Clasificarea editurilor din România este a doua ca importanță după clasificarea universităților din România și este strâns legată de aceasta întrucât conform noii legislații promovarea cadrelor diactice universitare și a cercetătorilor se face în funcție de cărțile și articolele publicate doar la edituri, respectiv în reviste recunoscute CNCS. De aceea nu aș vrea să părăsesc subiectul abordat cu două zile în urmă fără să expun în încheiere rezultatele unei analize riguroase a rezultatelor acreditării efectuate de către CNCS. Simt nevoia să apelez, împotriva formației mele umaniste, la reprezentări grafice ale acestor rezultate, pe deoparte pentru că ne aflăm pe terenul măsurătorilor riguroase ale scientometriei, pe de altă parte pentru că unei abordări literare a chestiunii i s-ar putea răspunde – cum i s-a și răspuns de altfel – într-un stil exclusiv metaforic. Cum vremurile ce ne sunt date să le trăim ne învață că cifrele vorbesc, să lăsăm deci cifrele să vorbească. În felul acesta vom reuși poate să obținem și o vorbire la obiect.
Rezumând ideile expuse cu ocazia precedentelor mele intervenții, voi spune doar atât: clasificarea CNCS deși folosește trei categorii („A”, „B” și „C”) se poate reduce doar la primele două (întrucât doar acestea sunt recunoscute de către MECTS în metodologia de acordare a titlurilor universitare). Dat fiind că pe de o parte metodologia MECTS nu face nici o discriminare între cărțile editate la o editură A și cărțile editate la o editură cotată B, acestea obținând același punctaj, iar pe de altă parte dat fiind că numai două edituri au fost cotate A (Humanitas și Polirom), fiecare din ele doar la un singur domeniu, nu am mai ținut cont de această diferență. Așadar, am luat ca obiect al clasificărilor următoare exclusiv editurile clasificate de către CNCS „A” sau „B” (am explicat deja de ce nu și cele clasificate „C”), fără însă a mai indica – în cele două cazuri mai sus-aminte – calificativul A. Editurile cotate „A” sau „B” vor fi tratate în mod egal ca fiind singurele edituri acreditate CNCS. Acestea, în număr de 28, sunt singurele edituri recunoscute de către CNCS pentru anul 2012. Spre comparație, să amintim că în anul 2011 numărul editurilor evaluate și recunoscute de către CNCSIS (fostul organism de evaluare) era de peste 200.
Clasificarea editurilor în funcție de numărul de domenii acreditate: Cele mai tari edituri din România – Editura Universității Al. I. Cuza din Iași și Editura Universității din Cluj
O editură poate fi acreditată pe mai multe domenii (în total sunt 10). În funcție de numărul de domenii pe care o editură a reușit să și-l acrediteze la CNCS, avem următoarea situație:
Pe primul loc se situează, surpriză (plăcută, în ce mă privește, dar nu mai puțin surprinzătoare) Editura Universității Al. I. Cuza din Iași. Aceasta, sub conducerea prof. univ. dr. Andrei Corbea Hoisie, a reușit să acrediteze CNCS opt domenii distincte dintr-un maxim de zece. Cea mai puternică editură din România este deci din acest punct de vedere Editura Universității Al. I. Cuza din Iași. Pe locul al doilea se situează, cu numai un domeniu acreditat în minus, Editura Presa Universitară Clujeană (cu șapte domenii acreditate). Mult mai rău stau, se pare, edituri foarte cunoscute precum Humanitas sau Institutul European (cu 4 domenii acreditate) si Polirom (cu trei). Pe următorul loc se clasează edituri precum Cetatea de Scaun dinTârgoviște, Editura Risoprint din Cluj, Editura Mega tot din Cluj, Casa Cărții de Știință tot din Cluj, Editura Eikon tot din Cluj, Editura Universitaria din Craiova, Editura Astra Museum din Sibiu, Editura Univers Enciclopedic Gold din București. Urmează, mai modeste, cu un singur domeniu, un număr de 15 edituri. Dar cel mai bine se poate vedea situația într-un tabel, așa cum am promis:
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
