De vreo doi ani, mai precis din momentul in care speranta marelui partid de dreapta s-a prabusit odata cu taierea salariilor bugetarilor si majorarea TVA, se tot vorbeste in spatiul public despre "alternativa de dreapta", inspirat si ironic numita de Sebastian Lazaroiu "Alba ca Zapada". Mai sunt cateva zile pana la alegerile locale si Alba ca Zapada a ramas doar pe ecranul televizoarelor si prin niste sali obscure pe unde se strang Mihai Neamtu si adeptii sai, scrie Joness, pe blogul La coltu' strazii.

Traian Basescu a incetat sa imi placa la putin timp dupa ce a devenit presedinte, atunci cand si-a manifestat pentru prima oara dragostea fata de serviciile secrete, si am simtit ostilitate fata de el dupa ce a incercat sa forteze disparitia PNL pentru a captura intregul electorat ce se crede de dreapta pentru partidul sau lipsit de identitate proprie.

La PNL m-a deranjat implicarea in proiectul utopic de demitere a presedintelui din 2007, campania electorala populista de stanga conceputa pe bani grei de Dan Andronic in 2008, si mi-a devenit de-a dreptul imposibil sa ma declar de acord cu ei dupa alianta si marea poveste de dragoste cu Dan Voiculescu si partidul sau proprietate personala.

As fi fost un votant potential de Alba ca Zapada. Daca povestea ei ar fi fost cam asa:

In iunie 2010, dupa esecul politicilor economice ale guvernului Boc materializat in masurile extrem de dure de austeritate si refuzul factorilor decizionali de la Cotroceni si din PDL de a renunta la pilele si incompetentii de la guvernare, o parte dintre "intelectualii PDL" formeaza o platforma (ONG, ce-o fi fost) pentru o alternativa. Puteau fi acolo nume gen Monica Macovei, Cristian Preda, Toader Paleologu, etc.

In cateva luni se putea definitiva infrastructura si iesi in public. Esentiala era desprinderea de Traian Basescu si PDL. Nu trebuia sa fie una ostila, dar trebuia sa fie una clara: "scopurile lui Traian Basescu au fost corecte, insa mijloacele au fost gresite" (am auzit fraza aceasta la Adriana Saftoiu).

Ar fi fost nevoie de cateva luni pentru a convinge ca aceasta desprindere este reala si nu una de forma. Daca ar fi fost convingatori ar fi avut sanse sa atraga si personalitati si votanti PNL nemultumiti de aliantele cu PSD si PC. Dar pentru aceasta renuntarea la Basescu trebuia sa fie cat se poate de limpede si fara ascunzisuri, liberalii si-au incasat-o dur de la locatarul de la Cotroceni si sunt extrem de suspiciosi la posibilele manevre ale acestuia.

In iarna lui 2010 ar fi putut sa apara partidul. Ar fi putut contine personaje respectate sau macar tolerate de simpatizantii ambelor partide mari ce se pretind a fi de dreapta, mergand de la MRU pana la Adriana Saftoiu. In doi ani ar fi avut ceva timp incat sa isi creeze un inceput de structura regionala si devina cunoscut. Mult-hulitul Dan Diaconescu a reusit, de ce n-ar fi reusit niste oameni perceputi drept parte din elita nationala?

Votul uninominal majoritar i-ar fi ajutat. Ar fi putut sa isi trimita oamenii cunoscuti in orasele mari, acolo unde influenta baronilor locali este mai redusa, si sa antreneze tineri in colegiile rurale. Cred ca nu sunt utopic daca spun ca ar fi putut obtine 10-20% din mandate la alegerile locale din toamna, procent cu care ar fi avut un cuvant important de spus in viitorul Parlament.

Aceasta ar fi putut fi povestea de succes. De ce nu s-a intamplat asa? Pai...

Sebastian Lazaroiu vroia doar sa vanda un proiect politic la care sa nu participe, contributorii de pe Hotnews asteptau sa le faca altcineva partidul (de exemplu Monica Macovei), Traian Basescu cu Miscarea lui Populara vroia sa ii adaposteasca si pe alde Boc si Udrea sub fusta Albei ca Zapada, Neamtu vroia sa se arate pe el insusi si pe nimeni altcineva, Baconschi vroia sa stea cu fundul in vreo 2-3 luntri odata (fundatie, PDL si ce-o mai fi), MRU vroia sa il numeasca cineva presedinte, ca el doar numit poate, s.a.m.d. Iar PNL-istii tac constienti ca nu pot castiga cu argumente doctrinare si etice contra succeselor concrete fara precedent din 90 incoace pe care le obtine pentru PNL real-politikul lui Crin Antonescu, succese posibile (mai ales) datorita prestatiei jalnice a adversarilor.

Probabil cauza comuna este ca ideea a pornit de la oameni apropiati lui Traian Basescu ce au ajuns in functii de vizibilitate publica doar pentru ca i-a placut acestuia de ei. Deocamdata toti par a fi complet incapabili de a crea ceva cu ecou politic dincolo de tutela presedintelui, lucru oarecum normal pentru niste persoane dispuse sa accepte atata timp autoritatea schimbatoare si uneori brutala a respectivului. Acum este prea tarziu, tot ce mai poate fi Alba ca Zapada este o tentativa de umbrela care sa mai atenueze dezastrul electoral ce se prefigureaza pentru PDL, umbrela ce va esua probabil la fel de rau precum aliantele judetene de la alegerile locale.

Comenteaza pe blogul La coltu' strazii.