Problema cu fiscalitatea din România nu este legată doar de nivelul sufocant al acesteia (după estimările mele prezentate într-un alt articol statul confiscă prin impozite circa 80% din veniturile noastre) ci și de hățișul complicat de impozite și taxe care sunt colectate de un aparat birocratic foarte costisitor și foarte rezistent la schimbare și nou (conform precizărilor de pe site-ul Guvernului s-a reușit până acum o consolidare fiscală prin comasarea / anularea unui număr de 237 de taxe din 491 existente, ceea ce înseamnă că 254 de taxe au rămas încă în picioare). Pe lângă problema legată de costurile infernale generate de acest aparat administrativ însărcinat cu colectarea acestor taxe, avem de a face și cu faptul că cea mai mare parte din veniturile încasate de stat din taxe și impozite (circa 92%) provine de la un număr de 3 – 4 taxe. Capacitatea statului redusă de a colecta aceste taxe provine și din numărul variat al acestora care se regăsește și într-un hățiș aferent de legislație fiscală, norme de aplicare a legilor etc. Controlul statului pe un număr atât de mare de taxe este și el foarte greoi. Statul transferă pe nedrept cea mai mare parte a costului birocratic al acestor taxe pe spinarea contribuabilului folosind un principiu simplu: dacă nu știai că trebuie să plătești o taxă sau alta sau să declari o taxă într-un anumit mod e vina ta că nu te-ai informat corect și nu ai găsit informația în acest labirint de legislație fiscală.
Până să ajungem la discuții de genul dacă taxa pe venit trebuie să fie progresivă sau în cotă unică sau până să ne dumirim dacă trebuie să păstrăm taxa unică pe profit și pe cea pe venit să o transformăm într-una progresivă cred că cel mai urgent trebuie rezolvată o consolidare masivă a acestor taxe care pot fi restructurate în următoarele cinci taxe să le spunem obligatorii:
Taxa pe profit: menținută în cotă unică (având în vedere concurența fiscală pe care ne-o fac țările din jur care deja au cote pe profit în cotă unică mult mai mică decât a noastră). Această taxă va fi aplicată oricăror forme de profit din economie obținut de o entitate privată și distribuit ca dividende.
Taxa pe valoare adăugată sau pe consum: se va aplica la facturarea oricăror produse în momentul vânzării acestora. Este o taxă care va fi plătită ca și până acum în integralitatea sa de consumatorul final și crește proporțional cu valoarea adăugată până la momentul consumului final.
Taxa pe venit: se va aplica pe tot ceea ce înseamnă venit din muncă (salarii) și va fi similară taxei pe profit. În această taxă se va percepe un procent și pentru serviciile medicale minimale (cele cu caracter social). Ajutorul de șomaj va fi transferat în totalitate în privat spre sistemul de asigurări care pot să vândă o astfel de poliță contra cost (angajatul va fi liber să opteze pentru acest serviciu dacă va dori să beneficieze de un ajutor de șomaj temporar, dacă nu va putea să își facă singur un fond pentru probleme de urgență). Accidentele de muncă pot să devină și ele obiectul unei asigurări private pe care angajatul o poate încheia sau nu, depinde cât de riscant este domeniul în care activează. Problema sensibilă care rămâne în fiscalizarea actuală a muncii este contribuția la fondul public de pensii (cea mai consistentă) și care ar trebui și ea exclusă pentru că de fapt angajatul (salariatul) nu plătește pentru pensia sa ci pentru pensia celor care acum sunt la pensie, fără a avea o garanție că alții la rândul lor mai târziu vor fi dispuși să plătească pentru această pensie (vă recomand pentru mai multe detalii pe această chestiune următorul articol care arată cât de puțin ne dă înapoi statul din contribuțiile noastre la fondul public de pensii – citește aici; aici și aici). Pentru cei care cred în virtuțiile actuale ale sistemului public de pensii putem să facem o taxă opțională și cei care doresc pot opta să continue să cotizeze la sistemul public de pensii actual.
Acciza: va taxa acele produse considerate ”de lux” sau considerate viciu pentru societate generând probleme specifice. În acciza pe combustibil se poate include taxa de drum percepută acum separat. Această taxă de drum poate fi semnificativ diminuată prin
Taxa pe proprietate: va taxa orice formă de proprietate de tipul teren, clădire fără a exista o progresivitate în acest sens (a doua proprietate să fie taxată semnificativ mai mult).
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
