Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Doomsday şi analizele despre Orientul Mijlociu

de Theophyle     Contributors.ro
Duminică, 26 februarie 2012, 18:52 Actualitate | Opinii


Politeia
Foto: Politeia
Am asistat (pasiv) la o discutie dintre amicii mei pe FB. Dintr-o parte – o atitudine hilara despre potentialul militar pe care il are sau nu il are Israel-ul, insotit de o atitudine aproape pro-iraniana  si “contra” unora care anulau aceasta parere cu argumente mai mult sau mai putin fezabile.

Desi am scris destule analize despre Orientul Mijlociu, care din nefericire se indreapta cu pasi mult prea grabiti  spre un conflict inevitabil, nu mi-am permis sa fac o adevarata analiza tactica si strategica despre acest conflict probabil, tocmai pentru ca la ora actuala cine crede ca poate anticipa miscarile adversarilor in general sau ale Israelului in particular greseste amarnic. Intr-un fel sau altul am gasit si motivatia sa o fac – acel dialog aproape copilaresc de pro si contra in fata unei tragedii de proportii care ne poate cuprinde si pe noi. Deci, foarte pe scurt pentru a cruta cititorul de inca o analiza lunga si plictisitoare pe acest subiect.


1. Israelul are o armata (populara) bazata pe o forta regulata de doua sute de mii de soldati la termen. Serviciul militar este obligatoriu in Israel pentru femei si barbati de la varsta de 18 ani, dupa terminarea liceului. Grosul armatei este constituit din rezervisti (miluim). Numarul acestora este de obicei secret. Conform unelor date semi-oficiale, in cazul unui razboi care necesita mobilizarea totala, Israelul poate dispune de o armata de 700-800 de mii de soldati.
2.
Strategia militara a Israelului este bazata pe faptul ca armata regulata (la termen) poate tine piept oricarui pericol timp de 6 zile. In aceasta perioada toata armata de rezerva poate fi echipata si poate ajunge pe front. Aviatia isreliana are ca prim obiectiv protejarea drumurilor de deplasare a fortelor mobilizate si protejarea centrelor civile. Doua lucruri pe care le-a indeplinit cu succes in conflagratiile mai mari sau mai mici din istoria acestei tari, uneori cu pretul apropiat de decimare (vezi Razboiul din Octombrie 1973 – Yom Kippur)
3.
Israelul beneficiaza de echipamentul cel mai sofisticat din lume in ceea ce priveste blindatele (tancurile Merkava) si aviatie (avioane de prima linie F-xx) cu o avionica net superioara chiar in comparatie cu cea a Statelor Unite.
4.
Israelul beneficiaza de C3I (Command, Control, Communications, Computers, Combat systems and Intelligence) – cel mai avansat in regiune, care dupa parerea mea este mai avansat decat cel al NATO (cu sau fara americani).
5.
Fortele navale ale Israelului au avut intotdeauna un rol defensiv – apararea si protejarea coastelor si ale traficului marin. Incepand cu anul 1999, Israelul a dezvoltat “optiunea celei de a doua lovituri,” cu ajutorul unei flote de super-submarine construite in Germania. Anul acesta, flota va fi compusa din 5 submarine dintre cel mai avansate din lume, cu un potential de lansare a unor rachete balistice cu incarcatura conventionala sau nucleara. Aceste submarine sunt de fapt armamentul dooms-day al Israelului si pot anihila fara nici o indoiala orice agresor care a lovit primul Israelul producand daune insuportabile.
6. Probleme strategice:
(a) Israelul nu poate duce razboaie de durata (uzura) pe termen lung, avand in vedere ca majoritatea rezervistilor isi intrerup activitatile civile si paralizeaza economia nationala; (b) Israelul nu are adancime strategica, retragerea sau purtarea unui razboi pe teritoriul propriu este imposibila; (c) toate razboaiele in care Israelul a avut intaietatea declansarii actiunilor militare s-au terminat rapid si fara multe victime, lucru care nu s-a intamplat cand Israelul a asteptat sa fie atacat; (d) Israelul nu-si poate permite pierderi umane la nivelul zecilor de mii;  (e) Israelul trebuie sa lupte, asa cum s-a intamplat in trecut pe mai multe fronturi, de asta data mult mai complicate, avand in vedere ca aceste fronturi implica populatia civila din Israel, Palestina si Liban.
7.
Probleme geopolitice: (a) Administratia Obama este departe de a fi simpatetica Israelului. Un nou mandat pentru Obama va insemna multa presiune asupra Israelului; (b) actualul regim a destabilizat Orientul Mijlociu, punand sub semn de intrebare Tratate de Pace  (de fact pacturi de neagresiune) intre tarile arabe si Israel;   (c) Israelul nu se bucura de sprijin diplomatic de la nici o putere din lume, singurii fiind pana astazi numai americanii; (d) dupa “Primavara Araba”, Orientul Mijlociu arata mult mai dificil pentru Israel si mult mai extremist decat a fost in 2010; (e) o initiativa militara fara  concursul Satatelor Unite in an electoral in SUA nu va fi privita cu simpatie si nici acceptata la Washington.

Iran:

1. Iranul este o tara imposibil de cucerit. Avand in vedere relieful geografic, operatiuniile terestre de lunga durata pe teritoriul Iranian sunt aproape imposibile;
2.
Iranul nu a declansat niciodata un razboi direct, atacand intotdeauna cu ajutorul unor proxi si prin atacuri subversive;
3.
Iranul are o armata  regulata (in termen) de aproximativ 550 de mii de soldati si o armata compusa din rezervisti de aproximativ 650 de mii de soldati. Armata iraniana este prost echipata si prost antrenata in afara unor corpuri de elita numite “Gardienii Revolutiei Islamice” (Sepah e Pasdaran), formata din 125 de mii de soldati compusa din 34 de divizii (unele surse vorbesc numai de 31 de divizii, una pentru fiecare din teritoriile in care este impartit Iranul, Teheranul avand 2 divizii) . Din punct de vedere militar, aceste unitati sunt organizate in 20 de divizii de infanterie mecanizata, 4 brigazi independente, care poseda si capabilitati de blindate grele, o brigada de aviatie si unitati “aero-spatiale” inarmate cu rachete, inclusiv rachete balistice);
4.
O alta unitate  care face parte din Pasdaran este Unitatea Quds (Ierusalim). Cam 300 de soldati, care se ocupa cu activitatile cvasi-teroriste in afara Iranului in toata lumea. Statele Unite si UE considera aceasta unitate ca terorista.
5.
In sfarsit, Ansar-ol-Mahdi Corps este o unitate de “paza si protectie” a demnitarilor iranieni, dar si ale activitatilor considerate strategice (nucleare). Probabil de cateva mii de oameni;
6.
Echipamentul militar al Iranului este invechit si in majoritatea lui produs in Iran pe baza unor licente primite in timp din Rusia (URSS), China, Nord-Coreea si Pakistan. Aviatia iraniana este inca bazata pe avioane de tip F-4 Phantom II si F-14 Tomcat, primite de la americani inca pe timpul Sahului si avioane HESA Saeqeh, de constructie proprie pe platforma buclucasului F-5 Tiger II. Iranul poseda si 3 submarine diesel de tip Kilo, de provenienta ruseasca si doua submarine din constructie proprie. Corpul de blindate iranian este inzestrat cu tancuri Zulfiqar, productie proprie – de fapt un hibrid intre T-72 rusesc si M48 si M6 american. Nimeni nu stie cate tancuri de acest gen au fost construite de facto. Majoritatea tancurilor iraniene sunt T-64 si T-72 rusesti si cateva ramasite americane si britanice  de pe timpul Sahului – M47 Patton si M60A1. Toate la un nivel de armament sub nivelul armatelor sofisticate;
7.
Iranul a incercat sa ajunga la un echilibru strategic cu Israel cu ajutorul a trei vectori principali: (a) Anularea superioritatii militare israeliene prin crearea amenintarilor balistice si probabil in viitorul apropiat, nucleare; (b) Crearea unor amenintari imediate asupra centrelor civile prin inarmarea, antrenarea si finantarea unor proxi de genul Hamas si in special Hizbullah; (c) activitati subversive la nivel local si mondial asupra unor obiective israeliene;
8.  Probleme strategice:
(a) Iranul este un stat teocratic, cu tot ceea ce deriva din asta; (b) Iranul a pierdut o generatie in razboiul cu Irak si cu emigratia masiva dupa caderea Sahului; (c) Iranul are inamici  puternici in regiune – Arabia Saudita, Turcia si Israelul. Inamici pe care ii forteaza sa se alieze; (d) Iranul nu are potentialul militar pentru a castiga un razboi impotriva unei aliante, chiar daca SUA nu va participa activ la o asemenea alianta; (e) Iranul este vulnerabil in Siria si Liban. Caderea regimului lui Assad va intrerupe legatura directa cu acolitii directi in Liban si Palestina.
9. Probleme geopolitice:
(a) Aliatii politici si militari ai Iranului au interes intr-un conflict deschis sau un razboi rece in regiune , bineinteles fiecare din alta cauza; (b) Iranul are un “cont deschis” in Statele Unite indiferent de administratia Prezidentiala actuala sau viitoare; (c) din punct de vedere politic si militar, Iranul se afla intr-o situatie de no-win; (d) Iranul este predispus la un conflict religios pe care nu poate sa-l castige.


Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro










Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















1691 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by