Iranul, sufocat de scaderea drastica a pretului la petrol si izolat politic, asteapta dialog de la Obama. Campania electorala din SUA a fost pe larg prezentata si comentata in media iraniana, mai ales pe blogguri si in ziare. McCain este pentru iranieni omul care a cantat, la un miting in SUA, despre bombardarea Iranului iar Obama este simbolul unei politici a dialogului.

In Iran inca nu s-au stins dezbaterile despre posibila deschidere a unei reprezentante de interese a SUA la Teheran. Campania electorala din SUA a fost pe larg prezentata si comentata in media iraniana, mai ales pe blogguri si in ziare. McCain este pentru iranieni omul care a cantat, la un miting in SUA, despre bombardarea Iranului iar Obama este simbolul unei politici a dialogului.

„Am facut noapte alba, exact ca tine, am urmarit rezultatele preliminarii, am adunat colegii electorale, am numarat voturi”, mi-a scris Shirin, o jurnalista de la ziarul reformist Sharq (Orient). Iranul insusi este inainte de alegeri, programate pentru iunie 2009.

Cercurile intelectuale spera la o schimbare si in SUA si in Iran, un democrat la Casa Alba si un moderat la Teheran, care sa dezghete, cat de cat, relatia blocata de 30 de ani dintre Iran si SUA.

In schimb, autoritatile, cel putin public, spun ca rezultatul alegerilor nu le intereseaza si nici nu poate influenta in vreun fel Iranul.

„Moarte Americii”

La slujba de vineri, in centrul Teheranului, inca se mai striga „Moarte Americii” sau „Jos America”, dar nu e clar cat este din convingere si cat este automatism mostenit din discursul revolutiei islamice.

Tinerii nascuti dupa 1979, nici nu stiu cum sa relationeze cu idealurile revolutionar-islamice ale parintilor. Ei asista sau participa, in spatiul public, la un discurs care le este strain.

Nu la fel de straina le este muzica americana, block-bustere-le hollywoodiene, nici gadget-urile gen I-Pod, moda sau revistele americane, pasiunea pentru internet si in general pentru tot ce vine din cultura pop occidentala, mai ales americana.

Daca sunt intrebati, iranienii spun intotdeauna „uram guvernul, nu pe cetatenii americani”. Kaveh are pantofi de sport americani, jeansi originali, tricou de firma, parul tuns dupa ultima moda, pe strada in SUA nimeni nu ar crede ca e iranian.

„De ce sa ii urasc pe americani, sunt formidabili la tehnologie, admir asta, dar uite, mereu tipa ca in Iran nu se respecta drepturile omului, femeile sunt discriminate, dar ce au facut ei sa ne ajute? Nimic! Doar sanctiuni”. Il intreb daca spera intr-o schimbare de politica la Casa Alba. „Daca as fi american as vota pentru Obama, e negru deci intelege oprimarea celui slab de catre cel puternic. Oricum mai rau decat Bush nu e nimeni. McCain nu cred ca iese presedinte, e prea batran. Plus ca nu mi-a placut ca a cantat in gluma despre bombardarea Iranului”, spune Kaveh.

O istorie complicata

„Daca de exemplu ma intrebi despre China, nu stiu ce sa-ti raspund, apreciez ca chinezii fac afaceri cu noi, dar nu stiu ce sa simt, nu avem o istorie cu ei, nu ii cunosc. Dar daca ma intrebi despre americani... ei, asta e alta poveste. E sange rau intre noi”, spune Siavas, un student iranian la turism. Are 25 de ani dar stie pe de rost ca „imperialismul american a facut si face rau Iranului”.

La intrebarea cine ar fi de preferat, din punctul de vedere al iranienilor, Obama sau McCain, Siavas ridica din umeri: „In Iran e mai popular Obama, oamenii spun ca el ar discuta cu Iranul, spre deosebire de Bush sau McCain, dar eu nu stiu ce sa cred, politicienii americani sunt toti la fel, toti tin cont de ce zice Israelul, nu prea vad cum ar vorbi cu noi”. Apoi continua mandru „la o adica nici nu avem nevoie de nimeni, noi suntem independenti”.

Carter versus Obama

Chiar daca multi iranieni au o parere buna despre Obama, nu uita ca titlul de „democrat” nu garanteaza o mai mare deschidere la dialog cu Iranul.

„Tin minte cum s-a purtat Jimmy Carter, cum a incercat sa sufoce revolutia islamica a imamului Khomeini impreuna cu CIA si politia secreta Savak a sahului Pahlavi”, povesteste un negustor batran de pielarie din bazarul din Teheran. „Stiu ca sunt alte vremuri, Iranul e o mare putere in regiune iar americanii s-au fript rau in Irak, si cred ca au nevoie de noi, poate asa sa vorbeasca cu noi”.

Il intreb daca Teheranul e dispus sa renunte la imbogatirile de uraniu in schimbul unei deschideri economice, ridicarea sanctiunilor si dialog cu SUA. Raspunsul e prompt: ”E dreptul nostru, zic ca vrem bomba ca sa ne opreasca dezvoltarea economica, nici Obama nici McCain care ameninta cu bombe, nu ne pot lua dreptul asta”.

Batranul recunoaste insa ca afacerea lui si in general ceilalti, asa-numiti „bazari” adica negustori, comercianti, ar avea de castigat de pe urma ridicarii sanctiunilor impuse Iranului, deja de 30 de ani.

Revolutia islamica nu ar fi fost posibila fara sprijinul oferit de bazari ayatollahului Khomeini pentru inlaturarea sahului Pahlavi, dar incet incet, puterea lor politica, candva redutabila a scazut odata cu puterea de cumparare a iranienilor.

Iranul mai bun decat Arabia Saudita

Iranienii tocmai au aniversat, ca in fiecare an de la revolutia islamica incoace, atacul asupra ambasadei americane la Teheran, in 1979. Un moment care de fiecare data e asezonat cu discursuri anti-americane, in fata cladirii fostei ambasade, devenita simbol a ceea ce autoritatile iraniene numesc „umilirea imperialismului american”. Atunci, studenti islamisti militanti au luat ostateci membrii personalului diplomatic. O parte din ei au ramas in captivitate nu mai putin de 444 zile.

Un act care a transformat Iranul si SUA din aliati in Orientul Mijlociu, in dusmani de moarte. Un act care a marcat alegerile prezidentiale americane din 1981, l-a costat un nou mandat pe Jimmy Carter si a contribuit considerabil la alegerea lui Ronald Reagan, care, acasa, in SUA, a fost vazut ca omul care a obtinut eliberarea diplomatilor americani din Iran.

Anul acesta aniversarea aproape ca s-a suprapus pe alegerile din SUA. „E o coincidenta nu tocmai fericita, nu e un simbol pozitiv pentru dialog, dar asta e... sper ca SUA cu Obama presedinte vor vedea ca Iranul conteaza in regiune si e nevoie de dialog. De vreme ce americanii sunt prieteni cu fundamentalistii aia de sauditi, nu vad de ce nu ar avea relatii cu Iranul care e mult mai moderat”, imi spune Mohammad, student la stiinte politice.

„Treaba asta cu ura pentru America nu prea mai e valabila in Iran, tinerii nu prea mai stiu de ce trebuie sa ii uram pe americani, la aniversarea atacului asupra ambasadei americane vin tot mai putini oameni cu fiecare an care trece”, completeaza Mohammad.