Pe vremea cand Mircea Diaconu nu era actor politic ci doar actor, si chiar unul foarte talentat, nu se prea obisnuia sa critici presedintele tarii la televizor. Existau cel mult aluzii voalate in scheciuri care reuseau sa insele vigilenta cenzurii comuniste. Unii dintre noi au uitat prea repede aceste timpuri, altii nu le-au trait si nu pot folosi comparatiile pentru a constientiza sansa pe care o au de-a trai intr-o societate democratica.
Revenind insa la scheciurile din acea perioada, unul dintre preferatele mele este cel intitulat “Fabula” in care tanarul de atunci Mircea Diaconu - alias Mateias - ii da replica inegalabilului Toma Caragiu. Mateias, este convocat in biroul sefului ca sa dea explicatii despre o fabula scrisa la gazeta de perete, in care este vorba de un elefant, sef de intreprindere, pe care “un bursuc cu parul rar, de la centrul financiar” ar vrea sa-l dea jos.
“Elefantul” Toma Caragiu tare ar vrea sa afle identitatea acestui “bursuc” care “… arunca bomba, ca sa-mi cada mie trompa”. Daca ati vazut scheciul respectiv, nu se poate sa nu va amintiti de replica savuroasa a “elefantului” adresata lui Mateias :
“Pai bine mai maestre, de ce n-ai scris si dumneata o fabula mai clara, ca “Boul si Vitelul”, stiam cine e boul, stiam cine e vitelul …”
Intre sceneta respectiva, si scena politica pe care evolueaza astazi Mircea Diaconu, se pot gasi unele asemanari.
Va las sa ghiciti cine este elefantul inspre care multi dintre protagonisti arunca bomba ca sa-l faca sa-si piarda trompa. Daca n-ati gasit inca, va sfatuiesc sa urmariti Realitatea TV; ploua cu bombe mediatice in aceasta perioada. Cat despre bursuci, sunt si ei usor de identificat, fiindca dupa cum bine indica fabula, activeaza in diverse centre financiare unde umbla cu fitiluri in scopul mai sus mentionat.
Dinu Patriciu are parul rar, Dan Voiculescu asijderea. Sorin Ovidiu Vantu n-are parul rar, dar in rest isi joaca si el foarte bine rolul.
Odata personajele identificate, fabula noastra politica s-ar putea sa vi se para lipsita de haz si oarecum previzibila. Ascultati totusi continuarea. Daca peste cateva zile bursucii vor reusi sa arunce bomba care sa-i faca zob elefantului trompa, povestea va lua o turnura neasteptata.
Eu cred ca in acel moment in fabula isi va face aparitia un bou. Dupa cum spune rima corespunzatoare noii situatii :
“Un bou in post mare ? Drept cam ciudat vine,
Dar asta se-ntampla in oricare loc
Decat multa minte, stiu ca e mai bine,
Sa ai totdeauna un dram de noroc. "
La intrebarea “cine e boul ?” raspunsul nu este insa asa de simplu de dat. Am fi tentati sa raspundem Mircea Geoana, deoarece acesta vizeaza postul cel mare si are o anumita reputatie. Si intr-adevar, in momentul initial al situatiei ipotetice in care ajunge presedinte, rolul ar fi pentru el. Am explicat in articolul precedent de ce : puterea principala a presedintelui este de-a numi primul ministru ; or dl. Geoana tocmai a acceptat numirea partidului perdant plus alte concesii (modificarea programului de exemplu) care il fac pe seful liberal Antonescu sa se considere “in pozitie de forta”. Dar poate ca dl. Geoana vizeaza exclusiv fotoliul prezidential si atunci strategia sa e justa. Doar ca in acest caz cei care-l mana in lupta, colegii sai de partid, ii vor prelua calificativul, ca actori in rol secundar in viitoarea guvernare. E limpede ca acest rol nu va fi pe placul celor din PSD, si in mod foarte probabil nici pe cel al dlui Geoana. Si atunci, probabil ca vor incerca sa-l inlature pe Johannis, dupa cum explica Doc in articolul trecut. Doar ca regulile noastre constitutionale complica foarte mult aceasta trebusoara. Pentru inlaturarea primului ministru este nevoie de o majoritate parlamentara pe care PSD nu o are. Daca ea nu poate fi obtinuta cu PNL-ul, asocierea cu PDL-ul este extrem de improbabila avand in vedere ca acesta din urma, in caz de sciziune intre PNL si PSD, ar avea mai degraba interesul sa formeze o majoritate anti-prezidentiala decat sa dea toate parghiile puterii pe mana partidului rival. De altfel, aceasta linie de atac anti-PNL ar putea fi extrem de riscanta pentru PSD care ar putea sa se vada cu ministrii demisi si cu un guvern minoritar liberal dupa modelul Tariceanu II.
In schimb, s-ar putea ca PSD sa incerce mai degraba sa-l atraga pe Johannis in randurile sale pentru a forma o majoritate -ce-i drept fragila- cu minoritatile nationale. Daca un astfel de proiect va reusi, rolul boului i s-ar potrivi foarte bine lui Crin Antonescu. In fine, nu putem exclude situatia in care PSD l-ar inlatura pe Klaus Johannis chiar cu sprijinul PNL, pentru a forma un guvern numai cu membri ai partidelor respective. Sau, si mai probabil, posibilitatea de-a-i impune inca de la numire niste conditii de formare si functionare a guvernului inacceptabile pentru el. Caz in care, cel care va spune ”ce bou am fost !”, va fi dl. Johannis insusi.
Citeste articolul si pe blogul lui Doc
