Pe langa motivele politice ce anima disputa reprezentarii Romaniei la Consiliul European, actuala criza are cauze institutionale putin discutate ce sunt generate de textul constitutiei Romaniei si de structura institutionala a Uniunii Europene. Atat lectia de drept european data tarii de Presedintele Basescu cat si argumentele primului ministru Ponta prezita imagini partiale si, presupun, voit deformate ale cauzelor actualei dispute. Ca profesor invitat de drept european la Universitatea Harvard si data fiind implicarea mea in procesul de reforma constitutionala din Romania, consider ca acest context institutional trebuie prezentat in mod obiectiv si echilibrat pentru a intelege pozitiile si optiunile actorilor politici.
Miza reprezentarii Romaniei la Consiliul European este extrem de importanta. Consiliul European este forul unde se dezbat problemele politice fundamentale ale Uniunii Europene, cu atat mai importante acum, cand Uniunea traverseaza o profunda criza economica si de legitimitate. Consiliul reprezinta institutionalizarea unei practici a statelor membre inceputa acum cateva decenii, ce a devenit intre timp centrul de gravitate politic al politicii comunitare. Aceasta evolutie a institutiilor Uniunii nu este ideala. Lipsa transparentei lucrarilor Consiliului si a unui sistem de vot reprezentativ (cu cateva exceptii, deciziile Consiliului se iau cu o putin credibila unanimitate de voturi) sunt doar doua dintre problemele acestei institutii.
Tratatul de la Lisabona prevede ca membrii Consiliului European sunt sefii de stat sau de guvern, constitutiile statelor membre urmand a determina exact care institutie le va reprezenta. Spre exemplu, in monarhiile constitutionale precum Belgia sau Olanda, sau republicile parlamentare ca Italia sau Germania, statul este reprezentat de catre prim ministru. Problema devine mai complicata in regimurile semi-prezidentiale, cum este cazul Romaniei, pentru ca aceste regimuri impart puterea executiva intre presedinte si guvern. Presedintele detine un numar limitat de atributii (in cazul constitutiei Frantei si a Romaniei, aceste atributii includ politica externa si politica de aparare) in timp ce guvernul detine restul puterii executive.
Constitutia Romaniei prevede la Art 80 (1) ca presedintele reprezinta statul roman pe plan international. Pe baza acestui text, atat presedintele Basescu cat si presedintele Curtii Constitutionale, care s-a pronuntat printr-o scrisoare la solicitarea presedintelui, considera evident ca presedintele reprezinta statul la sedintele Consiliului European. Admitand ca reprezentarea Romaniei pe plan european este dictata de regulile constitutionale ale reprezentarii pe plan international (desi, din punct de vedere constitutional, pentru statele membre ale UE, ordinea juridica europeana nu este o ordine de drept international), textul constitutional ii da pozitiei presedintelui un puternic suport constitutional – insa unul pur formal. Mai mult, legiferarea in cadrul UE nu apartine Consiliului European, ci Consiliului de Ministri si Parlamentului European. Ca atare, din nou din punct de vedere formal, nu se poate pune problema implementarii deciziilor Consiliului European la nivelul statelor membre, si prin urmare a limitelor puterii presedintelui. Aceste decizii ale Consiliului European sunt fundamentul politic, nu insa si juridic, al actelor legislative ale Uniunii. Aceste acte legislative europene trebuie apoi implementate de catre guvernele statelor membre. Si aceast argument sustine reprezentarea statului roman de catre presedinte.
Contraargumentul premierului Ponta se bazeza pe o perspective functionala, spre deosebire de una pur formala. Astfel, deciziile Consiliului de Ministri se refera la politici ce depasesc competentele constitutionale -si, intr-o coabitare, competentele politice – ale presedintelui. Dat fiind ca presedintele nu va reprezenta la dezbaterile Consiliului punctul de vedere al unui guvern a carui ideologie politica ii este straina, acesta nu poate reprezenta cu adevarat statul roman la negocierile cu parternerii europeni pentru simplul motiv ca textul Constitutiei Romaniei nu ii da nici un instrument pentru a angaja politicile economice si sociale ale statului. Mai mult, reprezentarea statului de catre presedinte intr-o asemenea situatie contribuie la deficitul democratic al Uniunii pentru ca aceasta nu da voce majoritatii politice din Parlamentul Romaniei.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
