”
șamd.
De altfel, în aceeași emisiune dl Iohannis a spus că totul a fost ”perfect ok” în 2012, niciun abuz, nici măcar un derapaj, au fost doar probleme de procedură și – citez – ”erori de comunicare”. Chiar așa! Și-atunci, din nou, care e abuzul dacă dl Scutaru și alți lideri vor fi luați cu duba de reprezentanți ai puterii? Dl Ponta este destul de popular, putem pleca de la ipoteza că va câștiga alegerile prezidențiale. Cu milioane de voturi. MI-LI-OANE! Păi, ș-atunci? De ce să fie șocat dl Antonescu, nu înțeleg?
Parte a evenimentelor ”lipsite de derapaje și abuzuri” din 2012 a fost o Ordonanță de Urgență care să împiedice Curtea Constituțională să se mai pronunțe asupra hotărârilor parlamentului; căci dl Antonescu voia să fie sigur că ajunge să se joace de-a președintele din postura de șef al Senatului. OUG-ul acela și-a produs efecte, deși încălca grav Constituția. Legea fundamentală interzice explicit ca un OUG să afecteze instituții fundamentale, fiind un act cu valoare de lege dat prin voința unei singure persoane și aproape imposibil de cenzurat. Același articol din Constituție, din aceleași motive, interzice și OUG-urile care ar afecta drepturile constituționale ale cetățenilor – de exemplu, dreptul cetățeanului G. Scutaru de a nu fi luat cu duba la dorința unui premier nervos. Însă, la fel cum un OUG s-a putut da în 2012 ca să facă protecția constituțională egală cu zero, la fel poate da premierul unul și pe viitor:
”Articol unic. Șefii de grupuri parlamentare care îl enervează pe primul-ministru vor fi luați cu duba.”
Perfect ok, în minutul 2 sosește duba comandată de premier la ușa celor care l-au enervat. Sigur, enunțul e demonstrativ. OUG-ul poate avea un text mult mai îngrijit, ca să nu mai existe – nu-i așa, dle Iohannis? – erori de comunicare. Formal, dl Scutaru ar mai putea spera la intervenția Avocatului Poporului, instituție menită să protejeze individul de abuzurile statului, inclusiv prin atacarea oricărui(nb!) OUG care încalcă Constituția. Pe de altă parte, chit că în legea fundamentală are mandat de cinci ani, un Avocat al Poporului poate fi oricând revocat de Putere pe motive inventate. Așa cum s-a întămplat tot în 2012. Dar n-au fost derapaje, și nici măcar abuzuri.
USL trăiește. Nu, nu mă refer la modul formal. Mă interesează prea puțin care e situația ei juridică, mă interesează prea puțin în ce relație particulară se află foștii ei co-președinți, ce ambiții și ce planuri au. Să fie ei sănătoși. Eu mă refer la relevanța ei pentru public, la ce a însemnat, politic vorbind, această Uniune, la ce și-a propus și ce a realizat efectiv: de exemplu, încercarea de a prelua ”puterea absolută”, care acum îi șochează pe liderii PNL, singurul motiv identificabil fiind că ei au fost excluși; mai mult, încercarea de a obține postul de președinte al statului ignorând și încălcând legile și Constituția. Cât timp există o unitate de păreri la vârful PNL și PSD apropo de ce s-a întâmplat în 2012, cât timp și unii și ceilalți sunt de acord că a fost ceva ”perfect ok”, din punct de vedere politic USL continuă să existe. Victor Ponta nu face decât să-i ducă planul principal la capăt, fără erori de procedură, doar cu câteva erori de comunicare minore, făcute la nervi. Altfel, când se liniștește, dl Ponta comunică mult mai bine: răspunsul său la acuzații a fost să-i aducă aminte dlui Antonescu de cei 7,4 milioane de români.
