Traian Băsescu nu se dezminte. Pare să fi găsit cea mai bună soluție pentru funcția de premier, dintre puținele care-i stăteau la îndemână.
Alura de intelectual rasat, cu studii la Londra, vârsta de 42 de ani, cu state de serviciu importante in Ministerul de Externe și Serviciul de Informații Externe, la curent cu toate contactele externe ale României, toate acestea îl recomandă pentru desemnarea primită. Mai puțin pregătirea economică, necesară în această perioadă.
Miza importantă rămâne lupta împotriva corupției, declientelizarea administrației centrale, reprofesionalizarea funcțiilor importante din ministere și agenții.
Și dacă partidele din coaliție nu-i permit această curățenie și îl obligă să joace cum îi vor cânta miniștri puși de partide?
Aceasta este adevărata miză. Ce marjă de manevră are.
Nu cred că este naiv să se lase jucat pe degete de miniștri, pe rol de marionetă. Bănuiesc că a pus condiții, înainte de a accepta. Nici că nu s-a gândit la instrumentele pe care le va folosi. În primul rând influența președintelui Băsescu. Și faptul că nu este „legat” prin interese oculte de amici politici din vreun partid. Cărora să le dea socoteală de ce face și drege la guvern.
Legea spune ca premierul are drept de veto la orice propunere a miniștrilor. Să numească sau destituie secretari de stat. Dacă apare opoziția partidelor care i-au propus, poate scoate foarte bine în față motivele reale, dacă ele sunt legate de corupție sau incompetență.
Partidele au și ele arma lor. Moțiunea de cenzură prin care să trântească guvernul. Depinde însă de motiv. Mihai Răzvan Ungureanu este un foarte bun comunicator, va ști să explice imediat motivele reale ale unei astfel de acțiuni împotriva sa. Intrebarea este, își pot permite partidele, în an electoral, o dezavuare masivă, venită din partea președintelui și a premierului? Își pot permite, dar cu costuri electorale uriașe. Pe care nu cred că le pot suporta.
Legăturile externe ale lui Mihai Răzvan Ungureanu, în special cu America și NATO sunt extrem de utile într-un context internațional extrem de complicat. Accesul la finanțele internaționale este decisiv pentru o țară care trăiește, din păcate, din împrumuturi. Noul premier ar putea avea mai multă credibilitate în ochii instituțiilor și băncilor creditoare.
Reacția opoziției, deși previzibilă, a fost mai ridicolă ca de obicei. Crin Antonescu spune că o majoritate zdrobitoare a populației vrea alegeri anticipate. Cum o fi făcut socoteala? Că prin piețe au ieșit mii de oameni. Să-i înmulțim cu 10, sunt sute de mii. Din 19 milioane, ce procent gasim? Pe mine, în mod sigur, nu m-a întrebat nimeni ce vreau.
Mai spune Crin Antonescu că actuala coaliție este toxică. Dar USL? Cine garantează că nu este la fel, sau mai toxică? Cum se măsoară toxicitatea asta? Că din gură e ușor să taxezi de toxicitate pe unii și pe alții.
Situarea opoziției, în afara jocului democratic parlamentar, s-ar putea întoarce împotriva ei la alegeri, s-o facă să regrete amarnic ce face acum. Iar timpul nu poate fi dat înapoi.
Jocul democratic spune că majoritatea parlamentară decide, ia decizii. Opoziția trebuie să aștepte să câștige alegerile, dacă le va câștiga și atunci își va impune deciziile, prin vot parlamentar. Altă cale nu există. Greva parlamentară a opoziției, pe banii contribuabililor, cu avantajele logisticii parlamentare, se va întoarce ca un bumerang împotriva ei, în campania electorală.
Decisivă va fi poziția PDL. Are varianta să fie de acord cu un guvern curat, declientelizat, cu oameni competenți, care să răspundă la comanda premierului, nu a partidului. Să renunțe la culegerea banilor pentru partid din contracte cu statul, iar Emil Boc să se ocupe de curățenia în partid, altfel decât până acum.
Sau, să-l trântească pe Mihai Răzvan Ungureanu, prin moțiune de cenzură, dacă nu-i mai lasă să fure. Să asculte în continuare de baronii locali, care aduc bani și voturi, și care l-au calificat pe ministrul Funeriu, (Ioan Oltean), drept cel mai hulit ministru, pentru că face reformă în educație.
Există șanse ca PDL să înțeleagă, în al 12-lea ceas, ce riscă dacă se dă în continuare în stambă, pe mâna baronilor. Acum, când electoratul este cu ochii pe ei, și soarta alegerilor se decide în câteva luni.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
