Articol scris de Connie Hedegaard, comisarul UE pentru politici climatice
Conferința de la Doha privind politicile climatice nu a fost o conferință spectaculoasă, determinantă pentru acordul global în materie de politici climatice din 2015, iar unii analiști și unele grupuri ecologiste par a fi surprinse de acest lucru. Nimeni nu ar trebui să fie însă surprins. Toate țările au convenit anul trecut, la Durban, că rolul conferințelor privind schimbările climatice organizate până în 2015 este să pregătească terenul pentru marele acord din 2015.
Înainte de conferința de la Doha, UE a întocmit o listă de priorități în vederea semnării unui nou acord privind schimbările climatice. A sosit ora bilanțului.
Intenția UE era ca Doha să marcheze trecerea de la vechiul regim în materie de combatere a schimbărilor climatice, în care doar țările dezvoltate au obligația legală de a reduce emisiile, la noul sistem, în care toate țările, dezvoltate și în curs de dezvoltare deopotrivă, își vor asuma pentru prima dată angajamente juridice în cadrul noului acord mondial. Bifat
Doha a însemnat schimbarea modului nostru de a negocia. Înainte, existau grupuri de lucru diferite, făcându-se o distincție clară între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare. Acum avem la dispoziție platforma Durban: un forum de negociere pentru toate țările. Bifat
- Este comisarul UE pentru combaterea schimbărilor climatice, fiind numita in functie in februarie 2010.
- In 1984, la doar 23 de ani, a devenit parlamentar din partea Partidului Conservator danez.
- In 1990 a renuntat temporar la politica si a devenit jurnalist la ziarul Berlingske Tidende.
- In august 2004 a fost numita ministru al Mediului in Danemarca
Carte de Vizita Connie Hedegaard
Este totuși o realizare. În prezent, media emisiilor pe cap de locuitor în China se ridică deja la 7,2 tone și este în creștere. În Europa, media este de 7,5 tone, cu o tendință de scădere. Nu putem lupta împotriva schimbărilor climatice dacă economiile emergente nu participă la efortul comun. De aceea trecerea de la vechiul sistem la noul sistem era extrem de importantă. Și am reușit să facem acest lucru.
Iar trecerea a devenit posibilă datorită UE și altor câteva țări dezvoltate, favorabile celei de-a doua perioade a protocolului de la Kyoto. Prea mută muncă s-ar fi risipit dacă nu s-ar fi reînnoit protocolul de la Kyoto, singurul tratat existent care impune reducerea emisiilor. Pur și simplu, nu ne puteam permite această pierdere. Bifat, din nou
Am asigurat continuitatea politicilor climatice până la semnarea noului acord global din 2020, UE negociind cu succes o prelungire cu opt ani a protocolului. Bifat
Am rezolvat, în fine, vechea problemă a „aerului cald” – excedentul de credite de carbon neutilizate din prima perioadă a acordului de la Kyoto. Cantitatea de credite excedentare care poate fi cumpărată va fi limitată. Legislația UE nu permite utilizarea acestora, iar toți potențialii cumpărători au declarat că, oricum, nu le vor cumpăra. În plus, noile norme împiedică crearea de „aer cald” suplimentar. O bătălie câștigată pentru mediu. Bifat
În ciuda perioadei dificile din punct de vedere economic pe care o traversează Europa, în cadru conferinței de la Doha s-a convenit continuarea finanțării acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice. Mai multe state membre ale UE și Comisia Europeană au propus alocarea unui buget de aproximativ 7 miliarde de euro pentru aplicarea politicilor climatice în perioada 2013-2014, ceea ce reprezintă o creștere față de ultimii doi ani. Bifat
UE a solicitat, de asemenea, stabilirea unui calendar de acțiuni până în 2015 în cadrul conferinței de la Doha. Avem acum un plan de lucru. Bifat
Înainte de intrarea în vigoare a viitorului regim juridic în 2020, UE a insistat să se stabilească măsuri suplimentare de reducere a emisiilor pentru a menține încălzirea globală sub nivelul de 2 ° C. Doha a răspuns acestei așteptări. Toate obiectivele țărilor semnatare, precum și ale celor nesemnatare ale protocolului de la Kyoto vor fi revizuite până în 2014, în vederea fixării unor obiective mai ambițioase. Bifat
Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, și-a făcut cunoscută intenția de a convoca în 2014 un summit al liderilor mondiali pe tema schimbărilor climatice, ceea ce ar putea da un nou impuls politic acțiunilor inițiate.
Europa nu este condiționată de semnarea acordului global pentru a acționa. Legislația actuală prevede reducerea emisiilor de carbon cu 20% până în 2020, nivel ce ar putea fi ridicat la 30% cu condiția ca și alte economii majore să facă eforturi semnificative. În realitate, vom depăși această cotă de 20%.
Legislația recent adoptată privind eficiența energetică va ridica nivelul de reducere a emisiilor cu câteva puncte procentuale. În plus, recentele propuneri legislative ale Comisiei Europene, odată adoptate, vor determina reduceri și mai mari. Aceste texte se referă la emisiile de gaze fluorurate și la emisiile provenite din silvicultură și agricultură, din producția de biocombustibili, precum și de la autoturisme și camionete. Totodată, am propus o lege privind impozitarea energiei, un buget al UE mai favorabil luptei împotriva schimbărilor climatice și o reformă a pieței noastre de dioxid de carbon, astfel încât, conform CAN Europa, cifra finală a reducerilor de emisii până în 2020 ar putea fi de aproximativ 27% .
Într-adevăr, conferința de la Doha nu a produs rezultate extraordinare, dar am făcut progrese în sensul acordului din 2015. Desigur, este ușor ca oamenii să se simtă frustrați de ritmul lent al negocierilor internaționale și de dificultatea găsirii unui numitor comun. Este însă acesta un motiv de a renunța? Ne putem permite acest lucru? Cum am putea continua dialogul?
Deși frustrarea este inepuizabilă, rezultatul nu este reducerea emisiilor. Pentru a o depăși, nu trebuie să pierdem din vedere obiectivul final: semnarea unui acord global privind politicile climatice până în 2015, de către toate părțile implicate. La Doha s-au făcut primii pași.
0
1
