“Din cind in cind cite un proiectil face sa zangane scuturile din Perspex sau loveste una dintre masini, in uralele unuia sau altuia dintre grupuri. Barbati cu fetele acoperite de fulare in culorile cluburilor de fotbal se apropie periodic de linia scutierilor, iar citiva mai curajosi sau mai beti lovesc cu pumnii sau dau cite un sut in scuturi spre incintarea spectatorilor. […] unul mai atletic isi ia avint si se arunca cu amindoua picioarele in scuturi […]
Deodata un […] autobuz isi face aparitia la 200 de metri in susul drumului. […] o multime de oameni se distinge in departare, apropiindu-se de el; par ca se sfatuiesc. Brusc, un barbat o ia la fuga, o flacara slaba licarindu-i in mina, si se urca la bord. Strafulgerarea unui cocktail Molotov lumineaza noaptea, iar autobuzul ia foc. […]
Acesta incetineste treptat apoi se opreste lovindu-se de un stilp de iluminat la vreo 20 de metri de pozitia noastra. Se dau ordine si un sir de scutieri avanseaza pina dincolo de masina in flacari, iar un soldat cu un extinctor urca in autobuz. Intunericul revine. O grindina de pietre si de sticle se abate asupra noastra in timp ce ne retragem catre masinile de interventie.
‘Distractia’ continua pina pe la doua noaptea, cind violentele se opresc. Oamenii s-au retras deja la casele lor si strazile redevin linistite.
[…] toti au inteles ca atunci cind se stringe o gloata de oameni, bunul simt dispare in neant […] oameni porniti pe distrugeri, multi dintre ei neavind habar de ce, dar supunindu-se pornirilor violente ale multimii.”[1]
Bucuresti 2012? Nu; autorul, colonelul britanic Tim Collins[2], descrie o seara “obisnuita” pe strazile din Belfast, in vara lui 2001. O diferenta de 10 ani in timp si de 3.500 km in spatiu, dar imaginile sint in mare intersanjabile. Belfast sau Bucuresti, nu conteaza; o revolta populara arata la fel la Paris sau la Bagdad, la Washington sau la Bombay.
Caracteristici? O stare reala, dar confuza, de nemultumire. Un pretext declansator. Placerea de a-i injura “pe astia”; injuraturile ca liant social. Violenta verbala si/sau fizica, distractiva, catartica, prilej de a-ti dovedi “barbatia”. Final incert.
Bucuresti 2012. Juni revolutionari “anticapitalisti” si “antiglobalizare” schimbind mesaje pe Facebook de pe iPhone-urile mult dorite, insensibili la ironia situatiei; angajati la stat ofticati pe taierea salariilor, dar refuzind sa ia in discutie alternativa – concedierile in masa; “ultrasi” incintati ca pot sa se bata cu jandarmii si in afara stadioanelor. Daca mai prindem in ecuatie si coditele bagate de diferite partide mai mult sau mai putin parlamentare, capatam deja o imagine mult mai clara.
Nu-mi propun acum nici sa discut despre erorile de comunicare monumentale facute de presedinte si de guvern si nici despre actiunile penibile ale opozitiei care, incapabila de a prezenta o alternativa coerenta si rationala la actuala putere tot incearca mini lovituri de stat. Toate acestea sint mai degraba consecinte decit cauze, consecintele nivelului de cultura politica a populatiei.
Cum e turcu’ si pistolu’…
Daca treci peste “Jos Basescu!”, urmatoarea “idee” vehiculata de demonstranti s-ar putea rezuma cam asa: Ne-am saturat de politicieni, toti sint o apa si-un pamint, toti sint hoti!
Simplu, nu? Jos Basescu, toti e hoti! OK, am inteles, dar nu pot sa nu ma intreb, pe cine punem in loc daca toti e hoti?
Din pacate, aceasta atitudine de respingere in bloc a clasei politice este raspindita la nivelul societatii, nu este doar apanajul citorva sute de “indignati”. Rezultatul se vede in participarea scazuta la vot (N-am cu cine sa votez ca toti sint la fel), in dezinteresul elevilor si studentilor fata de “politica”, in apatia populatiei. Nu este un fenomen nou, iar calitatea execrabila a presei, coruptia endemica sau nivelul scazut de educatie al oamenilor au fost rind pe rind incriminate.
Da, e adevarat, toate acestea isi au contributia lor, dar responsabilitatea individului unde este? De acord, imbecilitatile repetate non-stop pe anumite canale de stiri nu sint de natura a incuraja o dezbatere rationala, dar nu e nimeni obligat sa le asculte! Nu vine nici un redactor, nu vine nici un “mogul” sa-ti decupleze creierul; tu esti singurul care decizi daca sa-l pui sa nu in stand by… Use it or loose it!
Te-ai saturat de un om politic? E corupt? Du-te la vot sa incerci sa-l schimbi, nu sta acasa plingindu-te. Oricum, politicianul in cauza nu a ajuns in functie tras de urechi de doua porumbite albe, a ajuns acolo in urma unor alegeri, iar responsabilitatea o poarta alegatorii, nu Iliescu, Constantinescu sau Basescu.
Nu-ti plac legile? Ti se par nedrepte / absurde / imbecile? Nu sta acasa plingindu-te, incearca sa le imbunatatesti, exista mecanismele necesare. Nu e deloc usor si e nevoie de foarte multa munca, poate fi frustrant si niciodata nu vei obtine exact ce ti-ai dori, dar se poate! O stiu din proprie experienta[3].
In cazul protestelor actuale, principalul strigat de lupta a fost “Salvati SMURD-u! Aparati-l pe Arafat!” Citi dintre “indignati” au citit proiectul legii sanatatii? Nicaieri nu se face referire la asa ceva! Citi dintre cei care se declara nemultumiti de activitatea politicienilor au incercat sa duca la bun sfirsit un proiect pentru grupul din care fac parte? Citi participa macar la sedintele de bloc?
Sintem mintiti!. Sintem manipulati! Sintem furati! Ni se da! / Nu ni se da! Totul la diateza pasiva… Responsabilitatea personala unde este?
“Jos dictatorul! Jos Guvernul!”… Este actuala guvernare corupta? Da. Este administratia plina de functionari incompetenti? Da. Invatamintul si sanatatea sint neperformante? Da. Lista plingerilor ar putea continua. Si atunci sa nu strigi “Jos Guvernul!” ? Pai hai sa vedem.
Coruptia? Nu este o noutate, dar pentru prima oara in ultimii 22 de ani procurorii au un oarecare grad de libertate; ati mai auzit pina acum de arestari pe banda rulanta dintre membrii partidului aflat la putere?
Functionarii incompetenti? Nu sint o inventie a PD-L-ului, dar legi precum cea a educatiei sau a sanatatii (recent avortata in urma protestelor) creeaza premizele inlaturarii lor din sistem.
Invatamint prost si fabrici de diplome? Sa reamintesc ca Bacalaureatul de anul trecut a fost primul, cit de cit corect, dupa citeva zeci de ani?[4]
Sa aducem in discutie situatia economica? Nu este nemaipomenit de buna, dar putea sa fie semnificativ mai proasta. E suficient sa ne uitam la ce se intimpla in Spania, Ungaria sau Grecia. La noi PIB-ul este in crestere[5], inflatia in scadere semnificativa[6], exporturile duduie[7]. Piata muncii a inceput sa se imbunatateasca; in IT am simtit primele semne pozitive chiar de la sfirsitul lui 2010 – presiune in crestere pe salarii, fluctuatie ridicata de personal, agentii de recrutare iesite la vinatoare. De fapt, principala spaima a USL o constituie revirimentul economic; acesta este si motivul pentru care incearca cu disperare sa obtina alegeri anticipate. Timpul lucreaza in avantajul PD-L-ului; cu exceptia cazului unui nou puseu de criza la nivel mondial, pina la viitoarele alegeri cresterea economica va fi resimtita la nivelul majoritatii populatiei, iar Cavalerii Flamei Mov vor fi nevoiti sa mai stea inca cel putin patru ani pe bara.
Una peste alta ne aflam in fata unui paradox interesant. Ne plingem de coruptie, dar n-am auzit sa vina mii de oameni din tara cu autocarele ca sa o sprijine pe Monica Macovei[8], in schimb am auzit de primari corupti realesi cu peste 70% din voturi[9].
Ii injuram pe cei care ne-au scos din criza economica, dar ii ridicam in slavi pe post de “salvatori ai natiunii” pe cei care au determinat dezastrul bugetar din 2008[10] cu concursul direct al unor lideri sindicali iresponsabili[11].
Deplingem salariile ridicol de mici ale profesorilor sau medicilor, dar refuzam sa achitam taxele necesare platii acestora. Sa reamintim ca in Romania proportia veniturile bugetare in PIB este cea mai mica dintre toate statele din Uniune[12] – cu ce bani sa fie crescute salariile din invatamint si sanatate daca nimeni nu vrea sa contribuie?
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
