Mehmet Alkan, proprietarul unei companii ce produce tălpi pentru încălțăminte în sud-estul Turciei afirmă că nu știe ce se va întâmpla cu afacerea sa după ce o parte a angajaților săi au murit sau au fugit în urma cutremurului care a devastat această zonă a țării în luna februarie, relatează Reuters.
Antreprenorul relatează că 40 dintre muncitorii săi și familiile lor s-au adăpostit un timp în fabrica sa din orașul Antakya, care a rămas în picioare după cele două cutremure masive care au zguduit Turcia pe 6 februarie.
„Mai avem doar 110 muncitori după ce unii au murit și alții au părăsit orașul, așa că a scăzut capacitatea de producție”, spune el.
Cel mai mortal dezastru din istoria modernă a Turciei a lovit o regiune cunoscută pentru industria sa textilă și producția agricolă. Potrivit Camerei de Industrie de la Istanbul regiunea este responsabilă pentru 11% din producția industrială a Turciei și 16% din locurile de muncă ale țării.
Cutremurele și replicile lor au forțat milioane de persoane să plece din 11 provincii din sud-est care aveau o populație totală de 14 milioane de locuitori înainte de tragedie
Unii spun că ar putea să nu se întoarcă niciodată, în pofida asigurărilor date de Ankara că intenționează să reconstruiască rapid mii de clădiri prăbușite sau avariate.
Cutremurele din Turcia au perturbat grav activitatea economică
Sute de afaceri care au încercat să își repornească activitatea după cutremure se confruntă acum cu o lipsă a forței de muncă după ce mulți oameni s-au mutat la sate din împrejurimi, rude din alte orașe sau în unități de cazare temporară puse la dispoziție de guvern.
„Ne-am transformat showroom-ul într-un dormitor pentru angajați”, afirmă Alkan, adăugând că „majoritatea familiilor au plecat din oraș sau s-au mutat în sate considerate mai sigure. Le este frică. Îi așteptăm pe ceilalți să se întoarcă”.
Omul de afaceri relatează că înainte de tragedie autobuzul fabricii mergea la o distanță de până la 50 de kilometri să ia muncitorii de la locuințele lor, dar că acum distanța s-a dublat pentru a putea ajunge la satele din jur.
Dezastrul care a ucis peste 52.000 de persoane în Turcia și Siria a dat o lovitură puternică președintelui Recep Erdogan care visează să transforme Turcia într-o putere manufacturieră de talie mondială.
Mediul de afaceri și economiștii estimează că repercusiunile economice ale seismelor vor ajunge să coste în jur de 100 de miliarde de dolari și vor duce la contractarea PIB-ului țării cu 1-2%.
În Antakya, cel mai puternic afectat oraș de cutremure, doar o treime din capacitatea de producție este folosită la mai bine de o lună de la acestea.
Analiștii estimează că revenirea la normalitate ar putea dura ani de zile, situație care ar provoca la rândul ei schimbări demografice în regiune.
Schimbări demografice în zonele afectate de seisme
„Avem nevoie urgent de sprijin guvernamental pentru a inversa migrația pentru afaceri. Pierdem forță de muncă calificată. Este nevoie de crearea unui mediu sigur cu facilități precum școli și spații sociale”, afirmă Hikmet Cincin, președintele Camerei de Comerț și Industrie din Antakya.
Datele oficiale arată că peste 600.000 de locuințe s-au prăbușit sau au fost puternic avariate în regiune, guvernul promițând deocamdată să construiască doar 250.000 de unități de cazare în decursul acestui an.
„Este foarte dificil de prezis când situația cu locuințele și afacerile se va întoarce la normalitate în regiune”, afirmă Serdar Sayan, directorul centrului pentru cercetări sociale din cadrul Universității TOBB din Ankara. Acesta subliniază la rândul său că redeschiderea școlilor și construirea unor locuințe permanente vor fi cruciale în acest sens.
Profesorul universitar mai afirmă că activitatea industrială din zonă ar putea fi înlocuită temporar cu sectorul de construcții pe măsură ce eforturile de reconstruire prind avânt. Însă acest lucru ar putea duce și la pierderea definitivă a multor angajați calificați.
„Oamenii care și-au început o viață nouă, permanentă, în alte orașe sunt preponderent din clasa de mijloc și cea superioară”, afirmă Sayan, adăugând că, în schimb, cei care au ales să rămână sunt cei cu venituri mai mici care depind de ajutoare guvernamentale.
